În a sufletului arcă
Norii negura-și descarcă
Peste-a sufletului arcă,
Unde-am strâns perechi de stele
Și cântări de filomele,
Cum m-a sfătuit Cuvântul,
Supărat iar pe pământul
Care a uitat de Cruce
Și spre moarte iar se duce.
Îl ascult pe Tatăl Sfântul
Când o arcă-mi fac cuvântul
Să salvez, cum El îmi spune
Tot ce crește-n rugăciune,
Însă-a sufletului arcă
Azi și o durere-ncarcă,
Primind pe Iisus ce-aduce,
Ca pereche-a lui... o Cruce!
poezie de Pavel Lică din Trubadurul cerului albastru
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre supărare
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre salvare
- poezii despre religie
- poezii despre privighetori
- poezii despre nori
- poezii despre cuvinte
- poezii despre cruce
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.