Invitaţie

Mă chiamă viaţa să o descifrez
Drumuri peste veacuri să-ncrustez,
Iar firul ei cu străluciri de stea
Să-l împletesc cu tinereţea mea.

Să pătrund în miezul căutării mele
Setea de lumină, s-o adăp cu stele.
Să dau aripi dorului de creste
Să-şi dureze-n vreme noi ferestre.

Mă invită zarea cu ea să cinez
Marea de albastru să o cercetez.
Să îmbrac în cântec, drumurile mele,
Să trec ca un vis pe ele.

poezie de Adina Stanciu din Albumul cenaclului buzoian prin corenspodenţă "Prietenia" (1977)
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înnobilând iubirea

Oasele mele cad în visele somnului,
Crucea lui în braţele Domnului.

Tu îmi priveşti inima cu inima ta,
Pâlpâie în dânsa o minunată stea.

Să fie iubirea magia din cuvânt,
Clepsidra sorţii din coji de pământ?

Oasele mele sunt axe la-ntreg,
Cu aripi la glezne spre tine alerg.

Te privesc prin fluturii care
Pătrund în ochii sculptaţi de o floare.

Au umbre rănile dorului meu
Înnobilând iubirea în arc de curcubeu!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Trec prin noapte
ca un fluture spre lumină,
iar în mâinile mele tremură luna
în timp ce îngerii
îmi împletesc părul
aşa cum făcea mama
în dimineţile copilăriei mele...

... nu-i aşa că stelele răsar din inimi?

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi aripile mele

Vreau să te văd zburând în albastru
Iţi dau aripile şi ghearele mele
Să te apere de corbi şi păsări iele.

Şi când te voi zări albatros de stele
Eu voi zbura mai mult, privindu-te
Cum zbori şi cu bătăile mele.

Şi ce vei simţi tu şi eu voi simţi
Căci depărtare, zarea nu contează
Când două inimi în ritm vibrează!

Ele sunt lipite într-un infinit
Chiar de în lumi diferite ar fi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visele mele...

Visele mele,
portal deschis, între pământ şi stele,
realităţi paralele în viaţa mea şi trăirile mele,
mănunchi de fiori în mii de pelegrinări,
vii culori în nopţile grele.

Visele mele,
cununi de amintiri, din vechi şi noi trăiri...
scenarii de film, fără pereche sub stele,
frământări spre enigmatice dezlegări,
pe fruntea înrourată de sudori,
în dimineţi fără stele.

Visele mele,
zbateri în tăcere,
cu premoniţii bune sau rele,
nelipsite pe drumul vieţii mele,
viaţa îmi împliniţi, nu mă ocoliţi!
Cât voi trăiţi şi eu trăiesc,
printre vii morţi sau morţii vii,
numai Dumnezeu ştie,
să decodifice bine,
visele lumii şi ale mele,
,, Nimic nou sub stele"

poezie de Valeria Mahok (17 februarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel tricolor

Este steagul ţării mele
Roşu, galben şi albastru,
Încercat în lupte grele
Cu tărie de sihastru.

El priveşte către stele
Luminos, ca mândru astru;
Este steagul ţării mele
Roşu, galben şi albastru.

Luptătorii-n vremuri grele
Adunaţi în vechiul castru,
Învăţaţi de Zoroastru,
Tot răul ştiu să-l spele

De pe steagul ţării mele.

rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi

ca o lămâie e gustul pe buzele mele
movile de ceaţă mi se scaldă-n cale
prin defileu trec uimiri
făcând tumbe în vale
esenţa din trestii şi sălcii
urcă pe-o scară de lună
săgeţi din albastru cad peste stele
sub arc se ascunde dragostea vieţii mele
cuvintele ei sunt rotunde
mişcătoare de cer şi de frunze
într-o zi vom suspina împreună
sub spaţii goale de vânt

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţine, Doamne, drumurile sfinte!

Ţine, Doamne, drumurile sfinte
Maicii mele, bunului părinte,
Ca-n nuntire cu divinitatea
S-aibă forţa de-a învinge moartea.

Împărate Sfânt, măicuţei mele,
Fă cununi de salcie şi stele!
Plânsului ce-n suflet lin se scurge
Dă-i, te rog, har şi mireasmă dulce.

Glasul maicii mele strigă-n noapte...
Tu, iubită mamă, eşti departe!
Îngeri cu aripi de catifea
Te ascund în ceruri, mama mea.

Îţi sărut năframa şi mireasă
Vin şi-n plâns, acum, m-aşez la masă...
Plânsului ce-n suflet, lin, se scurge,
Dă-i te rog, har şi mireasmă dulce!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără dor

În apusul Soarelui,
la sfârşitul drumului,
am dat liber dorului...

I-am dat bani de buzunar
să îşi cumpere amnar,
să dea foc la inimi frânte,
sângele să le-nfierbânte,
să le joace cum o vrea,
cum s-a jucat şi cu-a mea,
fără milă, fără suflet,
pierzându-mi viaţa în umblet,
printre flori şi printre stele,
risipind visele mele,
cheltuindu-mi tinereţea,
dându-mi, la schimb, bătrâneţea.
Vântule neobosit,
spune-i celui ce-am iubit
că, acuma, de-o veni,
nu aş şti a-l mai iubi,

c-am dat liber dorului,
la sfârşitul drumului,
în apusul Soarelui...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru glas de înger

În fiecare frunză şi-n fiecare rug de floare,
În fiecare nor şi-n cerul - un gemet de culoare,
E chipul mamei mele un punct într-un gherghef,
Ce preafrumos brodează tăcerea-mi de sidef.

În verdele pădurii, copaci cu vârfuri ‘nalte
Peste pământ, în aer şi-n gândurile toate,
E chipul mamei mele izvorul dintre stânci
Curgând în unde pale din gândurile-adânci.

În univers cometă, planetă, supernovă,
O galaxie-ntreagă cu vânt stelar din provă,
E chipul mamei mele luceafărul de seară -
Un murmur de lumină în sufletu-mi de ceară.

Prin adieri de vînt şi secetă-n simţire
În picuri vii de rouă, de dincolo de fire,
E chipul mamei mele o ploaie-vis, bogată,
Aroma cea de smirnă, icoana preacurată.

Şi peste timp, prin astre, o cale-nsângerată
Stă viaţa-i mărturie în sufletu-mi brodată,
Biserică tăcută, clopot sunând a jale
Cer şi pământ, lumină şi mii de clipe goale.

În fiecare ceas al vieţii, dă-mi plâns de alăută,
În fiecare zi cu soare, o rugă-mi împrumută!
Albastru glas de înger, din cerul meu cu stele,
Eşti inima cea vie ce-mi bate cu putere!

poezie de Gheorghe A. Stroia din revista "Armonii Culturale" din Adjud (2013)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumuri în timp

Am ajuns bolnavul cuvintelor
aruncate pe muntele înzăăpezit;
la descifrez sensul
şi mă bat la gura sălbatică
a unei căţele ce muşcă
din carnea timpului,
căutând totuşi un drum
din pădurea albastră a visului
preschimbată în Voievodul unui cântec.

De multe ori ascult vibraţia sunetului
cu urechile unei feline
şi totul mi se pare colorat
ca un curcubeu peste oceanul cerului
cucerit de ninsorile albe

Drumurile sunt precum uliţele satului
unde bătrânii ies pe la porţi
să se intereseze de tine,
Luceafăr al purităţii cuvintelor,
dacă mai exişti în memoria vieţii.

Şi tu vieţuieşti în cugetul meu
vindecat de toate relele pământului
ca o stea strălucind pe firmament,
mereu mai căutat în gânduri.

poezie de Nicu Petria (10 ianuarie 2010)
Adăugat de Petre Lainic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie

Îmi las
cerul frunţii mele
în albe dimineţi
şi lacrima voios sărută
firul răsucit în timp
în străluciri de curcubeie.
Privesc
arborii de rugină
cum blând iubesc
încremenitul munte,
ca Făt-Frumos,
o gingaşă regină.
Mă bucur,
în miez de toamnă,
de licoarea rubinie a viţei-
moştenire strămoşească,
sorbită din oala de lut.
Visez
o ramă legendară,
în zarea de cleştar,
cu crânguri de liliac
şi muşcate-n fereşti,
ce iar vor înflori.

poezie de Dumitru Radu din Efemere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elogiu Soarelui

îţi aud vocea plutitoare pe vânt
şi-ţi simt respiraţia caldă pe piele
eşti atât de prezent în gândurile mele
încât mă manifest ecou din cuvânt.

te rog aprinde-mi Soare numele pe cer
ca pe un artificiu în zeci de direcţii
lumini să mă ningă cu sublime reflecţii
pe aripile tale să iubesc să sper.

eşti împăratul lumii printre stele
stăpân peste viaţă şi peste sentimente
pe aripi de lumină scânteiază momente
recompui importanţa emoţiilor mele.

tu Soare străluceşti pe monumente
strecori iubiri suave şi printre zăbrele.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mângâieri de alean

mă trezesc în zori fericită, dorind
fiecare vis să se împlinească
în noaptea grea o stea să aprind
lumina ei să mă călăuzească.

aştept primăvara când iubiri înfloresc
şi muguri de speranţe ating zarea
pe aripi de dor să mai călătoresc
pe ţărmul unde mă întâmpină marea.

până atunci sorcovesc noul an
pluguşorul de poveste ca un ecou răsună
simte şi inima mângâieri de alean
când la masa cu delicii cei dragi se adună.

izvoare de cântec, murmure de mărgean
trec prin mine pe sub clar de lună.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna din miezul nopţii

Doamna din miezul noptii
a bătut la poarta Terrei,
a deschis ferestre de continente
şi a pornit să cosească iarbă uscată
nu oboseşte Doamna din miezul nopţii
aleargă-n stânga, aleargă-n dreapta
agitându-şi coasa ca pe un pieptăn
ce descurcă iţele din nopţile triste
ferestrele Pământului larg deschise
nimeni nu se apropie de ele
să vadă ce este dincolo privind prin ferestre
se apropie doar un copil, curios să vadă
ce este dincolo de ferestrele Terrei
privirea-i Lumină îndată,
descoperind puterea din Soare
şi viaţa ce pare paradis în inimi
decorul cum numai basmele vorbesc
se întoarce copilul şi îşi invită părinţii
ei refuză categoric, de teamă de necunoscut
copilul în înger s-a transformat
şi o lacrimă din aur din ochi i-a curs
de bucuria a ceea ce vedea
şi trist că părinţii îl refuză
Doamna din miezul nopţii deschide ferestre
şi Soarele a deschis o fereastră
din care a venit Hristos
acum fereastra Soarelui se deschide
ca să apară un înger pentru poporul său
un fiu dumnezeiesc ce aşează prin poala destinului
din nou omenirea la locul ei!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea lin coboară în gândurile mele
Pe aripi de vis, din ploile de stele
Ea picură iubire pe visurile mele...
Eu le adun pe toate, şi mă-nvelesc cu ele.

Noapte bună

Elena Bulancea în Personală (6 mai 2019)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarba

In miezul noptii inca te sarut
si-ti incondeiez dintii cu vorbe,
cuvinte albastre scapate din lanturile memoriei...
Ai parul negru-tã mâia timpului,
nascut dintre cearceafurile arse de lacrimi
iar in inima ochilor ti se zbate un pescarus
Te cuprind si-ti caut sanii, dezgoliti sub luna
amestecati cu aburii copacilor flamanzi,
repezi ca sipotul izvoarelor.
Ma framant sa iti caut rostul,
aplecat peste trupul tau
cu genele prinse in ace...

Ma privesti la randul tau
si din cuvintele mele iti faci salba
ti-au crescut aripi si zbori catre stele
(aprinzi fitilul viselor mele...)

poezie de Cătălin Bizdadea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fecunditas

Se-ndoaie coapsa plopului pe culme
Când frunzele de-o nevăzută mână
Atinse cad şi una câte una,
Zburând domol, se spulberă-n ţărână.
Le văd în drum şiraguri aşternute,
Un val de vânt le-nvolbură-n risipă,
Viaţa mea, la tine-acum mi-e gândul,
Cum te fărâmi tu, clipă după clipă!...

Trec zilele în goana lor pripită,
Şi fiecare mai sărac mă lasă,
În orice clipă, minţii zbuciumate
Câte-un drumeţ îi pleacă de la casă.
Nu au popasuri gândurile mele,
Sămânţa lor se zbate veşnic nouă
Şi, călător pe drumuri nesfârşite,
Se risipeşte sufletul meu vouă!

În alergarea clipei călătoare
Atâtea-s date ochilor să vadă,
Şi câte-mi trec fugare pe la poartă
Le cheamă toate sufletu-n ogradă.
Cu ele-mpart eu darurile mele!
Las inima comoara să-şi desfacă
Şi, când pornesc în calea lor pribege,
Cu ele duc podoaba mea săracă...

Nu sus în cer! Vă biruie înaltul!
Curmaţi-vă cărările spre stele,
Rotind răzleţe-n praful de pe uliţi,
Vă vreau acolo, gândurile mele!
Cădeţi, cădeţi voi, frunze dezlipite,
Pe câmpul larg, în zbor, vă poarte vântul
Şi vă-nfrăţească rostul cu ţărâna:
Pe urma voastră va rodi pământul!

poezie celebră de Octavian Goga din Ne cheamă pământul (1909)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maicile

O salbă de stele
împodobind izvoare,
lin, una după alta
trec maicile
cu brâuri de ninsoare.

Un pui de stea
se zbate neputincios în ape,
tăcute, trec maicile şi mai departe.

Izvoarele în cântec se-nfioară
un nou potop de stele
coboară-nfăşurat în iz de primăvară
Pe dedesuptul lui
cu poale de izvoare
trec iarăşi maicile
cu paşi tăcuţi, de floare.

poezie de Carmen Tania Grigore din Albumul cenaclului buzoian prin corenspodenţă "Prietenia"-1977
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi fiecare...

Şi fiecare are îngeri păzitori
În fluturi, în lumină, păsări, flori...
În pescăuşi ce se înalţă lin,
În ningeri blânde sau în cer senin...
În fluturi albi, în fluturi de ninsoare,
În stele şi iîn crini şi în fecioare.
Pentru darurile mele -
Cască şi cercei, inele,
Pulovere şi brăţări,
Lănţişoare, bluze, flori,
Mulţumesc acelei care
Zboară fără încetare
Peste lumi şi generaţii,
Printre-atâtea constelaţii.
Pescăruş cu aripi frânte,
Plâsul cine să-ţi asculte?!
Cine, înger de lumină,
Smuls de vânt din rădăcină?
Ce dureri ai îndurat?
Cui obrazul tău ai dat
Să îl pălmuiască-n noapte?
Ce calvar ai dus în taină
Fiică şi soţie, mamă?
Crucea ta, cu îndurare
Se apleacă... şi mă doare!
Tu eşti un vulcan de şoapte
Peste care, gândul meu
Îţi e pază-n miez de noapte
Şi te sprijjnă la greu.
Tu eşti aripă şi vis,
Eşti femeie şi artist,
Maică Sfântă şi lumină,
Candelă de muselină.
Ai venit, prin întrupare,
Crina, doar spre a salva
Moartea noastră trecătoare,
Lumea bună, de cea rea.
Zborul, lin arareori,
Se ascunde printre nori
Şi rasari - un Soare blând,
Pentru oameni, pe pământ.
Eşti lumină, înger, stea...
Jumătate, viaţa mea,
Ţie eu ţi-aş dărui.
Haide! Vremuri vor veni,
Când unite vom lupta,
Lumea asta vom schimba.
Zâmbet - dansuri de pleiade
Peste lumea noastră cade.
Oh, prin literă şi lege,
Om pe om se va-nţelege.
Voal de îngeri şi de stele
Peste chipul ţării mele.
Datorăm acestea toate
Vieţii cea fără de moarte.
Noi – popas, acelaşi drum,
Vom fi ghid prieteniei
Ce ne leagă şi acum.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra dorului

Umbra dorului străbate
Faptul zilei, miezul nopţii,
Scoate din singurătate
Sensul vieţii, rostul morţii.

Umbra dorului apasă
Peste cugetul fierbinte
Şi ne scaldă-n ceaţa deasă
A şoptitelor cuvinte.

Umbra dorului se-nalţă
Către cerul necuprins.
Din senin, aprinde-n viaţă
Flacăra, de vis nestins.

Umbra dorului, etrnă,
Mă-nsoţeşte zi şi noapte.
Mă învăluie în şoapte
Cu iubirea ei maternă.

poezie de Ştefan Ciuculescu din Umbra dorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!