Drum de iarnă

Printre ceţuri mohorâte
Trece luna singurea
Şi lumini posomorâte
Se aştern pe alba nea.

Ninge-ncet de-a lungul văii,
Troica lunecă uşor,
Sună-n noapte zurgălăii
Monoton, obositor.

Ceva drag răsună-n cântul
Îngânat de vizitiu:
Ba un zvon de veselie,
Ba un dor de ceas târziu...

Nicăieri lumini aprinse...
Nici bordeie... Drumu-i greu...
Numai zeci de verste ninse
Întâlneşti mereu, mereu.

Plictiseală... Mâine, Nina,
Când voi fi cu draga-mi iar,
Voi privi-ndelung lumina
Din căminul plin cu jar.

Acul ceasului întruna
Lungul crug şi-a săvârşi,
Şi, pe toţi îndepărtându-i,
Noaptea nu ne-a despărţi.

Nina, drumul plictiseşte,
Vizitiu-i somnoros,
Clopoţelul zângăneşte,
Cornul lunii e ceţos.

poezie celebră de Puşkin, traducere de Liviu Deleanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada călătorului

O, e-atât de bine când pe drumuri ninse
Întâlneşti o casă cu lumini aprinse,
Un ogeac din care se ridică fum,
Când te prinde noaptea călător la drum!

Sania coboară clinul de pădure.
Fug în urma noastră luminişuri sure
Şi-n singurătatea care ne petrece,
Peste vârf de arbori, asfinţitul rece
Străbătând podoaba crengilor subţiri
Luminează-n aer bolţi de trandafiri.

Dar amurgul palid a-nceput să scadă.
Noaptea, ca un abur, creşte din zăpadă.
Se ivesc departe măguri de hotar,
Într-un loc se face drum pustiu de car,
Şi-o fântână strâmbă pe lumina zării
Pare că sporeşte liniştea-nserării...

Drum de vis! E clipa mutei agonii
Când alaiul Nopţii zboară pe câmpii,
Când singurătatea umbrele-şi arată
Şi departe-n şesuri Ziua alungată
Lângă reci fruntarii alergarea-şi curmă,
Cu ochi mari de spaimă să privească-n urmă,
Să-şi adune-n locul unde-a-ncremenit
Peste sâni de gheaţă părul despletit.

Ca-ntr-o presimţire sufletul ţi-e-nchis.
Unde eşti? Îţi pare că trăieşti un vis...
Treci lăsând în urmă, la răspântii mute,
Umbre solitare şi necunoscute,
Treci ducând o parte din tristeţea lor,
Un suspin, o rugă, un zadarnic dor.
Iar târziu, când taina dimprejur te cheamă
Şi-ţi strecoară-n suflet un fior de teamă,
Singur cu povara cugetului tău
Te cuprind deodată lungi păreri de rău
După-o fericire care întârzie,
După câte n-au fost, dar puteau să fie,
După cele duse pentru totdeauna...

Astfel, cu mirare, te trezeşti când luna
Luminează somnul unei lumi din basme,
Iar omătul umple noaptea de fantasme.

O, e-atât de bine când pe drumuri ninse
Întâlneşti o casă cu lumini aprinse,
Un ogeac din care se ridică fum,
Când te prinde noaptea călător la drum!

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre stânci de piatră seacă

Printre stânci de piatră seacă,
Auzi plâns de cucuvai,
Ţipând noaptea tristu-i vai!
Când în nouri se îneacă
Chipul lunii cel bălai.

Vraja trece peste lume,
Vraja... cântec amorţit,
Ca un vis îngălbenit,
Pe-a ei buze vineţi spume,
Capu-i alb a ameţit.

Fuge, trece, fuge, zboară
Buza-i tremură spumând,
Ochii-i joacă schinteind,
Sub nebuna ei cântare
Lumea doarme în descânt.

Este Daina cea nebună,
Care cântă noaptea-n crâng,
Pe când stelele se sting
Pe când frunzele-abia sună,
Pe când apele-abia plâng.

Vezi cum luna îngheţată,
Printr-al nourilor hău,
Trece ca şi visul greu
­Sună-n noaptea descântată
Cântul trist din ceasul rău.

Şi bătrâna moarte toarce
Gândul ei în nefinit:
Zilele din vine-ţi stoarce
Şi când capu-ţi se întoarce,
Bagi de seamă c-ai trăit.

poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nina

să-mi iau melato
nina, să mă culc pe
o ureche, nina -
să auz(i) ce visez,
nina, nina...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mişu (ridică receptorul): Alo, Tipografia? Aveţi fraţilor, răbdare! E doar şase fără un sfert... Ce să tipăriţi? Ziarul nu e gata!... Dar nici ziua nu s-a terminat! (Închide telefonul.) Nina! Am nevoie de ştiri...
Nina: Şi interviul?
Mişu: Îl voi înlocui...
Nina: Cu ce?
Mişu: Nu ştiu cu ce! Ceva grafică... Nişte integrame! O natură moartă...
Nina: Natură moartă? Pune poza primului ministru!
Mişu: Nina! Te rog să încetezi cu aluziile politice! Suntem ziar independent, autonom şi echidistant!
Nina: Şi autocefal...

replici din piesa de teatru Bun de tipar, scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

An, zi, ceas

E Timpul iscusit "miriaman",
Mulţimi de Shiva puse la un loc,
Ce răbojesc cu necurmat alean,
De la născare până la soroc...

E nelipsit mereu, oriunde-am fi,
La sărbători sau la diurnul ceas,
În miez de noapte sau în plină zi,
La fericire sau la greu impas,

De ştim ori de nu ştim, neîncetat,
Cu miile-i de mâini ce nu pot sta,
E Timpul o maşină de taxat,
Ce nici o clipă nu va ezita,

Câte-o secundă vămuind mereu,
Din zestrea ce norocul ne-a ursit,
Şi sacul ce înghite timp mereu,
Cu ele zilnic fi-va burduşit,

Pân' la un ceas al vremii de apoi,
Când totul va lua un trist sfârşit,
Când clipele se numără-napoi:
... doi, unu, zero... minus infinit...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nina: Mai vrei o catastrofă? (Caută pe net.) Ia te uită ce mai ştire! Scrie, Mişule!... (Dictează.) Noaptea trecută...
Mişu (scrie.):... Noaptea trecută...
Nina: S-a produs o coliziune frontală pe Autostradă Soarelui, între un car cu boi şi o maşină militară!
Mişu (scrie, bine dispus):... un car cu boi şi o maşină militară...
Nina: Ciocnirea s-a soldat cu moartea a doi soldaţi...
Mişu (se opreşte din scris, nemulţumit): Doi morţi? Ce să fac eu, Nina, numai cu doi morţi, în pagina întâi? Suntem ziar central!
Nina: E naşpa! Doi morţi, carul avariat grav şi un bou rănit!
Mişu (atent): Care bou?
Nina: Boul de hăis...
Mişu: Hăis? E un termen agricol învechit! Masele largi de la oraşe nu vor înţelege...
Nina: Mişule...
Mişu: Ce înseamnă boul de hăis?
Nina: Scrie în paranteze! Boul de centru stânga...

replici din piesa de teatru Bun de tipar, scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promisiunile mamei

- Voi fi aici mereu,
La bine şi la greu,
Veşnic vă voi iubi,
De griji vă voi feri.

Mă voi ruga mereu
Cum pentru Fiul Său
Se roagă Maica Sfântă,
Măicuţa mea cea blândă.

Copii, eu vă iubesc,
Doar bine vă doresc,
Iar cînd în cer voi fi,
Cu drag vă voi păzi.

Strigaţi, eu sunt cu voi!
În rugă şi credinţă,
Voi fi aici mereu
Şi dincolo de fiinţă.

poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiţă din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub diademe de lumini

prin perdele de lumini cerul îl zăresc
luna care veghează cu dragoste mare
mirobolante stele pe creştet strălucesc
ating sufletul meu cu o dulce chemare.

nu cred în pustiu nu cred în bezne
mirifice naturi mereu mă înconjoară
căldura razelor alunecă spre glezne
cu prana cerească - dorita comoară.

sunt ucenicul treaz până noaptea târziu
mi-e dragă servitutea pentru Isus Cristos
mă umple romantismul de poet candriu
îmbătată de lumină de elixirul gustos.

dragă îmi e viaţa cum drag îmi e să scriu
răspândind pentru semeni un spirit sfătos.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Mama
Nu are vârstă pentru a îmbătrâni.
E mama!
Aceeaşi, mereu tânără,
Dulce, limpede, tandră...
Frumoasă cum e ea,
E mama mea!

Mama
Nu are timp pentru a se jelui.
Cu timpul ce trece,
E mai precaută!
Ea nu varsă lacrimi
Într-o basma,
Ci le aşterne cuminte...
Şi nici, măcar,
Nu poate a se supăra,
Ea ţese,
Geana zilei aprinde!

Privirea-i – oglindă,
Chipul meu
Îl cuprinde:
Mă mângâie,
Mă îndeamnă,
Mă dojeneşte,
Îmi aminteşte!...

Mama mea e un zeu!
Păşi-voi,
Căuta-o-voi mereu
Printre toţi noi!...

Aţi cunoscut-o
Pe mama?!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintr-un sat...

Dintr-un sat, ascuns de veacuri jos la poala Căpăţânii,
A plecat, cândva o fată, să dezlege taina lumii
N-a avut decât curajul şi nădejdea şi speranţă,
Singură cu mâna ei, a deschis cărări în viaţă.

Şi-a bătut, pe rând de-a lungul şi prea rareori de-a latul,
Drumurile ce se-ndreaptă, către vatra unde-i satul
Cerul i-a ştiut urcuşul şi n-a aşteptat minuni
Câteodată s-a înşelat, crezând oamenii mai buni.

Dintr-un sat pierdut sub munte, a plecat demult-o fată,
Nimănui în drumul ei, n-a cerşit milă vreodată
A crezut în ce-au putut braţele s-agonisească,
Printre lacrimi şi poveri, a învăţat să mai zâmbească.

Şi trecură anii zeci şi atâtea s-au schimbat
Sufletului, picături, din senin mereu i-a dat
Unde viaţa şi-a pus urma, nimeni nu va putea şterge
Omului cu gândul bun şi-n pustiu, bine i-o merge.

De sub poala Căpăţânii, a plecat demult o fată,
Azi dac-o întâlneşti se poate, să treacă neobservată,
Dar e-n zâmbetul de-acum, răbdare şi-nţelepciune
Şi le-a dobândit trăind, singură-n bătaia lumii.

Şi se-ntoarce când şi când, la răscrucea cu fântână
Să adune amintiri cu speranţele împreună,
Că i-au fost munţii şi satul, totdeauna printre vise
Fericirea e acolo, unde-s porţile deschise!

poezie de Elena Căruntu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da, de-a lungul acestor cinci ani nu se văzuseră nici măcar o dată, însă el nu o uitase; ultima lui scrisoare, scrisă ieri, fusese pentru ea; a citit-o pe nerăsuflate de cum intrase în camera hotelului, iar acum avea impresia că toate i le spusese cu viu grai, că nu citise, ci ascultase.

Nina Berberova în Cartea fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mişu: Nina! Te rog să încetezi! Acum nu e momentul... Trebuie să sun tipografia...
Nina (îl imită): Acum nu e momentul! Acum nu e momentul! (Apăsat.) Ticălosule! Aşa spui de patru săptămâni...
Mişu: Nu se poate aici! E plin de microfoane ascunse...
Nina (îl prinde de mijloc): Ia să văd eu unde ţi-ai ascuns tu microfonul!
Mişu: (în defensivă): Nina! Nu! Te implor...
Nina (autoritară): Ba da! Nunc et hinc!
Mişu: Poftim?
Nina: Aici şi acum! De ce nu înveţi latina?
Mişu: Ce să fac eu cu limba latină?
Nina: La cât eşti tu de potent, ţi-ar prinde bine o limbă moartă...
Mişu (panicat): Limbile străine mă lasă rece! Pe mine mă preocupă patologia socială...

replici din piesa de teatru Bun de tipar, scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi socot de-a lungul vremii, anii

Sub privirea lunii-înmugurite
Îmi socot de-a lungul vremii, anii,
Plouă stele, plouă mărgărite
Şi-mi dau rest: cincizeci de-mpărtăşanii...

Am cărat lumină-n, întuneric,
Într-un rotcol înţesat de visuri.
Chiar de nu întotdeauna sferic,
Drumul meu, rănit de înţelesuri-

M-a purtat, cuminte, zi şi noapte
Printre taine-ascunse de pupile
Tu, m-ai mângâiat ades cu şoapte:
- Hai că poţi! Mai poţi, copile!

Rostul inimii a fost să bată,
Când menirea mi-am ştiut: iubirea
N-a fost chip să mintă, să se-abată,
Cât sangvinul mi-a-nfăşat simţirea.

Sub nesomnul lunii-înmugurite
Maica mea, mi-a dăruit blajinul!
Curg de-atunci, în ape liniştite,
Precum, Tu, mi-ai înzestrat destinul!

Îmi socot de-a lungul vremii, anii
Doamne-ţi, mulţumesc! De-mpărtăşanii!

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de mult te-aştept

Trece noaptea ca un an
Ce nu se mai sfârşeşte.
Lumina lunii bate-n geam,
Iar dorul mă orbeşte.

Şi nici acum nu pot să cred
În tot ce se petrece...
Când mereu parcă te văd
Aşa distant şi rece.

Te văd în fiecare zi
Cu gând în altă parte...
Şi cât de mult te-aştept... De-ai şti
Nu mi-ai mai fi departe.

De-ai şti cât plâng şi nu mă-mpac
Cu gând plin de durere,
Că-mi eşti şi-mi vei rămâne drag
Luceafăr dintre stele.

Ca înger coborît din rai
Zîmbeşti în zile pline.
De parcă seama nu îţi dai
Ce-nsemni tu pentru mine.

poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumini în aer cristalin

În lume se deschide alba poartă
prin care trece lumea ca la moară,
şi se agaţă de pământ o toartă
să-l ridice la cota necesară.

Te chinui fără a-ţi afla ieşirea,
un fluture rămas într-o fereastră
ce nu-şi găseşte nicăieri iubirea
cu mângâierea florilor din glastră.

Liniştea pe care o vrei aproape
într-un ungher să îţi rămân-o clipă,
la ruga lăsată, să te îngroape
un înger al iubirii sub aripă.

Şi noaptea să îţi fie lungă, blândă
c-o adiere ţesută-n somnul lin,
să aprindă sub albia flămândă
lumini cu flacăra-n aer cristalin.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă nu e târziu

Niciodată nu e târziu
să iubeşti!
Niciodată nu e târziu
să te trezeşti!

Atunci când în jur ţi se pare,
Că îţi fuge pământul de sub picioare,
Când nu mai vezi nici lună, nici soare...
Mai e încă o şansă dezlegătoare:
Eşti tu, barca ta salvatoare!

Încă nu e totul
Pierdut,
Încă timpul din noi
nu s-a oprit,
Încă te pot sava
noi aripi de zei,
Încă
găsi-te-va soarta
Printre atâtea
electrice căi!

Veni-vei cuminte
la Poarta împlinirii,
Te vor întâlni
Sfintele şoapte ale iubirii...

Urca-vei în calea
de dragoste plină,
Atinge-ţi-vei buza
de spuza zării senine!
Şi pluti-vei înaripat
cu gândul la ziua de mâine!

Pe drumul cu rouă
vom păşi împreună!
Tu şi eu:
O viaţă cu totul nouă,
Senină!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lungul drum plin de suspine

În lungul drum plin de suspine
Eu pot conta numai pe mine,
Făcând mereu la lume bine,
Neaşteptâd răsplată de la nimeni.

La margine de ţară,
Apoi cu totul afară,
Alături de ce-i ce plecară,
Pe obraz cu lacrima amară.

Viaţa unui emigrant
Egală cu a unui copil abandonat
Ce trebuie să fie şi floare şi atlant
În crivăţul debordant.

De ce n-ajunge pâinea vetrii
Să cuprindă-n parametrii
Săi: vecini, colegi, cumătri
Risipiţi la mii de kilometri?

poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adun pentru un mâine...

Adun lumini de suflet pe drumul vieţii mele
Ce strălucesc în juru-mi, ca stelele din cer!
Şi le culeg cu drag, punând de-o parte cele
Ce-mi dăruiesc lumina cu veşnicul mister!

Îmi fac apoi din ele, depozit pentr-un mâine,
Când întuneric poate-oricând să se abată!
Şi caut să mai strâng ceva şi pentru cine,
Puterea nu o are şi pare să nu poată...

Şi ne încropim un cer, ocean geamăn de stele!
Să semănăm lumină, să strălucim de dor...
Şi cu sclipiri de-argint asemenea cu ele,
Să încântăm privirea, lucind asemeni lor!

poezie de Mihaela Ciofoaia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul către nicăieri

Sunt drumul către nicăieri!
Un drum cu flori şi plin de rouă,
Te-ncânt cu-a mele dulci cărări
Şi îţi promit o lume nouă.

Vând doar iluzii pe nimic
Şi de mă ninge ori mă plouă,
Când visul lumii e prea mic
Eu îi ofer o haină nouă.

Sunt drumul către nicăieri,
Uşor de străbătut şi poate,
Ce ţie-ţi pare azi ca ieri
Eu văd lumina după noapte.

Sunt doar un drum ce n-a ştiut
Să se pietrifice cu moarte
Şi-arar pustiu, şi-ades tăcut.
A mers cu viaţa mai departe.

Din mii de drumuri numai eu
Mai ştiu ce-nseamnă şi odihna
Am timp să dorm, dar somnul meu
În veci n-o să-şi găsească tihna.

poezie de Luiza-Adriana Grama din Risipitor de albastru
Adăugat de Luiza-Adriana Grama
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngeraşul meu

Înger, îngeraşul meu,
Ocroteşte-mă mereu!
Ajută-mi când dau de greu,
Fă-i pe plac lui Dumnezeu.

Îngeraşul meu iubit,
Cât Iisus a suferit!
Pentru ale noastre păcate,
Pe sine s-a dat la moarte...

Eu acum te rog pe tine,
Pentru legile divine,
Îngeraş, să-mi fii la greu
Şi să mă păzeşti mereu.

Ajută-mă să merg mereu
Pe calea lui Dumnezeu!
Înger, îngeraşule,
Luminează-mi căile!

rugăciune pentru copii de Maria Nina Mihăiţă din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!