Nicolae Vălăreanu Sârbu

Până la înălțarea definitivă

E o neșansă a întâlnirii mele
când stăpânitoare nu mai ești în trupul tău
mai zdrobitoare decât mine, decât ochii mei
pe care-i ascund sub ochelarii vremii
ca sub o ceață mereu străină.

Să ne împărțim bucuriile, să plângem durerile
să le cântărim ori să le spargem în bucăți
până la despărțirea de noi și de ele
cum răul de bine, frumosul de urât.
Du-mi prezentul pe buza prăpastiei
picioarele desculțe să calce pietrele
trupul să se înalțe drept din suferință
tot mai înalt și mai subțire
să urce-n cer împiedecându-se de îngeri.

Să-mi spui că și tu ești o mirare
cu care mă minunez în fața stelelor,
că suntem un fluviu ce desparte munții
dealurile, câmpiile și tot ce stă-n cale,
că suntem o întâmplare găsită pe pământ
și nu căzută aiurea din cer
care se ridică și sărută lumina
prin luptă înfrigurată cu sine și restul
până la înălțarea definitivă.

poezie de (10 noiembrie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton ponderat

Distribuie

Citate similare

Nichita Stănescu

Cântec

E o întâmplare a ființei mele:
și-atunci, fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scâșnești într-o îmbrățișare
mereu dureroasă, minunată mereu.

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niște dălți ce despart
fluviul rece de delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă fericire, în sus, și izbește-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă și în nesfârșire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt, și mult mai curând.

Ce bine că ești, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se, amestecându-se,
două culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte jos, întoarsă spre pământ,
una foarte sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuita luptă
a minunii că ești, a-ntâmplării că sunt.

poezie celebră de
Adăugat de EvaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Ce bine că ești...

Ce mirare că ești, ce minune că sunt,
Că existăm amândoi pe același pământ,
Cu fiori dulci și culori de gheață,
Rătăciți în dimineți cu aromă de ceață.
Ce mirare că ești, ce minune că sunt
Și glasul nostru răsună asemeni unui cânt,
In visele de stele-nseninate,
Când gândurile ni se perindă-n aceleași șoapte.
Ce mirare că ești, ce minune că sunt
Si ne-nvelim cu același acoperământ
De lacrimi și sărutări aprinse
In hora stelelor destinse.
Ce minune că sunt, ce mirare că ești
Frumoși și mirifici de ne privești,
Ce mirare a minunii că suntem
Aproape și totuși nu ne spunem.
Ce mirare că ești, ce minune că sunt
Si vorba ne este un singur cuvânt,
Ce minune că sunt, ce mirare că ești
De ne-ntâlnim doar în povești.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Ca o umbră a punctului

tainele sunt atât de firești
nu știi nimic despre ele
întotdeauna ești privit cu multă înțelegere
fara reacții potrivite la întâmplare
răspunsul e unul neinspirat
în fața unui obiect de care n-ai auzit
schimbul e ca între cer și pământ
te pierzi în cuvinte
ca într-o apă limpede și
încărcat de singurătate
adormi pe genunchi
ca pe o pernă de lut rotunjită
umerii tăi întăriți
desfac carnea trec prin tine
și ai impresia ca nu știi de ce
plângi pietrele
și-ți aluneci picioarele pe iarbă
cu privirea unui orb de unde vine sunetul
cum ai putea sa apari în ochii înțeleptului
decât ca o umbră a punctului
care s-a risipit în timp
și poate ajunge la lumină

poezie de (15 noiembrie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton ponderat

Distribuie

Aproape și departe

suntem împreună pe aceeași margine
a clipei,
împărțim aceleași nopți sub
acoperișul lumii,

aș putea să-ți ating visele,
aș putea fremăta în epoca ta,
aș putea să te port ca pe-o amforă
dar totuși ești atât de departe.

privirea ta e absentă,
soclul tău prea înalt,
nu ești altceva decât o statuie frumoasă
și rece
într-un templu
ce nu-mi aparține.

ești atât de străină
și eu atât de trecător,
ești atât de departe
și eu atât de aproape.

ești atât de tristă
în trupul tău de marmură,

eu sunt atât de singur
pe stânca mea de granit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Treaptă

mai am o treaptă
până să-i câștig dragostea
în arta răbdării
trupul meu se face iubit
ochii capătă atâta lumină
câtă face lumânarea
în fața icoanei nașterii
din suflet
celui care-i Dumnezeul meu
soare în amiaza nesfârșitului

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Dar pe tine te-ai uitat

Eu te știu... poate mai bine decât vrei să îmi arăți,
Nu ești tot ceea ce pare, nu ești tot ceea ce poți,
Și nu caut explicații, definiții n-am să-ți dau,
Cum să definesc frumosul lângă care vreau să stau?

Ești doar tu, aceea care, zămislește tot ce-i pur
Fără tine frumusețea n-ar mai exista în jur,
Nu ne-am naște niciodată, făcătoare de minuni
Care ne veghează pașii, ca să devenim mai buni

Aș putea să-ți spun iubire, aș putea să-ți spun destin,
Ești în toate și ești totul, ești și dragoste și chin,
Lacrimile tale udă tot ce crește-n jurul tău,
Ești lumina infinită care vindecă ce-i rău

Noi suntem doar prunci pe care tu îi crești și îi păzești
De păcatele umane, de durerile lumești,
Fără tine nu-i trecutul, viitorul nu ar fi,
Suntem toți bucăți din tine, suntem toți fiice și fii

Eu te știu, te simt și-n suflet te voi ține talisman,
Să nu pot uita vreodată să iubesc frumos, uman,
Însă am o rugăminte, o șoptesc cu un oftat,
Ai grijă, te rog, de tine... mi se pare c-ai uitat...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Până la tine-i departe

să-mi mărturisești
cum reușești să spargi clipa
și o lași să aștepte monoton pe următoarea

de ce te frămânți atât de mult
să rupi în bucăți răbdarea
când totul trece

din inimă sângele pleacă și se întoarce
sare peste obstacole
destul de grăbit

până la tine-i departe
nu știe decât un singur circuit
din care nu trebuie să iasă

tot ce se întâmplă nu se știe
nici nu se simte
în ochii tăi privesc
blândețea ninsă pe pleoape

lumina lor fulgerată
cade peste nemargini
dar nu mă lasă niciodată singur.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Până la tine-i departe

să-mi mărturisești
cum reușești să spargi clipa
și o lași să aștepte monoton pe următoarea

de ce te frămânți atât de mult
să rupi în bucăți răbdarea
când totul trece

din inimă sângele pleacă și se întoarce
sare peste obstacole
destul de grăbit

până la tine-i departe
nu știe decât un singur circuit
din care nu trebuie să iasă

tot ce se întâmplă nu se știe
nici nu se simte
în ochii tăi privesc
blândețea ninsă pe pleoape

lumina lor fulgerată
cade peste nemargini
dar nu mă lasă niciodată singur

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Iertare definitivă

Noaptea mă mai consolează încă,
împart cu tine inima să nu ajungă în beznă,
iertarea din suflet este definitivă
ca și timpul care trece nepăsător
prin ochii tăi triști în oglindă.

Mă rotunjesc în cercurile lumii
încerc să-mi ocrotesc lumina
și-mi caut locul
în dragostea care m-a rostuit de la început
dincolo de cuvinte,
crezul meu este din ce în ce mai viu,
sunt ca o pasăre care-și hrănește puii
dintr-un zbor fără prihană.

Și când totul e destinat sfârșitului
cresc din mine alte aripi
fără frângeri,
doar viața și un poem dăruit ei
cu iubirea mereu apropiată de suflet
mă străbate.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Tu mă știi

Dintre lumile pe care le cunosc
tu ai lumea ta
în care crezi că ești însemnat,
dar nu văd nicio deosebire de nuanță.

După modul cum uiți cine suntem cu toții
trăitori ai anotimpurilor anonime,
ieși afară din rândul împătimiților
și nu recunoști nimic
decât faptul că ești mai deștept.

Nopțile albastre se vor acoperi de întuneric
vor aluneca pe pantele obișnuite
pa care se pierd și muritorii,
tu mă știi,
dacă diminețile vor fi senine,
neiubirea din mine va fugi
și voi rămâne cu brațele întinse spre lumină,
să-mi înfășor cuvintele
în flamuri de crepuscul.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Tu rămâi mereu o primăvară!

Nu-i drept să-nceapă-n mine iarna,
să se oprească frumoasele ninsori
și să-și facă de cap gerul.
Tu mă aștepți șoptitoare să-ți răscumpăr iubirea
zidită-n câteva cuvinte prin care revin
scriu cu fosfor sub pielea prin care respiri
și ovală ca semnul născut între genunchi
asculți nespusul inimii care vibrează,
înghite nemișcarea și bate oarbă la poarta
pe care s-a încrustat sărutul.

Lumina îmi scapără ghețuri de tăcere,
priveghez oglinzi îmblânzite de trupul tău,
mâinile lacome își caută darul fraged,
degetele închid mijlocul subțire
în cercul de foc unde dorințele cuib își fac.

Umăr la umăr destrămăm timpul
și prin el facem drum
în orice anotimp.
Tu rămâi mereu o primăvară!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Pentru nenăscutul din mine

Rup din mine bucăți și le macin până la făină
apoi le frământ până la sudoare
și aprind lumânări desprinse din stele
de frica necuratelor făpturi
ce populează vise de coșmar
în labirintul întunericului orb.

Pentru nenăscutul din mine
așez vocabule la ușa destinului
cu zăvoarele cerului deschise
până-n adâncul ochilor,
de unde privesc nesfârșitul
și -i pun cruce de piatră,
să măsoare timpul
în orologiu dintr-un turn
mai înalt decât crezul
ce mă înghite-n final
din focarul de nesiguranță
lăsat moștenire.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Vei rămâne în cântul meu

Mă lași să te îmbrățișez
cum sărută lumina strugurii
din viile toamnei.

Bucuria trăirilor mele
îți lasă urmele pe buze
și trupul tău asemeni trestiei din lac
primește cu suspiciune binecuvântarea
din adâncul inimii,
pradă iubirii abia încercate.

Învăluit în mireasma sublimului
ochii tăi îmi vor spune adevărul
ascuns
și nimic nu-ți va mai fi străin,
îți va înflori carnea ca macul
în câmpia sufletului meu
și se vor îmleti gusturile așteptării
cu foamea unul de altul.

Vei rămâne în cântul meu
nota peste care nu trec
decât cu o distinsă plecăciune.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Lumina fulgerată prin întuneric

cine se zidește cu piatra înțelepciunii
boltă face cât un curcubeu peste lume

timpul se curbează și el apoteotic
zăcământul de platină
nu se scoate la mezat

se ridică prin suflet puterea neștiută
și strânge în inimi dăruirea de sine
sângele Domnului odată cu logosul dulce

departe de unde vine înspicată
lumina fulgerată prin întuneric
rămâne în interior și deasupra noastră
ia în stăpânire trupul înrudit cu lutul
în care se sapă fântâni
și ies apele din care bem infinitul

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Treacă iertarea de la mine

Noaptea flămândă se hrănește cu întuneric,
în cetăți, prințese furate privesc nedumerite cerul
și împletesc în gânduri posibilități de evadare.

Se prind cu mâinile de durere pentru a o înșela
dospind îndurarea în inimi desprinse din mângâieri
în care iubirea așteaptă la locuri de taină.

Nu știu altă formă care se pune-n cuvinte
mai dulce decât mântuirea de păcatele făcute
decât spiritul care mă înalță prin rugă,

treacă iertarea de la mine la voi toți
ca o cupă cu miere ce amprenta și-o pune
pe buzele uscate de vântul tristeții.

În diminețile care vin nevăzute pe ape
lumina se desfată și vindecă trupul bătrân,
intră-n el cu arcușul de înflorit sunete celeste
ca într-un ulcior din care curge luminos vinul
până când sfârșitul obosit odihnește-n lut
și nesfârșitul pleacă odată cu timpul.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Florina Vulpoi

* * *

atingerea mea
toate razele lunii cu licurici în zbor
tu îmi spui
relaxat să respir
suntem veșniciei clipa
nu ești
din întâmplare lângă mine
nu ești
nu te las în umbră
mai bine să te doară lumina
pentru ceea ce iubești

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Tu nu ești mort

dintre toți morții pe care-i știu
tu nu ești mort
ești prezent în gândurile oamenilor
cu tot ce ai făcut pentru ei
și rămâne zidit

durerile și suferințele pe care nu le mai ai
noii le avem și pe ale tale
cuvintele revin la matca poetică
copacii se vor trezi din somn
și cu fiecare dragoste-i mai cald

chiar dacă tu nu mai simți
noi simțim valul care se apropie
și straniu
nu ne temem.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Un imbold care vindecă răni

Tu știi prea bine
în care sălaș o să locuiești
niciodată nu pleci
pe drumuri care nu duc niciunde

eu rămân cu sufletul împăcat
să aștept la fereastra nopții deschisă

te păstrez stăpână a inimii
un imbold care vindecă răni
și nu iese în afară
decât cu iubirea adusă în brațe
cu trupul subțire
și arcul întins
peste pustiul vieții nisipos

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Rădulescu

Cred că trebuie să ne alegem finalul. Am tot cârpit bucăți și la mine se tot rupe firul ăsta. Așa-mi doresc să țină, de-aș pune bucăți din mine, la propriu, dar cred că n-ar fi de ajuns. E ceva în tine care nu ne lasă să fim împreună. E ceva în iubirea ta, care nu seamănă cu a mea. Tu încă n-ai întâlnit iubirea vieții tale. Eu, da. De-aici, poate, desincronizarea. Ești minunat când ești al meu. Ești iubirea vieții mele, când mă uit în urmă. Doar că nu știu cine ești când mă uit înainte... Credeam că tu ești tot restul vieții mele. Atât.

în Întreabă-mă orice (2011)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cum iubesc barbatii" de Mihaela Rădulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.92- 20.99 lei.
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Inima mea n-are bariere

să-mi spui
cum ai urcat pe frânghia timpului
fără aripi doar cu răbdare

ai reușit să ajungi pe țărmul așteptării
unde întâlnești imboldul necesar
pentru zidirea ce nu se mai dărâmă

în suflet ți s-a cuibărit lumina
dar cerul ei este prea înalt
și nu pot s-o ating decât cu privirea

de la tine n-am aflat nimic
inima mea n-are bariere
și caută meru s-ajungă la colivia păsării
să o elibereze

apoi să-mi cânți cu glas subțire
cum știi mai frumos
să-mi rămână melodia pe buze

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook