Reverie
Și vin din nou după amiezi
Cu dor de ducă și zăpezi
Pe care domnule ministru
Mi le voi trece-ntr-un registru
La fel precum o recompensă
La neputință și ofensă;
Și iar dorinți nedeslușite
Vin datorii să și le-achite
Amiezi în care amintiri
Predau ținutul la fachiri
Ce se-ngrijesc numai de dări
În fiecare ins, cărări
Trasează hărți necunoscute
Pe care-apoi vânează ciute,
Străini, de dincolo de mări.
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.