Dulce Sarazate

Pace peste sate
Linişte-ntre noi
Dulce Sarazate
Orişice altoi,

Dimineţi şi seri
Fragede amiezi
Cântul de aezi
Naşte primăveri.

Straie de răcoare
Luncile colindă
Şi ca-ntr-o oglindă
Jinduie să zboare.

Felinare oarbe
Fiecare clipă
Zboruri înfiripă,
Vântul le resoarbe.

Cavaler în zale
Străbătând tăcut
Marele ţinut
Cu ape domoale.

Avatar sudalmă
Zborul şi permisul
Semnele din palmă,
Ilizibil scrisul;

Zare de omăt
Dungă sidefie
Nimeni nu mai ştie
Drumul îndărăt.

Fiecare zi
Noi şi noi dovezi
Ultimii aezi
Conjugăm a fi.

poezie de Ion Untaru din Scara interioară (2007)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oaspete pe drum de seară

Focul tremură-n oglindă
Şi, de cine ştie unde,
Pân' la patul tău pătrunde
Cântec dulce de colindă.

Adormitele colinde
Cată drumul îndărăt
Să se-ntoarcă zgribulite,
Prin căsuţele pitice,
Sub căciula de omăt.

Peste deal cu săniuş,
Moş Crăciun vine acuş'.
Trupu-i vechi şi puţinel,
Tremură sub cojocel,
Iar sub cuşmă-i râd ghiduş,
Barba-n cetini pieptănată
Şi mustăţile de vată.

poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armistiţiu

Trec îngerii în zboruri line –
Surâs de iarnă şi de pace
Se-nalţă-n vârfuri de catarge,
În valuri de mătăsuri fine...

Plaja surâde de speranţă,
Lumina-n noi se înfiripă,
Ne cheamă fiecare clipă
Cu dragoste de vis şi viaţă.

Sorbim eternul din istorii
Şi-n veşnicii ne trecem gândul
La braţ cu dorul şi cuvântul,
În armistiţiu cu condorii.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-oi regăsi sub pomii din livezi,
Muguri de flori, în plete să-mi aşezi.
Pe pieptul meu, arzând, ai să visezi,
În cântul ne-ntrecuţilor aezi...

catren de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraş de var

Oraş de var cu uliţi strâmte
Oraş cu suliţele frânte
Oraş în care-ndoi spinarea
Şi-n care urlă disperarea

Această cântăreaţă care
Ridicase noaptea în picioare
Cucerise marile oraşe
Şi peste tot lăsa răvaşe;

În cea din urmă încăpere
Lipsit de orice mângâiere
Suna bătrânul orologiu
A consolare şi elogiu,

Un vis uitat în crisalidă
E cea din urmă atlantidă
Revendicată de aezi
Şi cronicari fără dovezi

Şi întrebările firesc
În care nu mă regăsesc;
Oraş de var cu uliţi strâmte
Şi turlele-n abis răsfrânte

poezie de Ion Untaru din Floare de lotus (2006)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zi colindă, zi mai tare!

Zi colindă, zi mai tare,
Să mai ningă c-o strigare,
Ca în ceas de sărbătoare,
Să uităm de tot ce doare!

Zi colindă, zi mai tare,
Mai rămâi cu o urare,
Pentru anul care-apare,
Cu noi file-n calendare!

Zi colindă, zi mai tare,
Să se-audă-n depărtare,
C-am scăpat de izolare
Şi de-atâta-nsingurare!

Zi colindă, zi mai tare,
Să răsune-ntreaga zare,
Iar din cer să se coboare
Pruncul sfânt la fiecare!

poezie de Violeta Andrei Stoicescu (decembrie 2021)
Adăugat de Violeta Andrei Stoicescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine primăvara!

Înfrunzesc câmpiile
Luncile şi viile,
Primăvara cea zglobie
Cerne puf de păpădie.

Cum încep căldurile,
Înfrunzesc pădurile...
Raze palide de soare,
Mângâie fiece floare.

Pe crengile copacilor
Păsările cântă-n cor,
Când ţi-arunci privirea-n zare
Pace simţi... şi sărbătoare.

Zborul pitpalacilor
Te tot poartă-n viitor...
Câte primăveri vor trece?
Una, două?! Nouă, zece?!

poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiţă din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb, alb

Polul nord. Şi albe
Nefireşti ţinuturi
Gheţurile salbe -
Veşnic aşternuturi

Soarele pe boltă
Râde strălucind
Fiecare voltă,
Fiecare grind

Pace. Numai pace
Cât vedem cu ochii
Gerul din cojoace,
Spaima mamei Dochii.

Urşi pe vreo banchiză
Oaze călătoare,
Circul' fără viză
Înspre larga mare

Raza jucăuşă
Îi usucă pielea
Focii, de păpuşă
Din apele ce le-a,

Făcut să tresară
Privind înapoi
Fulguind uşoară
Printre gheţuri sloi.

Pinguini, de frig
Nu-şi doresc mai cald
Străbătând, intrig'
Ţărmul lui Harald;

Este-aici o lege
Nouă pentru noi
Cine n-o-nţelege,
Îi face război

Bate vântul domul
polului. Şi nici
Nu e rău că omul
Vine rar pe-aici!

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelele care nu pier

Năvăleşte toamna-n ceruri,
Ploi rotunde se abat
Când zoreşte sus, în zare,
Vântul peste vârf de brad.

Suflete-n adunătură
Curăţă crengi impregnate
De rugina adunată
Peste rugăciuni în sate.

Piatra prinde promoroacă
Peste lumânarea ei,
Semnele adună-n mine
Greieri negri mititei.

Vor cânta în toamna-n care
Eu voi năvăli spre cer
Lăsând tinei doar lumina
Stelelor care nu pier.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge a-mpăcare

Ninge în neştire peste atâtea vise
Ce dansează liber sub un cer târziu,
În adânc de suflet rănile-s deschise
Ca o ironie... dusă-nspre pustiu.

Ninge a-mpăcare şi a bucurie,
Uneori mai bate vântul cel nebun,
Cerul se goleşte ca-ntr-o feerie
Aruncând baloane triste de săpun.

Pulbere de stele în lumina dulce,
Se prelinge urma paşilor pierduţi,
Felinare aprinse vor să mi te culce
Şi cuvinte-aşteaptă... să mă tot săruti.

Ninge peste frunze în culori astrale,
Ca o mângâiere tainică pe sâni,
Când nimic nu poate a ne sta în cale
Şi pe drumul vieţii ne simţim stăpâni.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

orice copac e un ceas
prin care timpul tău
se vede-nmugurit,
bătut în cuie şi deseori în cenuşă topit.

fiece picătură de ploaie – oglindă ascunsă
de lumină şi temeri.
apa conştiinţei se iveşte
unde dimineţi şi soare nu pătrund.

fiecare vis e o cameră
a lumii ce-ar fi putut fi altfel.
vai celor fără niciun refugiu!
vai celor pierduţi definitiv
în camera lor!

fiece clipă de pace – o cumpănă.
de-o parte înaltul
de cealaltă adâncul.
pe coama ei – cruci de pământ mergătoare
spre locul de zidire
(dulce ori amară altoire în Soare).

poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacea de sus

Singura lor vină
era că luptau pentru pace
o pace cosmică
de aceea erau apostrofaţi
de cei belicoşi
între timp
ei au străbătut planeta
în straie de iubire
fiecare ţinut mot-a-mot
s-au suit cu toţii
pe acoperişul lumii
să ceară ajutor
de la stele
în final pacea
va putea fi făurită
cu majuscule ad litteram
numai cu sacrificii
şi în alianţă cu îngerii.

poezie de David Boia (5 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare toamnă

îmi lipesc pe umeri aripi
şi cât de limpede mă ajută să simt
aş vrea să le cer iertare păsărilor
în fiecare anotimp în fiecare zi
la fiecare fâlfâit de aripă
în fiecare clipă dacă l-aş auzi şi totuşi
n-o fac n-am furat păsărilor zborul
nu mă simt în stare să-l dau înapoi
cum mi l-am închipui

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Expozeu

imensitate albastră învăluită în melancolie
este cerul toamnei eliberat de nori
raza mângâietoare vine ca o solie
să multiplice în inima mea vii fiori.

expresie cerească e fiecare clipă
viaţă trăită ca un dar divin
extazul mult dorit care se înfiripă
precum aroma dintr-un pahar cu vin.

progresez pe drumul către nemurire
primordială e iubirea pentru Dumnezeu
ninge cu înţelepciune în gândire
face în conştiinţa mea un expozeu.

cresc în credinţă ca-ntr-o sacră menire
să slăvesc viaţa în chip de tezeu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Irevocabila poveste de iarnă...

Motto: ''fiecare e un rezumat a sufletelor celorlalţi''(I. Vulpescu)

În fiecare zi, mai scriu la propria-mi carte şi mă-ndemn
cum să ies din fundăturile zilnice,
punând sub microscop, pentru tine-un poem...
ca şi cum mi-aş cere, mie, iertare
(de fiecare dată-i la fel )ca pe un ultim vis de iubire, te caut
(nu ca pe-un blestem)
ninsorile mă plâng pe dinlăuntru
pentru mult timp, scăpate-S iar din calendare...
întind mâinile... şi nu ştiu de ce umbra mea e o pasăre...
de ce copilul din inimă, nici azi, nu ştie să zboare...
remarcabilă râvnă la umbra cuvântului sfânt (dacă-ai şţi!
cu fiecare privire-n oglindă se moare
încet şi limpede, cât de limpede-i intrarea-n pământ!)
irevocabilă poveste de iarnă...
simţi pojghiţa de viaţă peste izvorul ce sunt?

poezie de Daniela Pârvu Dorin din personale, Amprente (31 decembrie 2021)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doruri fragede de ducă

Planturoase salcii dorm
Răsfrângându-şi chipu-n lac
Agonii cu flori de mac
Şi tristeţile diform

Spânzură zefiru-n ramuri
Şi adoarme luna-n cer
Noaptea cântul de năier
În hlamida lui de flamuri

Numai tu ca o nălucă
Mă străbaţi şi te întorci
Cu fuior de tors şi torci
Doruri fragede de ducă

poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prolog sau gândul aproape de ştire

vorbindu-mă
mă vorbesc
vorbindu-vă
vouă
vorbirea

şi cu fiecare clipă
mă preling în ştire
ca-ntr-o oglindă în care aproape încap!

poezie de Petruţ Pârvescu din Nord (Antologia poeţilor botoşăneni de azi) (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverie

Şi vin din nou după amiezi
Cu dor de ducă şi zăpezi
Pe care domnule ministru
Mi le voi trece-ntr-un registru
La fel precum o recompensă
La neputinţă şi ofensă;
Şi iar dorinţi nedesluşite
Vin datorii să şi le-achite
Amiezi în care amintiri
Predau ţinutul la fachiri
Ce se-ngrijesc numai de dări
În fiecare ins, cărări
Trasează hărţi necunoscute
Pe care-apoi vânează ciute,
Străini, de dincolo de mări

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverie

Şi vin din nou după amiezi
Cu dor de ducă şi zăpezi
Pe care domnule ministru
Mi le voi trece-ntr-un registru
La fel precum o recompensă
La neputinţă şi ofensă;
Şi iar dorinţi nedesluşite
Vin datorii să şi le-achite
Amiezi în care amintiri
Predau ţinutul la fachiri
Ce se-ngrijesc numai de dări
În fiecare ins, cărări
Trasează hărţi necunoscute
Pe care-apoi vânează ciute,
Străini, de dincolo de mări.

poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alarma

Clopot mare de aramă
Limba ta în dungă bate,
Oare peste câte sate
Pune stare de alarmă?
Oamenii i-ascultă vestea,
Toţi ştiu bine ce-i povestea:
Urgiseşte vremea câmpul,
Lovituri de tun dă vântul!

Lovituri de tun dă vântul,
Urgiseşte vremea câmpul
Toţi ştiu bine ce-i povestea,
Oamenii i-ascultă vestea,
Pune stare de alarmă
Oare peste câte sate?
Limba ta în dungă bate,
Clopot mare de aramă!

acrostih de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i nimeni în oglindă

(vestire compromisă)

cine se naşte
cine pe cine trăieşte
acelaşi alt anonim ţipă cu gura închisă
sub pietre

se moare zdrobit de frigul cetăţii din vene

fără de magi
steaua îşi uită menirea şi-şi resoarbe lumina

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!