Rondel tricolor
Este steagul țării mele
Roșu, galben și albastru,
Încercat în lupte grele
Cu tărie de sihastru.
El privește către stele
Luminos, ca mândru astru;
Este steagul țării mele
Roșu, galben și albastru.
Luptătorii-n vremuri grele
Adunați în vechiul castru,
Învățați de Zoroastru,
Tot răul știu să-l spele
De pe steagul țării mele.
rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Când nația e în arme, eu nu văd decât steagul țării și steagul țării îl apăr.
citat celebru din Nicolae Iorga
Adăugat de Doina Bumbuț

Comentează! | Votează! | Copiază!

Tricolorul
Albastru, române, ți-e steagul,
Dar știi tu de ce? Să te-nvăț.
Albastru-nsemnează ciocoii,
Și tot ce-ți aduni tu cu boii
Din mila căldurii și-a ploii
Al lor e, și-acum și de-a pururi,
Și-al tău, cerșetorule, un băț.
Dar rabdă, c-o fac din iubire:
Să tem că te duce-n pierire
Belșugul prin trai cu răsfăț.
Și galben, române, ți-e steagul.
Iar galbenul spune de voi,
De cei de la pluguri, țăranii,
Voi galbeni de foame sărmanii,
De boli purtate cu anii
La scară, și dracul vă ducă!
Stăpânii au scumpe nevoi:
Va banque și dineuri și păsuri
Și-amante cu cai și mătăsuri,
Și toată nădejdea-i la voi!
Și roșu, române, ți-e steagul.
Și-un geniu e tâlcul, s-o știi.
Al neamului geniu, vezi-bine:
E roșu de-o tristă rușine,
Că vremea-ndreptării nu vine,
Că tot mai cu multe mânii
Ne-ajunge voitul dezastru;
Abisul între galben și-albastru
Satano, de unde ne vii?
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
De dragul țării mele
De dragul țării mele,
întotdeauna cânt.
De dragul țării mele,
când este cazul, plâng.
Mi-e drag pământul țării,
că-i leagănul meu sfânt.
Mi-e drag pământul țării,
că-mi e așezământ.
Din morminte de eroi
răzbat cuvinte care spun:
Fiți și voi la fel ca noi!
Păstrați mândria de român!
Fie binecuvântată
țara în care trăim!
Nu vom uita niciodată
neamul din care venim.
poezie de Dumitru Delcă (30 noiembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Steag
Stau în înalt, bătut, spânzurat de-o roșie cravată... pionier,
Nu dogme, simt mătasea roșie de sânge, al meu, ai mei
Și vreau să stau așa, ca un pilon, un obelisc, să sprijin bleu de cer,
Iar palme-ntind să ar brazde galbene, la grâu, la păsări mei.
Mă zbat în vânt, nu știu nimic de ger, sunt un torid,
Căci port pe piept din galbenul exploziei de soare,
Mă înmuind doar lacrima adunată de la neam, albastru avid
Să fiu, de reavăn, să mă torn medalii când erou în roșu sânge-mi moare.
Sunt pânza în fir de aur, ce-au țesut-o ochi cu ochi femeile-mi, în milenii,
Cu ochii plânși pentru bunici, copii, tați... roșii îndreptați spre astru
Din bolta albastră, oglindind pământ, ce l-au iubit, țărâna de vedenii,
Ce-o acoperă, sfințită în curcubeu, de vise în roșu, galben și albastru.
Și, mort singur de-oi fi, din os rămas o să-mi port sus pe boltă steagul, în sihastru...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 ianuarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel pentru cerul României
Albastrul cer al Țării mele
Așază liniștea în casă,
Speranța vieții, luminoasă
Și nemurirea prinsă-n stele.
În zborul lin de rândunele,
Ca și-n privirea lor duioasă,
Albastrul cer al Țării mele
Așază liniștea în casă.
Zefirul cântă-n rămurele
O simfonie neînțeleasă,
Un cer care se simte-acasă
Revarsă rouă pe zorele,
Albastrul cer al Țării mele.
hipersonet de Petre Gigea-Gorun din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu
El e cerul și pământul,
Mândru fiu al țării mele,-
Iscusit sădind cuvântul,
Neclintit de vremuri grele.
E luceafărul speranței,
Sufletul acestei nații,
Cuget, talgerul balanței,
Urcat între constelații.
acrostih de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna țării mele
Noi cu dânsa ne-am născut,
Ca un popor destoinic
Și cu dânsa am crescut
Ca un reper statornic,
Noi cu dânsa am trăit
Și azi durăm prezentul
Tot cu dânsa am grăit
Și ne-am probat talentul
Am crescut cu ea gândind
Purtați prin abnegații,
Am admirat cu ea privind
Acele mii de constelații
Cine-i Doamna țării mele?
Pe care veșnic o cinstim,
În clipe bune, vremuri grele
Ea-i limbă sacră ce-o vorbim.
poezie de David Boia (17 decembrie 2014)
Adăugat de anca petru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Pământul țării mele
mult aur adăpostește.
Tezaur în vremuri grele,
când viața rău ne lovește.
catren de Dumitru Delcă (octombrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecut-ai... oceanul...
Trecut-ai peste oceanul cel albastru
În pragul toamnei, ca o rândunică;
Din mine, rugi spre ceruri se ridică
C-am rămas cu sufletul sihastru.
Acum, când viața este tot mai mică
Mă simt ca un soldat captiv în castru
Cu gândul să te caut pe un astru
Pe care Demiurgul mi-l indică.
Mai trece-un timp, de săptămâni ori luni
Ca rugile să fie împlinite
Cu har coborâtor din îngeri buni.
Pe fruntea-ți albă voi așeza cununi
Din florile câmpiei înverzite
Cu ale mele doruri împletite...
sonet de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!

act de mândrie -
de ziua țării noastre
steagul fluturând
haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
O, apără-ți steagul
O, apără-ți steagul cu orișice preț,
că-n el e izbânda și ținta credinței
- cât steagul se 'nalță și arde măreț
luptăm și răzbatem crezând biruinței.
O, apără-ți steagul oricine-i acel
ce-l ține și 'nalță în fruntea oștirii
că-n steag e nădejdea; luptând pentru el
păstrezi cu toți frații tăria unirii.
O, apără-ți steagul! Cât steagul e sus
în el stă izbânda aprinsă și tare,
cât steagul se pierde, puterea s-a dus:
ne pierdem cu toții și țara ne moare.
O, apără-ți steagul! Netrebnic e-acel
ce steagu-și trădează, lovind purtătorul;
tu steagul să-ți aperi să mori pentru el.
Păstrând unitatea, salvezi viitorul.
O, apără-ți steagul, căci orice vrăjmaș
în steag dă cu pietre și-n cel care-l ține;
de steag să te-alături, nicicând să nu-l lași
Când steagul ți-l aperi, te aperi pe tine.
Hristos ne e Steagul, Biserica scut
Unirea puterea și dragostea țel.
Când aperi pe-acestea ți-e Cerul avânt
și-o veșnică slavă te-așteaptă în el.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cad frunze, ziua scade
Iar steagul țării flutură;
Guvernul nu mai cade,
Ci doar un pic se scutură!
catren de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nevralgie
De ce mă îneci în a ta liniște?
Ce-mi sâcâie capul a sticksuri,
Ca niște urlătoare tălăngi, de sună...
A fanfară doar cu amintiri în
Galben și albastru. La un moment dat,
Pic în vid, adânc în negru și roșu.
Mă asfixiez în ceața de ocean, ce tu...
M-ai uitat cu ochii-n luna ce are cratere.
Așa cum sunt și eu aruncat într-un crater,
Uitat. Privesc cum felinarul stă cu mine,
Ca eu să nu mai văd roșu și negru, dar... degeaba.
Hah! Uite cum e roșu și albastru, ce-mi zguduie...
Tâmplele ca tălăngile atât de grele,
În chiorâș privind cum ceasul...
Arată a fi ora 03:00, dar e galben.
Sunt ca o planetă uitată-n cosmos,
La distanță prea mare de tine, soarele meu.
Mai dă-mi o lacrimă de toamnă albastră, ce,
Aș pigmenta pământul în albastru. Cu doar,
Simple siluete în galben, dansând cu șalul negru.
Dar și cu o spânzurătoare neagră,
În timp ce pufăie ca trenul în nevralgie, a pipetă gri umană.
Hah! Zăresc niște siluete din îndepărtare...
Cum mușcă dintr-un măr atât de roșu,
Se aude mușcătura, se simte cum,
Îmi ies picături din tâmplele obosite.
În timp ce mușcă cu pasiune, a înghițit gutuia!
Îmi ating tâmplele cu buricele degetelor, ce-mi..
Țipă în surdină ca fantomele, atunci când inima le cedează.
Înlemnind cu ochii căscați la siluetele, Ce le aud cum dă de ortul popii,
Ca și cum odată cu ele, eu nu voi mai exista.
poezie de Ionuț Dumitru (23 ianuarie 2019)
Adăugat de Ionuț Dumitru

Comentează! | Votează! | Copiază!

Amicului Minulescu, marelui poet al Romanțelor pentru mai târziu, cu prilejul romanului său: Roșu, galben și albastru
Da, roșu, galben și albastru
Erau culori naționale,
Dar, după tragicul dezastru
Stârnit de cartea d-tale,
Schimbate-au fost, să nu știrbească
Ceva din faima românească!
hexagramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Drapelul românesc
Crâmpei de suflet de român,
Pe glie-n veci, aici stăpân,
Veghează strălucind un astru
În roșu, galben și albastru.
madrigal de Gabriela Gențiana Groza (12 octombrie 2016)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza

Comentează! | Votează! | Copiază!

Drapelul românesc
Crâmpei de suflet de român,
Pe glie-n veci, aici stăpân,
Veghează strălucind un astru
În roșu, galben și albastru.
madrigal de Gabriela Gențiana Groza (12 octombrie 2016)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza

Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată
A fost o dată
o rază de soare
Și o sărutare
S-au întâlnit pe o floare
albastră, de cicoare.
A fost de-ajuns
Să se nască o culoare
Nu-i alb sau albastru
Nici măcar culoare de astru
E poate sânge de verde
Nu scrie dar merge.
Nici roșu nu-i
că e al macului.
Sau poate galben...
Și roșu și verde și albastru...
Stai!
Continuarea...
Raza a iubit sărutarea
și așa s-a născut culoarea....
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță

Comentează! | Votează! | Copiază!

Giulgiul nostru sfânt
De la Tisa până peste Nistru
De la Cernăuți până la Giurgiu.
Doamne-mi infășoară sfântul giulgiu
Pentru orice erou neștiut sihastru..
Al neamului curajos scut astru
Rămas fără cruce și fără nume
Să se audă de noi in astă lume
Cu tricolorul înfășurat măiastru
Roșu, galben și albastru
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Giulgiul nostru sfânt
De la Tisa până peste Nistru
De la Cernăuți până la Giurgiu.
Doamne-mi infășoară sfântul giulgiu
Pentru orice erou neștiut sihastru...
Al neamului curajos scut astru
Rămas fără cruce și fără nume
Să se audă de noi in astă lume
Cu tricolorul înfășurat măiastru
Roșu, galben și albastru
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Istoria științei este ca o ștafetă. Copernic a preluat steagul de la Aristarh, de la Cicero, de la Plutarh; și Galileo a preluar steagul de la Copernicus.
citat din Mehmet Murat Ildan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!