Căci este noapte și nu-l putem prinde doar pentru că strada ni se înalță în față sub luna plină; în plus, poate cei doi se hărțuiesc în joacă, poate amândoi îl urmăresc pe un al treilea, poate primul este urmărit pe nedrept, poate cel de-al doilea vrea să-l ucidă și atunci am fi complici la crimă, poate cei doi nu știu nimic unul de altul și fiecare aleargă doar de capul lui, grăbindu-se să se culce, poate sânt somnambuli, poate cel dintâi este înarmat.
Și la urma urmelor, n-avem voie să fim obosiți după ce am băut atât de mult vin?
Sântem bucuroși că nu-l mai vedem nici pe cel de-al doilea.
Franz Kafka în Cei care trec în goană
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.