Drum de iarnă

Printre ceţuri mohorâte
Trece luna singurea
Şi lumini posomorâte
Se aştern pe alba nea.

Ninge-ncet de-a lungul văii,
Troica lunecă uşor,
Sună-n noapte zurgălăii
Monoton, obositor.

Ceva drag răsună-n cântul
Îngânat de vizitiu:
Ba un zvon de veselie,
Ba un dor de ceas târziu...

Nicăieri lumini aprinse...
Nici bordeie... Drumu-i greu...
Numai zeci de verste ninse
Întâlneşti mereu, mereu.

Plictiseală... Mâine, Nina,
Când voi fi cu draga-mi iar,
Voi privi-ndelung lumina
Din căminul plin cu jar.

Acul ceasului întruna
Lungul crug şi-a săvârşi,
Şi, pe toţi îndepărtându-i,
Noaptea nu ne-a despărţi.

Nina, drumul plictiseşte,
Vizitiu-i somnoros,
Clopoţelul zângăneşte,
Cornul lunii e ceţos.

poezie celebră de Puşkin, traducere de Liviu Deleanu
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!