Irevocabila poveste de iarnă...
Motto: ''fiecare e un rezumat a sufletelor celorlalți''(I. Vulpescu)
În fiecare zi, mai scriu la propria-mi carte și mă-ndemn
cum să ies din fundăturile zilnice,
punând sub microscop, pentru tine-un poem...
ca și cum mi-aș cere, mie, iertare
(de fiecare dată-i la fel )ca pe un ultim vis de iubire, te caut
(nu ca pe-un blestem)
ninsorile mă plâng pe dinlăuntru
pentru mult timp, scăpate-S iar din calendare...
întind mâinile... și nu știu de ce umbra mea e o pasăre...
de ce copilul din inimă, nici azi, nu știe să zboare...
remarcabilă râvnă la umbra cuvântului sfânt (dacă-ai șți!
cu fiecare privire-n oglindă se moare
încet și limpede, cât de limpede-i intrarea-n pământ!)
irevocabilă poveste de iarnă...
simți pojghița de viață peste izvorul ce sunt?
poezie de Daniela Pârvu Dorin din personale, Amprente (31 decembrie 2021)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.