O arcă a lui Noe fără Noe. Din neatenție, sau poate din plictis, Noe s-a dat de-a rostogolul, a căzut în valuri și s-a înecat cu doar o zi înainte de retragerea apelor. Iar noi habar n-avem cum să trăim mai departe, singuri, de capul nostru, și ce ar trebui să facem de vreme ce ne-am născut cu toții pe-o arcă plutitoare, sub un nor etern, în mijlocul mării.
Cristian Bădiliță în Dumnezeu de la Mancha doarme cu tâmpla crăpată pe umărul meu (2008)
Adăugat de Dan Costinaș

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre viață, citate despre naștere sau citate despre apă
Citate similare
Cabana de pe Lacul Bâlea e ancorată spre largul apelor și pare de departe străvechea Arcă a lui Noe, poposită între munți pe ultima oglindă de apă rămasă de la potop.
citat din Geo Dumitrescu
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre munți

În a sufletului arcă
Norii negura-și descarcă
Peste-a sufletului arcă,
Unde-am strâns perechi de stele
Și cântări de filomele,
Cum m-a sfătuit Cuvântul,
Supărat iar pe pământul
Care a uitat de Cruce
Și spre moarte iar se duce.
Îl ascult pe Tatăl Sfântul
Când o arcă-mi fac cuvântul
Să salvez, cum El îmi spune
Tot ce crește-n rugăciune,
Însă-a sufletului arcă
Azi și o durere-ncarcă,
Primind pe Iisus ce-aduce,
Ca pereche-a lui... o Cruce!
poezie de Pavel Lică din Trubadurul cerului albastru
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre supărare
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre salvare
- poezii despre religie
- poezii despre privighetori
- poezii despre nori
- poezii despre cuvinte
- poezii despre cruce
O altă arcă a lui Noe
La fiecare Cină de Taină
mi-am învățat sângele
să fie un super erou
Mi-am donat iubirile
căutătorilor de comori
cu pistolul la tâmplă
durerea
nu e decât
o altă Arcă a lui Noe
poezie de Claudia Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre învățătură
- poezii despre sânge
- poezii despre iubire
- poezii despre eroism
- poezii despre durere
- poezii despre donații
- poezii despre comori
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Apocalipsa
S-au rupt norii deasupra noastră
Și plouă ca în ziua de soroc,
Unde este Noe cu a lui Arcă,
Să-l întrebăm, are-n plus un loc?
Se mișcă pământul la vale
Și ne acoperă de vii,
Plângem de durere, este jale,
Și-i înjurăm pe cei din primării.
Mai căutăm o vină-n altă parte,
Orice, dar nu ne vedem pe noi,
Suntem mulți, proști, fără de carte,
Înțoliți pe-afară, pe dinăuntru goi.
Ne mai facem crucea la culcare,
Tatăl Nostru, mai știm a-l spune?
Căutăm greșeli la întâmplare,
Dar nu avem timp de rugăciune.
Ne-a transformat progresul în hiene
Nu ne gândim la ce am fost,
De nimic, de nimeni nu ne temem
Și pășim prin viața fără rost.
Aruncăm cam totul peste bord
Ca cineva, prea sătul de toate,
În urma noastră lăsăm doar prăpăd
Suntem otravă și mirosim a moarte.
Să vină apocalipsa asta odată
Recurs eu fac la ce trăim,
Prea vinovați, dar vina alți o poartă,
Suntem orice, nu ce-ar trebui sa fim.
poezie de Mihail Coandă (26 noiembrie 2016, Rîpa, Motru)
Adăugat de dory58

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre viață, poezii despre văi, poezii despre timp, poezii despre prostie, poezii despre plâns sau poezii despre ploaie
Pierduți
Tot mai reali în lumea virtuală
Și mai prezenți în propria absență,
Ne pierdem sensul într-o ireală
Trăire și-ntr-o falsă existență.
Nu mai vedem o zi fără tehnologie,
Ne-am rătăcit într-un sistem binar,
Realitatea noastră nu mai este vie
De când trăim într-un tărâm imaginar.
Ne-am lobotomizat de voie bună,
Ne bucurăm de tot ce este trivial,
Sărutul delicat sub clar de lună
Ne pare desuet, ridicol și banal.
Habar n-avem că ne-am pierdut menirea
Când simțurile noastre-au amorțit,
Că am uitat ce-nseamnă fericirea
De a ne bucura de-un simplu răsărit.
Ni-s degetele fără de amprente
Și ne-am pierdut de tot identitatea
Prin virtuale lumi "inteligente"
Pierzând contactul cu realitatea.
Ne-am exilat în lumea virtuală
Uitând să mai simțim că altă dat',
Am rătăcit emoția reală
Și bucuria de-a trăi cu-adevărat...
poezie de Florentina Mitrică (30 noiembrie 2017)
Adăugat de Andrei Evelin

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bucurie, poezii despre tehnologie, poezii despre sărut, poezii despre simțuri, poezii despre realitate, poezii despre inteligență sau poezii despre imaginație

Ne-am născut singuri și murim singuri. Dar, cât timp suntem pe lumea asta, trebuie să acceptăm și să slăvim actul nostru de credință în alte persoane. Comunitatea înseamnă viață: de la ea ne vine puterea de a supraviețui. Așa era când locuiam în peșteri, la fel este și astăzi. Respectă-i pe cei care au crescut și au învățat împreună cu tine. Respectă-i pe cei care te-au învățat. Când va veni ziua, spune la rândul tău poveștile lor și du-le mai departe astfel comunitatea poate dăinui iar tradițiile vor rămâne aceleași.
Paulo Coelho în Manuscrisul găsit la Accra, "Unitatea"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre învățătură, citate despre tradiții, citate despre timp, citate despre speologie, citate despre prezent, citate despre moarte sau citate despre creștere
Meduză plutitoare
Îmi ies sânii,
Din decolteul mării înspumate,
Pârliți de soare,
Iar gustul mării îl simt,
În sărutările tale.
Și amețită de îmbrățișare,
Sunt o meduză plutitoare,
Piedută în orizonturi visătoare.
poezie de Valeria Mahok (18 mai 2004)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Valeria Mahok despre sărut, poezii despre sâni, poezii despre meduze, poezii despre Soare sau citate de Valeria Mahok despre Soare

Blues cu iedera si stejar
Și ce-ar fi dacă
Într-o zi blestemată
Ne-am îmbolnăvi cu toții
Deodată,
Și medici, și pacienți,
Și părinți, și copii?
Ce-ar fi, ce-ar fi,
Dacă, brusc,
Ne-am îmbolnăvi,
Dacă n-ar avea
Cine pe cine să mai trateze,
Cine cui să-i mai scoată
Bandaje și paranteze?
Ce-ar fi dacă,
În urma dreptului legitim
De a ne îmbolnăvi,
Chiar ne-am trezi
Că ne îmbolnăvim
Și n-avem cui ne adresa,
N-avem pe cine chema?
Ce-ar fi dacă
Într-o zi blestemată
Ne-am îmbolnăvi
Cu toții
Deodată?
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre boală, citate de Adrian Păunescu despre boală, poezii despre stejari, citate de Adrian Păunescu despre stejari, poezii despre pacienți, poezii despre medicină, citate de Adrian Păunescu despre medicină, poezii despre medici sau citate de Adrian Păunescu despre medici

Doar în boală ne dăm seama că nu trăim singuri, ci înlănțuiți de o ființă de regn diferit, de care ne separă abisuri, care nu ne cunoaște, și căruia este imposibil să ne facem înțeleși: corpul nostru.
citat clasic din Marcel Proust
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Marcel Proust despre viață, citate despre prăpăstii, citate despre medicină, citate despre imposibilitate, citate despre cunoaștere, citate de Marcel Proust despre cunoaștere, citate despre corp sau citate despre boală
Corabia verde
Corabia se frământă și se răsucește
în lupta cu valurile ce-o izbesc tâlhărește
și apele cresc ca din hău năzdrăvane,
căpitane! căpitane! căpitane!
Invinsă pe-o clipă, sub valuri se pierde
parcă de-a pururi, corabia verde
năprasnic mușcată de uragane,
căpitane! căpitane! căpitane!
Prin potopul ce zălud o răstoarnă,
s-aud prin văzduh ca o goarnă,
peste-ale mării nesfârșite noiane,
poruncile tale de proroc, căpitane!
Și iată, de odată se-nalță semeață...
iarăși, Crăiasă peste timp, peste ceață,
peste-ale apelor titanice toane,
corabia ta verde, o, căpitane!
Zănatec aleargă prăpădul pe ape,
tot mai aproape și mai aproape,
dar duhul mai tare-i ca-ale mării prigoane,
căpitane! căpitane! căpitane!
Gata cu toții să murim în picioare,
pe marea aceasta ce crâncen ne doare,
spargem talazuri, înfrângem bulboane,
cu gândul la tine, o, căpitane!
Lupta e cântecul și biblia noastră,
holde vor crește de samulastră
din cremenea oarbă, din pietroase mormane
și din sângele nostru, o, căpitane!
Moartea însăși de-ar sălta pe punte,
sărire-ar fulgeris cine s-o-nfrunte,
printre mii și mii de uragane,
căpitane! căpitane! căpitane!
poezie de Aron Cotruș
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre creștere, poezii despre apă, poezii despre înfrângere, poezii despre verde, poezii despre uragane sau poezii despre picioare

Curajul de-a fi femeie
De-o veșnicie încearcă
să salveze a lumii arcă
distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (8 martie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre salvare, citate despre femei sau citate despre curaj
Doctorul de pești
mor unul câte unul
și tot ce pot face este să le scot trupurile mici din apă
acum bazinul e gol:
nu am nici o soluție
pot doar sta privind șocat lângă acvariu
de-a lungul anilor am iubit minunatele acrobații ale carașilor-aurii
dar nu am învățat nimic despre bolile lor
de-a lungul anilor nu am întâlnit nici un doctor pentru pești
un soi de pește cumsecade cu capul mare
cu o trusă medicală marcată cu o cruce roșie atârnându-i de gât
pentru că numai departe în mijlocul oceanului el vindecă rănile
și salvează pe cei care sunt pe moarte
el nu poate veni la acvariul meu
maladia din cauza căreia ei mor cu toții este incurabilă
poezie de Sheng Xing, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pești, poezii despre roșu sau poezii despre ocean
Unui animal
Luase Noe la potop
Jivinele de-a valma-n arcă.
Iar tu te rătăciseși parcă -
Noroc că te-a găsit Esop!
epigramă de Dumitru Munteanu din Epigramiști români de ieri și de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre zoologie, epigrame despre noroc sau epigrame despre animale
Știai...
Știai că toți îmbătrânim,
Simona...
ne trecem pieile prin storcător,
circumvoluții ni le netezim,
ne vedem rar, copil, uităm până și dor
... poate de ne-am clona...
Știai că toți îmbătrânim
Daniela...
e pierdem părul, ce ne-albește
o inimă... a tatei; relaxând, privim
și chip nu se mai potrivește
... oricât am vrea...
Știai că toți îmbătrânim
Patrick...
ne consumând din buna sănătate
și tot mai singuri, singuri ne trezim;
cunoașterea de tată a rămas un nume, date
... c-un asteric...
Știai că toți îmbătrânim
Edy...
ne trăind viața de-unul singuratic,
nici timp n-avem când să ne lămurim
de ura de părinte, ce nu-i doar... dramatic
... în loc de-a ne iubi...
Știai că toți îmbătrânim
Eteri...
nereușind, se pare, alegerea corectă
și poate nedestăinuind visul intim,
rămas ascuns tardiv de-orice alertă
... ori n-ai regret, frumoasa mea, mai știI?...
Știai că toți îmbătrânim
Paula...
nevrednici, peste-poate înșelători,
jucând perfid oricând ne întâlnim
sau veșnic între naștere și mori...
... Oh, pururea de suflet goală, fosta mea...
Știai că toți îmbătrânim
Nuțica...
neținând cont că-s frate, același sânge,
punând avut în loc să ne unim,
fără să ști că sigur Breul plânge
... poate și Dârla, mama mea, nevasta sa...
Știați cu toți că ne murim
iubiții mei...
și că-n final, imensul sfânt regret
ce-aș vrea cu toții ai mei să-l oferim
-toți ascendenții timpului de drept-
... să fiți nemuritori... Da-i numai pentru zei...
Știați c-o să îmbătrânesc și eu
un Daniel...
neștiind cu adevărat de-am fost iubit
și n-am pe cin' să-ntreb, doar Dumnezeu,
dacă cumva am pătimit, am păcălit
... d-aș vrea să știți că m-ați sacrificat, precum un miel...
Știați că noi, ce încă mai trăim
simpli urmași -rămași doar, nume, date,
din dragi părinți plecați să-i venerămsuntem
deja planificați un țintirim
și n-avem timp să-i mai comemorăm...
ne promovăm pe noi, doar vanitate
... Codașii lumii, ce-am rămas, o nulitate!?!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată, poezii despre visare sau poezii despre sănătate
Ne-am
Ne-am mascat
Crezând că așa va fi mai bine
Ne-am uitat
Și vinovat nu-i nimeni.
Ne-am pierdut
Sperând că ne v-om întălni,
Ne-am avut
În fiecare zi.
Ne-am privit
Cu inimi reci, stricate
Ne-am vorbit
Că v-om veni, chiar dacă suntem departe.
Ne-am înțeles
Sperănd că așa și este
Ne-am ales,
Prieteni, doar cu fețe.
Ne-am înstrăinat
Și vinovat ne e trecutul
Ne-am acuzat
Cu el, pierdutul.
Ne-am privit
Pe-o ultimă dată
Ne-am auzit,
De atunci, niciodată.
Ne-am regăsit
După durată
Ne-am mascat
Necunoscăndu-ne cunoscuții, de odată.
Ne-am uitat
Doar trecători suntem acum,
Ne-am înstrăinat
Trecănd unul cu altul, pe un drum.
poezie de Bordian Cristin (iulie 2019)
Adăugat de Bordian Cristin

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre trecut, poezii despre prietenie, poezii despre măști sau poezii despre inimă
Un sunet
E atât de multă singurătate în gânduri
că mă împiedec în ea ca de bolovani în râuri.
Uneori ne facem atâta de rău singuri
rătăcind vanități și deșertăciuni printre scânduri.
Uneori drumul nostru este greșit
o ia razna printre ogoare, pe hat.
Uneori mi-ar trebui o hartă să ies,
la un loc iluminat, la cules mister
Astăzi chiar am nevoie să respir.
Am încetat chiar să mă mai mir.
Dacă aș încerca să lipsesc, or'
lumesc să schimb al meu dor.
Doar poezia clatină un biet suflet.
Gângurește etern ca un copil, un sunet.
poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sunet, poezii despre singurătate, poezii despre schimbare, poezii despre râuri, poezii despre prezent, poezii despre poezie, poezii despre lumină sau poezii despre hărți

Viața
Viața e un puzzle straniu,
Cu atâtea piese lipsă
Unde marea fericire
Doar adeseori există.
Viața e prinos de zâmbet,
Dar ascunde suferință...
Doamne, totu-i doar o piesă,
Flamură mereu nestinsă.
Suntem cioclii pentru care
În tăcere ne-am născut,
Suntem lume ireală
Și prezent și început.
-----------------------------
Știm că moartea curge-n valuri
Și-n neant se risipește,
Doar puținul strâns în suflet
Cu iubire se plătește.
..........................................
Găsești în viață dragoste și ură
Și jar nestins și nopți întunecate...
Le porți străin pe-a vieții tastatură
Și-ai să le duci și dincolo de moarte.
De-aceea azi, la sute de urări,
În ceasul sfânt al marii sărbători,
Cu dragoste etern vă-mbrățișez.
Să-mbătrânim frumos
Spre transcendent
Să ducem visul nostru de poet,
Fiindcă românul s-a născut așa...
Să curgă-n valuri dulci șampania!
În cupe s-adunăm prinos de fapte,
Lumină, bucurie, sănătate
Iubire, pace,, dragoste și dor,
Și numai bine pentru viitor.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre început, poezii despre șampanie, poezii despre zâmbet, poezii despre viitor sau poezii despre urări

N-avea loc pe arcă
Scriitorul s-a-necat
Tocmai în diluviu',
Fără seamăn, provocat
De romanu-i fluviu.
epigramă de Valentin David
Adăugat de Valentin David

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre scriitori sau epigrame despre fluvii
Existență?
De ce ne-am învățat cu mâine
Simbolic, cum o nouă pâine;
Ca să trăim un neștiut
Făcut mult gând ș-un pic de lut?
Este-o amânare a datoriei
De-a face plinul farfuriei
Cu crez de multe idealuri...
Înecate în perpetuui valuri!
Cărăușie-n fapt de carne
În modele lumea să răstoarne;
Ne purtăm măștile de bal
În falsul lumii... Teatral.
Ne clădim singuri în compuși
Din alți nefericiți răpuși,
Exultând forme de estet
Pe-un fals de fizic-epitet.
Ne fabricăm singuri repere
Neștiind ce etalonul cere;
Crezând că noi decidem mâine...
C-un hoit făcut la fel la câine!?!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre teatru, poezii despre pâine, poezii despre nefericire, poezii despre idealuri sau poezii despre gânduri
O lume...
Creație sau evoluție în timp
Obișnuit o denumim, "o lume"...
E-un simplu obicei de-a da un nume;
Cum vara-i pururi, tot același anotimp.
Cât de perpetuu credem în peren
Și nu distingem fondul, superficiali!
Luăm tot, convinși că suntem imortali...
Trăim iluzia de veșnic, parte din refren.
De ne-am admite-o purure inconsecvență
Știind că-ntr-o secundă milioane mor,
Am renunța la dreptul unic d-autor...
Ne-am fi schimbat ideea despre existență.
De-am ști că lumea-i alta-n fiecare zi
De la microb, ferigă, fluture, varan
-Scheletele din morți, ce-s cât o țară, într-un an-
Am fi mai buni, fără excepții, sigur ne-am iubi.
Visez o lume, a individului, drept cult;
Chiar de-i pe partea nevăzută a vieții, nu doar staruri,
Noii, cu toții, să păstreze dușii-n "hard" de anticaruri...
Să fim cu toții, o pururi, lume de real-ocult!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superficialitate, poezii despre secunde sau poezii despre fluturi