Drumuri în timp

Am ajuns bolnavul cuvintelor
aruncate pe muntele înzăăpezit;
la descifrez sensul
şi mă bat la gura sălbatică
a unei căţele ce muşcă
din carnea timpului,
căutând totuşi un drum
din pădurea albastră a visului
preschimbată în Voievodul unui cântec.

De multe ori ascult vibraţia sunetului
cu urechile unei feline
şi totul mi se pare colorat
ca un curcubeu peste oceanul cerului
cucerit de ninsorile albe

Drumurile sunt precum uliţele satului
unde bătrânii ies pe la porţi
să se intereseze de tine,
Luceafăr al purităţii cuvintelor,
dacă mai exişti în memoria vieţii.

Şi tu vieţuieşti în cugetul meu
vindecat de toate relele pământului
ca o stea strălucind pe firmament,
mereu mai căutat în gânduri.

poezie de Nicu Petria (10 ianuarie 2010)
Adăugat de Petre Lainic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era numai labirintul nesfârşit al copacilor acoperiţi cu muşchi, unde era atât de linişte încât îmi ţiuiau urechile. Era întuneric ca în amurgul unei zile înnorate, cât să vezi că nu era numic de văzut. Alergam prin întuneric fără ţintă, căutând, căutând şi iar căutând, devenind din ce în ce mai înverşunată odată cu trecerea timpului, încercând să mă mişc mai repede, deşi viteza mă făcea mai împiedicată... Apoi visul meu ajungea într-un punct - simţeam că urmează acel moment, dar nu reuşeam niciodată să mă trezesc înainte să înceapă - în care nu-mi mai aminteam ce anume căutam. Atunci înţelegeam că nu era nimic de căutat şi nimic de găsit, că nu existase nimic altceva în afară de pădurea acasta goală şi înfricoşătoare, şi că nu va mai exista niciodată nimic pentru mine.

Stephenie Meyer în Lună nouă
Adăugat de lala
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casă de piatră de vânt

cuvintele sunt
coatele şi genunchii unui poem;
de multe ori ele aleargă
cu genunchii inimii la piept,
sau se târăsc pe coastele ascuţite
ale timpului prezent,
doar ca să acopere o pată de pe cer
cu un buchet de flori atemporale,
ori să umple golul din piept
cu muzica unui infinit cu multe zecimale...
poemul acesta însă,
este o nuntă mare;
o nuntă a cuvintelor cu universul
o nuntă a secundelor cu poemul...

... vântul scrie prefaţa unei cărţi,
doar cenuşa mai ştie
numele autorului de pe copertă;

în cer, zeii citesc tardiv postfaţa
şi trimit daruri de nuntă...

: pe memoria contemporanilor
plouă infinit, cu multe zecimale!

poezie de Florin Constantin Verdeş din Eu, cu eURI (2018)
Adăugat de Florin Constantin Verdeş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legi nescrise ne rânduiesc

Se-nalţă peste vreme un curcubeu de nalbă,
Lucidă şi imensă, lăuntrică văpaie.
În râul de lumină al Marelui Extaz
Iubirea sparge vidul, cu visul se-tretaie.

Se-aruncă peste gânduri un altoit reflux,
Ne smulge din adâncuri, cu sngele deodată.
În vârsta mea de verde se zbate inuman
Pădurea de arini, când veacul se arată.

Ne macină, prin vreme, uitările de-a valma
Şi sângele-n afară aluneă viclean;
De-aceea legi nescrise ne rânduiesc solemn,
În gura hămesită a fiecărui an!

poezie de Nicu Petria din Ziua de după noapte (noiembrie 2008)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

În drum către tine

alerg pădurea peste un deal
trec cu trăsura prin încăperi
trenul electric pare un cal
pasărea-peşte cântă de ieri

înger femeie dintr-un bărbat
la rugăciune am să renunţ
un câine râde îmbălsămat
şi-ntr-o sămânţă umblu desculţ

cioburi mioape taie în lemn
vârfuri de scări spre zeppeline
c-o mângâiere până la semn
un curcubeu suie pe şine

vând amulete într-un popas
urmele arse muşcă din porţi
sunt caravane cifrele ceas
ducând prin oase şiruri de morţi

poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietene

... fiecare purtăm necunoscute tărâmuri
pe spinarile clipei
cum amintirile ard
podiditele lucruri
asemeni nouă
alcătuire
a nepotrivirii de timpuri

ploile albe marşăm solitari
asemeni claviatura cuvintelor
unor alte urgii la triremă
cu toată tulburarea
drag suflet
prin labirintul nemărginirilor
mereu de la capăt
un strigăt neegal în implozii
dezleagă

şi dacă întrebi
aidoma-i ierbii crescute
printre trunchiuri de ierbi
ce identifică muntele
nedezvelit
cu foşnetul amânat
al cuvintelor...

poezie din Lacrima Maicii Domului pe masă (2005)
Adăugat de Maria Pîrlogea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demisol

zilele se recompun precum arta
sunt individualiste
nu există zile ci zilieri
nici oraşe doar orăşeni
nici poezii nu există ci poeţi
care se scriu
simpli scribi ai oraşelor de rangul al treilea
pentru că numai în oraşele mici
poţi zări arhetipul cuvintelor

te îneci în lumina unui timp vertical
şi îţi strigi aducerile-aminte
lumea aceea de 7 ori şapte care
vine năucitor de zânatică
să îţi cuprindă nefericirile pervertite
în happy story

primele ore ale vieţii sunt versatile
iau forma sunetelor şi tonalitatea zborului
sunt zigzaguri peste monada cuvântului om
din imperiul de clipe vine spre tine
ca o traversă existenţa eroică în oraşul de azbest
de unde doar zilierii cuvintelor afişează noul status al vieţii la demisol respiro

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezident în ţara cuvintelor

Rezident în ţara cuvintelor
ţara care m-a adoptat
şi totuşi
arhanghelii
ori demonii ce mă locuiesc
se simt uneori precum imigranţi ilegali
dar unde să fug
unde să mă ascund
autoexilat din patria mumă
ţara în care nu se mai produc tunuri
dar se dau tunuri la tot pasul
unde cerneala se uscă în uitare
pe pagini de carte
legate nu cu aţă ori cu clei
ci cu zale
unde să fug
unde să mă ascund
dacă nu acolo unde călimara cu cerneală
e bolul în care
cei închişi pe viaţă
fără drept la recurs compensatoriu
îşi înmoaie pesmeţii.

poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna vieţii

Sunt un strugure dulce
amintind primăvara,
curcubeu de culori.

Sunt un strugure colorat
amintind vara,
însorită mereu.

Sunt un strugure parfumat
ce păstrează toamna
hrănind amintiri.

Dulce, colorat, tămâios,
strugure în formă de inimă,
păstrat cu grijă peste iarnă:
vreau să fiu pentru tine!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exces de sentimente

Prea multe sentimente

Într-o singură inimă

Prea multe gânduri inocente

Adunate în palmă

Prea multe dureri prea multe vise

Unde au loc şi rezistă timpului

De atâta vreme închise

Ascunse de razele soarelui

Prea multe semne de întrebare

Ca într-un joc divin

Prea multe răspunsuri în aşteptare

Unde rătăcesc de nu mai vin

Şi totul pare anormal de firesc

Toate nedreptăţile din labirintul lumii

Una câte una ne-amăgesc

Lovind la porţile raiului inimii

Unde oare încap atâtea cuvinte nerostite

Când totul este ocupat de iluzii

Unde trăiesc speranţele adormite

În aşteptarea fericitelor concluzii

Prea multe sentimente într-o singură inimă

Ce bate împovărată de griji şi nevoi

Prea multe şi totuşi prea puţine

Din fericire pentru noi...

poezie de Florentina Danu
Adăugat de Florentina Danu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem.... asemenea unei căruţe sau unei caleşti.... care circulă pe un drum simbolizând viaţa sau, mai degrabă, Calea Vieţii. Drumul pe care circulă Caleaşca este unul de pământ. Ca toate drumurile de pământ, el are, de o parte şi de alta a sa, hârtoape şi movile, pietre, urme şi şanţuri. Gropile sau locurile mai ridicate şi pietrele sunt dificultăţile, loviturile vieţii. Urmele sunt schemele deja existente pe care le preluăm de la alţii şi pe care le reproducem. Şanţurile, mai mult sau mai puţin adânci, reprezintă regulile. Limitele peste care, dacă trecem, negreşit vom primi o pedeapsă.... Acest drum are uneori curbe care împiedică vizibilitatea sau, alteori, traversează zone de ceaţă sau de furtuni. Toate sunt etape ale vieţii noastre, de-a lungul căreia "ne rătăcim" sau ne este greu să vedem clar ori să anticipăm un obstacol, căci nu putem zări nimic din ceea ce se află "în faţă".

citat din Michel Odoul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unor îngâmfaţi

‛Geaba eşti mami-nvăţat,
Dacă şcoala de la tine,
Încă nu te-a învăţat
Rostul facerii de bine!

‛Geaba ţii nările-n sus,
Zici că-i rostul pentru tine,
Dacă nu ai priceput
De unde izvorul vine?

Şi-n vestminte ce le porţi
Zici, aşa îţi stă mai bine.
Nu văd haina ce o porţi!
Eu vreau să te văd pe tine!

Şi expresii multe ştii,
Le arunci în orişicine,
Dar, ajuns să nu cunoşti
Simplul: "Mulţumesc!'' Nu-i bine!

‛Geaba lumi ai colindat,
Căutând a te impune.
‛Geaba! Dacă ai uitat
Să uzi buza mamei vie!

‛Geaba, tu să plângi acum!
Tot trecutul e zburat.
Tu tot cauţi un alt drum...
O cărare ai uitat!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă ceasul să meargă

Lasă ceasul să meargă, zice Richard,
Urechile îi ard, dar lasă ceasul să meargă,
Poeţii scriu de zor poeme,
Niciun ceas nu se opreşte la vreme,
Toate ceasurile merg, chiar şi pentru morţi,
Că moartea-i numai umbra unei porţi.
Dacă iubeşti, iubeşte mai departe,
Dacă exişti, încrede-te în soartă,
Totul e scris şi socotit şi judecat,
Întru sfinţenie sau chiar în plin păcat,
Eu cred în avataruri, cred c-am fost
Un fulg căzut din ceruri, fără rost,
Acum mă nalţ precum un prunc umblând prin timp,
Iubito, scrie-mi, până nu mă schimb.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, femeie!

Ascult, privesc şi iar ascult,
Nu mi te-nchipui fără tine,
Femeie draga, tu discerni
Tot ce va fi pentru un mâine.

Să spun cuvintelor să cearnă,
Doar vorbele ce te exprimă,
Am spus atunci, nu numai mie
Că dragostea-ţi ne reanimă.

Am spus cuvintelor să ierte
Atunci când tu duci supărarea
Şi-n răzvrătiri curgând încete,
Aduni în gânduri vâlvătaia.

Tu eşti femeie, eşti şi mamă,
Aduni tot aurul din lume,
Aud cuvintele din ceruri
"Ne răsplăteşti numai cu bune!"

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preţul cuvintelor

Într-un gând de cais
înflorit între vii,

într-o clipă
cuprinsă de incertitudini,

ascund adânc
visele
golite de conţinut
în amforele sparte
ale uitării,
din mijlocul cuvintelor
vândute,
pentru nimica toată
poeţilor.

Preţul cuvintelor
fluctuează
pe corzile unei viori.
Învelişul sunetelor
Acoperă dorul,
Cu înseninări
De suflet.

O atmosferă
de întâmplări fericite,
străbate căile
devenirii.

Alunecă pe umeri
lumina,
gânduri din gânduri
îşi croiesc vise,
şi speranţele
prind aripi
adevărate.

Caut semnele
în fluxul normal
al lucrurilor,
cu logica semnelor.

Desavârşire impusă,
prin rugăciunea
cuvântului tău
împlinit.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (7 aprilie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea singurătate

Am sufletul plin de clor fără tine
şi cu vorba mea am decolorat luna,
ca şi cum niciodată nu ar fi fost.
Nu ştiu cum sunt şi eu,
Doamne,
aşa albă îmi par,
încât
cuvântul meu trece ca un aer, fără
să cunoască urechile vieţii.
Trec mai departe, cântec sfânt
venit de-acum de la mine pentru tine.
Am sărit peste vorbe,
am trecut peste gânduri
şi am ajuns în sfârşit în pragul
inimii tale
şi stau şi aştept
să se deschidă poarta,
să intru în cea mai veselă
vorbă.
Mă întinerise ochiul tău crud
din care culoarea tremură verde.

poezie de Daniela Slapciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Multe nopţi

Multe nopţi am tot visat
Chip din stele ce-l furam,
Multe nopţi iar am uitat
Că visam.

Plânge luna prin fereastră
C-o ignor în continuare,
Al meu dor în noaptea albastră
Când răsare.

Gânduri noi şi amintiri
Sufletu'-mi apasă,
Din oceanul de sclipiri
Hai acasă!

Te aştept demult să-mi iei
Doruri şi tăceri,
Se desprind zâne din tei
Sau păreri?

Multe visuri destrămate
Să le-adun nu pot,
Rătăcind înaripate
Peste tot.

Multe nopţi am ascultat
Toamna cânt de ploi,
Multe nopţi ne-am căutat.
Tot pe noi.

poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui epigramist

Ai scris multe epigrame,
Ciupind pe cei care ne mint
Cu neruşinare-n crame
Au ajuns astăzi pe-argint!

epigramă de Nicu Petria (februarie 2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zborul

mă apasă cuvântul şi timpul e rece
un joc de clipe în scorburi
ascult foşnetul timpului
printre frunzele vestejite ale sufletului
cuvântul a tăcut
se aşterne vecia peste gânduri prăfuite
fulgerul s-a ascuns în rana cerului
ca o lumină fugară
pe tălpi purtam văpăi în freamătul zilelor arse
felinarele atârnau strâmbe pe aleile lumii
căutam un fluviu să învăţ nemurirea
cu foc îngeresc
peste livezi de măslini înfloriţi
sub cerul descătuşat de gânduri
sunt mugure de ţărână
respir sălbatic, visând să renasc
ca o petală întinsă peste ţărmururi de suflet
acolo, în larg, lângă mare
căutând lumina vieţii în neguri străbune
sunt trup din sângele mării
lunecând în lumini
prin văluri de ceaţă
rătăcit în abisul cunoaşterii
iau cu mine raza de soare
în zbor etern peste ape

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape stângaci

uneori
pierd sensul cuvintelor
şi mă înec
în propria mea baltă de sânge
ştii ce-mi doresc
să îmbătrânesc frumos
în balta plină cu nuferi
singurul sens al vieţii mele
în care cred şi mă închin
la umbra unei troiţe
născută din mâl

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia din guvernul anului 2011

Vreau să te pişc cu acul mic
Al unei glume de bondar.
Păi tu nu ştii că eşti pitic,
Precum e Boc cel legendar?

epigramă de Nicu Petria (februarie 2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!