Tinerețe
O fărâmă de visare, un mister desprins din soare,
O clipită nedospită din a inimii ispită,
Răsărit plutind pe ape, un ecou din val în val
Vin, surâsul să-mi adape cu un iz de ideal.
Din parfumul de pădure proaspătă, încremenită,
În savoarea cea de mure, simt gurița ta iubită.
Și-n cărarea șerpuită, raze blânde-n curcubeu
Împletesc șirag, aevea, cu iubire, pasul tău.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.