În lungul drum plin de suspine
În lungul drum plin de suspine
Eu pot conta numai pe mine,
Făcând mereu la lume bine,
Neașteptâd răsplată de la nimeni.
La margine de țară,
Apoi cu totul afară,
Alături de ce-i ce plecară,
Pe obraz cu lacrima amară.
Viața unui emigrant
Egală cu a unui copil abandonat
Ce trebuie să fie și floare și atlant
În crivățul debordant.
De ce n-ajunge pâinea vetrii
Să cuprindă-n parametrii
Săi: vecini, colegi, cumătri
Risipiți la mii de kilometri?
poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Maria Tonu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.