Unui animal
Luase Noe la potop
Jivinele de-a valma-n arcă.
Iar tu te rătăciseși parcă -
Noroc că te-a găsit Esop!
epigramă de Dumitru Munteanu din Epigramiști români de ieri și de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Potop pe uscat
Să poată intra în arcă
toată lumea se dezbracă
distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (14 martie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Potop mioritic
Miorița se remarcă
Doar că-i laie-bucălaie!?
Vai românul vru... o arcă,
O făcu însă... de oaie!
epigramă de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Chibrituri cu "economie"
E primitivă teoria
De-a tot reduce gămălia:
Strămoșii n-o puneau deloc...
Deci: freacă bățul să ia foc!
epigramă de Dumitru Munteanu din Epigramiști români de ieri și de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nedumerire și pe canalul ăsta
Dar unde ești Monșer
parcă te-a luat valul
și te-a izbit de cer
când ai sărit iar calul
Parcă te-a luat valul
te-a hărțuit săracul
ci inima-i pumnalul
să nu dai de dracu
Te-a hărțuit săracul
ce te-a izbit de cer
impecabil fracul
unde mergi Monșer
Doar unde duce valul
n-ai schimbat canalul
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (8 februarie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Potop de zori
Potop de zori, potop de rai
Înghite noaptea de pe plai
Când al cocoșilor cântat
Gonește noaptea de prin sat.
Potop de vis, potop de dor
Mă ia pe mine cel ce mor
Mă lasă liber să plutesc
Pe mine, cel ce te iubesc.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O arcă a lui Noe fără Noe. Din neatenție, sau poate din plictis, Noe s-a dat de-a rostogolul, a căzut în valuri și s-a înecat cu doar o zi înainte de retragerea apelor. Iar noi habar n-avem cum să trăim mai departe, singuri, de capul nostru, și ce ar trebui să facem de vreme ce ne-am născut cu toții pe-o arcă plutitoare, sub un nor etern, în mijlocul mării.
Cristian Bădiliță în Dumnezeu de la Mancha doarme cu tâmpla crăpată pe umărul meu (2008)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Apocalipsa lui Pavel. Visio Sancti Pavli Apostoli" de Cristian Bădiliță este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Cabana de pe Lacul Bâlea e ancorată spre largul apelor și pare de departe străvechea Arcă a lui Noe, poposită între munți pe ultima oglindă de apă rămasă de la potop.
citat din Geo Dumitrescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Poezii. Editia a II-a" de Geo Dumitrescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Norocul meu
privirea ta-i un dar ceresc
dar de ce oare ma feresc
de-a te privi si ferici
si mai cu foc
sa n-am noroc
de-a te iubi!
din ochiul tau nu am cules
am tot privit si tot ales
numai povesti numai prostii
m-am ratacit in al meu joc
tot n-am noroc
a mea sa fii.
prin bolta ochilor senini
am indurat ploaie de spini
sa cant poeme si povesti
sa ratacesc din loc in loc
raman mereu fara noroc
ca tu nu-mi esti.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Curajul de-a fi femeie
De-o veșnicie încearcă
să salveze a lumii arcă
distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (8 martie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Pereche
Să observați un lucru: un țăran
nu merge cu nevasta niciodată
alături, ea foșnește ca un lan
în fața lui știindu-se chemată.
Chiar dacă dânsa se zărește-n urmă
și el 'nainte merge gânditor,
inima ei se-ntinde, ori se curmă
ca flacăra în ochii lui de dor.
În văzul lui femeia e pământul
de semănat și sărutat mereu,
din care ies feciorii și cuvântul
cel potrivit la bine și la greu.
Ea-și leagănă lumina ca o luntre
'naintea pașilor acestui om
purtându-i sufletul de piatră printre
râuri de păsări negre și nesomn.
Mereu trec unul după altul, parcă
dânsul ar fi copilul ei curat -
poate țăranca e străvechea arcă
trecând peste potop întregul sat.
Că și-a purtat doar înăuntru viața
prin valuri de războaie și schimbări;
bărbatul când își urcă dimineața
femeia-i vine strălucind din zări.
Și ca să-și vadă însăși rădăcina
se dă în urma ei pios c-un pas:
de moare ea, se năruie lumina;
de cade el, lumina i-a rămas.
poezie de Dumitru Țiganiuc din Nord (Antologia poeților botoșăneni de azi) (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Omagiu strămoșilor"
Nu știm de-a urmărit un scop,
Când Darwin ne-a-nvățat, savant,
Cu stilul său cel elegant
C-avem strămoș pitecantrop
Adam și Eva au "un hop"
Iar crezul nostru negalant
N-a mai găsit interesant
Să-i pomenim a fi "în top";
Belele apar potop
În sânu-ntregei noastre ginte,
Și-am moștenit putere-un strop,
Da-i mulțumim c-un gând fierbinte
Strămoșului pitecantrop,
Că nu ne-a dat și a lui minte.
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puțin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul ploii nesfârșite
Plouă torențial, ca la potop,
Iar strada mea aduce cu-o lagună.
Pe caldarâm un răpăit răsună;
L-aude-un surd, îl vede și-un miop.
Și plouă nencetat, de peste-o lună.
Nu văd vreo rază, nici la microscop.
Plouă torențial, ca la potop,
Iar strada mea aduce cu-o lagună.
Ma uit încrezător înspre prislop,
Desfac, în taină, țuica mea de prună
Și parcă n-aș mai vrea să îi pun dop,
Că amețit, nu-i port ploii ranchiună.
Plouă torențial, ca la potop,
Iar strada mea aduce cu-o lagună.
rondel de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În a sufletului arcă
Norii negura-și descarcă
Peste-a sufletului arcă,
Unde-am strâns perechi de stele
Și cântări de filomele,
Cum m-a sfătuit Cuvântul,
Supărat iar pe pământul
Care a uitat de Cruce
Și spre moarte iar se duce.
Îl ascult pe Tatăl Sfântul
Când o arcă-mi fac cuvântul
Să salvez, cum El îmi spune
Tot ce crește-n rugăciune,
Însă-a sufletului arcă
Azi și o durere-ncarcă,
Primind pe Iisus ce-aduce,
Ca pereche-a lui... o Cruce!
poezie de Pavel Lică din Trubadurul cerului albastru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prezentare
Ca debutant, nu rareori
Scriu riguros... De neiertat!
Că și confrați și editori
Mă vor mai "slab", dar consacrat!
epigramă de Dumitru Munteanu din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noe și potopul
Când a eșuat
Arca lui Noe pe Ararat,
Dobitoacele toate
Au răsuflat ușurate.
Numai Noe,
Dintr-un vârf de plop
Se distra citind
Cuvântul "potop"
Pe dos, care tot potop era.
Se vede treaba
Că de potop
Nu putea scăpa
Nici în vârf de plop.
poezie de Mihail Mataringa (16 mai 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ipocritul
Privește moralizator
Spre cei - de el - duși în eroare,
Și-apoi, cu falsă resemnare
Învață din greșeala lor!
epigramă de Dumitru Munteanu din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parcă, parcă...
Era-ntr-o vară (parcă joi)
și toate ne erau permise -
Gara de Nord, peronul, noi
sau era vineri, pare-mi-se.
În ochi ni se citea văpaia
în trenul plin de cetățeni
la clasa-a doua, spre Sinaia
sau parcă, parcă spre Bușteni.
Timidă nu spuneam nimic
când mi-atingeai câte o dată
cu buzele un deget mic,
sau parcă, parcă mâna toată.
Doar ciripeam: "Ah, suflețel!"
când mă priveai pe sub sprânceană.
am stat la single la hotel
sau parcă-n duplex la cabană -
Ultramodern... ce draperii!
cu mov în dungi și picățele
sub geamurile fumurii
sau parcă, parcă jaluzele.
Când în final pe canapea
ușor, ușor ne-am așezat
(ce bine te-asortai cu ea)
sau parcă, parcă era pat -
Tu mi-ai șoptit: "Ah, ce noroc
în ochii tăi să văd înaltul!"
și ne pupam așa cu foc...
sau parcă mă pupam cu altul.
poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul de nea
Mergeam alături și ningea.
Ți-am sărutat căciula ninsă;
Cu fulgi pe buze, gura mea
Te-a sărutat apoi pe buze.
Firescul parcă ne strângea,
Cu gesturi simple și confuze,
În brațe, parcă ne făcea
Reproșuri, fără să ne-acuze.
Cine te-a pus, te-am întrebat, să suni,
Ceas care bați în pieptul meu durut,
Și care faci în viața mea minuni
Ca primul nostru, de ninsori, sărut?
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autoepitaf
Când cei cu-a duhului carență
Mă vor fi îngropat umil,
Prefer pământul - că-i fertil -
Nu stearpa lor indiferență.
epitaf epigramatic de Dumitru Munteanu din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Biblică
Adam, când i s-a scos o coastă,
Răbdând durerea, a crezut
Că totul va sfârși plăcut...
Nu se-așteptase la nevastă!
epigramă de Dumitru Munteanu din Epigramiști români de ieri și de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!