Încă nu e târziu
Niciodată nu e târziu
să iubești!
Niciodată nu e târziu
să te trezești!
Atunci când în jur ți se pare,
Că îți fuge pământul de sub picioare,
Când nu mai vezi nici lună, nici soare...
Mai e încă o șansă dezlegătoare:
Ești tu, barca ta salvatoare!
Încă nu e totul
Pierdut,
Încă timpul din noi
nu s-a oprit,
Încă te pot sava
noi aripi de zei,
Încă
găsi-te-va soarta
Printre atâtea
electrice căi!
Veni-vei cuminte
la Poarta împlinirii,
Te vor întâlni
Sfintele șoapte ale iubirii...
Urca-vei în calea
de dragoste plină,
Atinge-ți-vei buza
de spuza zării senine!
Și pluti-vei înaripat
cu gândul la ziua de mâine!
Pe drumul cu rouă
vom păși împreună!
Tu și eu:
O viață cu totul nouă,
Senină!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Iubește-mă cât sunt în viață
Iubește-mă fără rețineri,
Acum, cât suntem încă tineri.
Iubește-mă ca pe-o comoară
Descoperită prima oară.
Iubește-mă cât sunt în viață,
În fiecare dimineață,
Iubește-mă la prânz și seara,
Cât încă nu mă plânge ceara.
Iubește-mă în miez de noapte,
Spunându-mi la ureche șoapte,
Iubește-mă în pat de rouă,
Cât încă Luna este nouă.
Iubește-mă cât încă soarta,
Deschide inimilor poarta,
Iubește-mă cât încă visul
Deschide-n suflet paradisul.
Iubește-mă ca pe-o magie
Cu vers și ritm de poezie,
Iubește-mă, citindu-mi cartea,
Cât încă nu mă cheamă moartea.
Iubește-mă fără orgoliu,
Nu aștepta o zi de doliu,
Iubește-mă cât încă vântul
Ți-oferă darul meu, cuvântul.
poezie de Ionuț Caragea din din volumul în pregătire Căutătorul de amintiri (8 iunie 2022)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la * * *
Tot mai departe
Gândurile-mi zboară,
Tot mai aproape
Dorul mă doboară.
Pe banca veche
Mă găsesc cuminte,
De ce pleci viață?
Stai încă și încă!
Privesc tăcut
Oglinda apei toată:
O scurtă viață,
Plină de păcate!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pașii mei calcă timpul
Suflete pustiit
nu adormi încă
și mai spune-mi
povestea vieții
încă odat'
ca atunci când
am trăit-o prima
dată cu atâta tristete,
bucurie, dragoste și dor.
suflete luminat
nu te întuneca încă
și mai luminează-mi
calea spre fericire
ca atunci când
te-ai aprins prima dată
și ai născut iubirea.
suflete cald
nu îngheța încă
și mai încalzește-mă
ca atunci când
topeai tristețea
în palme.
poezie de Daniela Pană (2008)
Adăugat de Daniela Pană
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
* * *
Viața asta (a mea) pare un fulger în infinitul ce va urma,
O cruce plină de spini la căpătâi, cruce a ta, Eu pironit pe ea,
Timpul nici nu mai curge, doar sânge dintr-un trup golit de tine,
Pământul, doar pământul mai mă ține legat de ziua de mâine!
Chipul tău, icoană pictată în sufletul meu fără de culoare,
Mă închin la ea, durerea mea în dimineața ce refuză a mă părăsi,
O lacrimă îmi arde printre pleoape, îmi bate în clipe cât în nenumărate vieți,
Refuzi să pleci, refuz să plec, ne-am pierdut orizontul și locul de întâlnire!
Cu greu mă îndrept spre ziua de mâine, cu greu ridic privirea fără tine,
Îmi pare a păcat, mă zbat între clipele ce vor urma,
Încă mai doare urma ta, încă mai curge lacrima arzând totul în calea sa,
Încă mă simt cerșind, un cerșetor condamnat la temniță grea!
E atâta greu în umbra ta, nici soarele nu obturează strălucirea ta,
Nici verdele de primăvară nu anulează verdele din ochii tăi,
E atâta Soare, atât de primăvară, în mine e doar toamnă,
Toamna ce precede încă o iarnă, încă o zăpadă ce mă îneacă!
Mă înec în lacrimi, în regrete, în umilința dorinței de a-mi fi,
Mi-e sufletul umil, de umilință plin, mi-e ruga fără de auz,
Mi-e glasul tot mai slab, se pierde în depărtări de timp,
Mi-e timpul tot mai nul, o zbatere într-un ceas de disperare!
Mi-e teamă, teama de a nu mai fi nici Om, mi-e greu, mi-e sufletul pământ,
Pașii îmi rătăcesc în urma ta, mă simt pierdut fără iubirea ta,
Mi-e teamă chiar și de cuvânt, cuvântul tău un trăznet în amurg,
Îmi ești un fulger de o clipă, îmi ești o picătură între vieți!
Mă dezarmezi, mă dezgolești chiar și de ultima clipă,
Mă arunci în infinit fără de vină, mă condamni la nemurire,
Mi-e teamă cum nu mi-a fost vreodată, deja mă simt fără de mine,
Deja am trecut în altă lume, deja mă rup de timp dar nu și de tine!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bezmetici
Încă nu am înțeles
lumea asta pe de-a-ntregul,
încă mai avem de mers
să pricepem tainic sensul..
Încă noi ne mai căutăm
în iluzii compromise,
încă ne mai îmbătăm
de parfumuri și de vise.
Încă suntem la-nceput
făcând pași spre a cunoaște,
încă multe-s de făcut
a-nțelege toate aste.
Încă noi mai bâjbâim
în lumină pe-ntuneric,
încă nu știm să iubim
și ne este gândul cleric.
Încă moartea sperie
și puține știm de dânsa,
încă nu știm tot ce e
în mărirea neatinsă.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine atât de târziu, dar vine. Nu este în el niciun elan ca s-o întâmpine, dar nu e nicio voință care s-o alunge. Mai rămâne undeva, dincolo de toate amintirile, dincolo de toate evenimentele, mai rămâne gândul copilăros, dar încă viu, că iubirea lui nu e pierdută, că o serie absurdă de coincidențe și erori i-au despărțit și înșelat, dar că totul poate fi explicat, totul poate fi regăsit. Mai e încă timp, mai e încă timp...
Mihail Sebastian în Accidentul
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Jurnal 1935-1944" de Mihail Sebastian este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la 
Încă mai ești frumoasă!
- De când el a plecat și singură-am rămas,
Am plâns atâta Adriana, că nu mai am nici glas.
Mi-e inima zdrobită și azi, mă simt înfrântă;
Nu vezi că mintea asta, nu mă mai ascultă?
- Chiar dacă ziua trece și soarele apune
Și toate-acestea, tu nu le mai vezi,
Te rog, surioară, haide, nu mai spune,
Că în nimic, tu, astăzi nu mai crezi;
Știu, că nu te mai simți, cea care ai fost,
Iar, drumul tău îți pare pustiit.
Chiar dacă ai pierdut, pe cel ce te-a iubit,
Pe lumea asta, încă mai ai rost.
Se-ntâmplă... poate, fără să-ți dai seama,
Să te-arunci plângând, în amăgire...
Te știu puternică, vreau să-nvingi teama,
Pentru că te cunosc. Îți stă în fire!
- Aș vrea, dar fiecare sunet, e-un țipăt de durere,
Ascuns atât de-adânc, în propria-mi tăcere...
-Hai, nu exagera, stai de vorbă cu tine
Și, mai târziu, vei realiza că va fii bine.
Încă mai ești frumoasă! Mai poți să fii iubită;
Da, surioara mea, hai, nu te da bătută!
Te porți ca o copilă, de ce să-ți plîngi de milă?
Trezește-te la viață, râzi mereu și cântă,
Viața-i frumoasă, dar... e foarte scurtă!
poezie de Georgeta Nedelcu din Cenușa unui suflet! (19 ianuarie 2009)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atunci când ești îngrămădit într-un colț și totul pare a fi împotriva ta, până într-atât încât simți că nu mai poți suporta asta nici măcar încă un minut, nu te da bătut niciodată, căci orice lucru are un loc și un timp al refluxului.
citat clasic din Harriet Beecher Stowe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Coliba unchiului Tom" de Harriet Beecher Stowe este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Când crezi că totul e pierdut, nimic nu e pierdut încă. Poți încă să gândești. Dacă poți gândi că totul e pierdut, poți gândi și mai bine de atât.
aforism de Codrin Ștefan Țapu
Adăugat de Johnwr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Printre cuvinte
încă te mai iubesc,
printre cuvintele nespuse vreodată
cu umbrele lor de întuneric,
dincolo de zid și fereastră
în nenăscuta înserare vulnerabilă
la mirosul de tei și de algă.
încă te mai iubesc, dincolo de pernă,
de distanța dintre lună și soare,
printre neînțelesuri de genunchi și de iarbă.
ies din mine pentru spațiul de rest
în care ești cu clipele tale-n inele,
uitarea lunecând peste frunze,
cu vise agățate de stele,
încă te mai iubesc, când cad culori peste frunte.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încă o dată
Ascultam spring waltz
și ochii-mi pictau o întindere verde
străbătută de atâtea lumini
se-ncruda viața cu senin de brândușe
imaș cu veselia iezilor ce zburdau
o rândunea devenea mamă
câteva micșunele sființeau miresme
mă îndumnezeiam cu pământul
plecând din dureri ce răpun,
dam rost lacrimei
din înaltul ce l-am cuprins doar pictându-l
și drept la viață și iubire primeam
copac deveneam cu brațe întinse din ramuri
cu nădejdea pusă în rădăcini
ce nu apun nici când coaja trupului se-ncrețește
odă vieții înălțam
din toate toamnele mele, cu jurământ
că voi picta încă o dată și încă o dată
cu frenezie nebună
iubirea în toamnă când luna e plină
și de va fi ca umbre să răzbată
cu ultim abur voi mai iubi
încă o dată....
poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
21 grame
Încă mă întreb ce sunt,
Încă mă întreb ce ești.
De ce trec, iar, rând pe rând,
Doar arhangheli în calești?
Încă simt, dar nu sunt viu.
Înca ard, nu sunt foc.
Ochii dor de loc pustiu
Și nu se închid deloc.
Nu mai pot, ca să mai cuget,
Nu pot, nici să mai iubesc.
Clipe pier ușor pe deget,
Totul zburdă în ceresc.
Și puterea am pierdut-o,
Chiar voința m-a lasat.
Iară viața strigă: Vino!
Către corpul de pe pat.
Și-am rămas un suflet trist,
Enigmatic printre stele.
Ce se-ntreabă: Eu exist?!
Când se uită la himere...
poezie de Liviu Reti (15 ianuarie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iertare, Doamne!
aș fi vrut să-mi împart singurătatea cu voi să
vedeți ce înseamnă când Dumnezeu
se preface că doarme
și...
iertare, Doamne!
încă o rană închisă cu ceară
și încă o zi în care
vă privesc de la un capăt al lumii
... voi uita totul
de cei care au fost
și de cei care încă mai sunt
am renunțat la luptă
prin tranșeele ciobite de plumb
trec pași cu miros de lumânare
și câte un corb rătăcit sub cer
dar nu-i bai
e târziu și plouă...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Dimineața...
Când dimineața te trezești,
Dă-ți o palmă peste față,
E o realitate că trăiești,
Ce frumoasă ești viață.
Privești către înaltul Soare,
Care ne alintă cu tandrețe,
Privește spre zile viitoare,
Fii încă plin de tinerețe.
Sărută-ți soția încă adormită,
Mai spune-i odată "Te iubesc",
Intră în ziua veșnic liniștită,
Cât de mult vreau să trăiesc.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mâine nu e nimic
Când?
Când te voi mai întâlni eu pe tine,
Inegalabila mea,
În lumea aceasta
Din ce în ce mai smintită?
Timpul devine senil.
Timpul devine ilicit,
Timpul devine incomensurabil.
Ieri a devenit prea repede azi,
Azi parcă n-a fost niciodată,
Niciodată mi se pare că a fost totuși odată,
Odată, îmi spuneai că vom fi împreună
Pentru totdeauna...
Totdeauna nu mai înseamnă nimic,
Totul e acum!
Când, spune-mi când te voi mai întâlni eu pe tine,
Inegalabila mea,
Într-o lume,
Din ce în ce mai țicnită?
Totul e acum, mâine nu e nimic!
Mâine ne bârfim unii pe alții,
Mâine se fac promisiuni electorale,
Mâine se fac scrisori anonime,
Mâine ne dăm în cap unii la alții,
Mâine iarăși se fac jurăminte de castitate!
Mâine e altă zi de instrucție pentru războiul nuclear,
Mâine e iar ziua în care se aruncă istoria la gunoi.
Numai acum, numai acum mai avem puțin timp
Să ne iubim,
Mâine nu e nimic!...
Când?
Oare când te voi mai întâlni eu pe tine,
Inegalabila mea,
În lumea aceasta
Din ce în ce mai smintită?
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bună seara!
Iubita mea-i plecată printre stele,
Nu am nici "bună seara" cui să-i spun,
Căci nu sunt încă una dintre ele,
Nici soare nu-s, măcar să pot s-apun.
Iubita mea, ce tristă-i fără tine
Singurătatea mea numită viață,
Privesc pe cer în zilele senine
Și-n mine însumi când e nor și ceață.
Nu văd nimic. Doar noaptea mi te-arăți.
N-ai, ziua mea, se pare, cum să fii,
Spunându-mi de nenumărate dăți
Că numai prea târziu poți să devii.
Te cred. M-am resemnat. Aștept să mor,
Să ne iubim definitiv, nebun;
Cât încă-s viu, mai am un ultim dor,
Iubito, "bună seara" cui să-i spun?
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (30 mai 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cosmos trist
Ninge patetic la început de an,
În sufletul tomnatic și ceresc,
Plânge cu stropi de rouă amurgul,
Trist înțeleg că încă te iubesc.
Râd stelele pe bolta-ntunecată,
Sclipind din iad ca lava pe pământ,
Zâmbește luna printre nori de ceață,
Văd trist că încă ești și încă sunt.
poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Mona Dinici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Început
Nu îndrăznesc încă
să ridic privirea mai sus de orizont,
de teama frumuseții tale strălucitoare.
Nu vreau să visez încă la ce va urma,
de teamă să nu deranjez măreția sufletului tău.
Nu vreau să mă gândesc la tine astăzi,
de teama iubirii tale de mâine,
ca să mă pot bucura încă
de frumusețea primăverii din ochii tăi,
de trupul tău minunat în lumina soarelui,
de glasul suav și gingaș atunci când îmi rostești numele,
de prezența ta strălucitoare din gândul meu.
Vrea doar să prelungesc dorința nemărginită a infinitului
din clipa când îți spun: Te iubesc!
poezie de Silviu Petrache (8 martie 2013)
Adăugat de Silviu Petrache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diana: Ah, cred că nu te-am înțeles niciodată; nici acum nu reușesc să te înțeleg... De ce n-ai încercat să-ți refaci viața?
Traian: Ce-ar mai fi fost de refăcut, după ce mi-ai distrus-o tu?!
Diana: Încă ți-o poți reface și acum, doar n-ai nimic de pierdut, nu e deloc târziu; ești tânăr... N-ai decât 39 de ani, ești director, chipeș, înstărit... Ce aștepți?
Traian: Chiar n-ai înțeles nimic! Niciodată... Cum crezi că aș putea manifesta interes pentru vreo altă femeie? N-ai priceput că tu ai fost totul pentru mine?
Diana: Traian, eram niște copii pe atunci; mult prea tineri pentru a înțelege unele lucruri. Îți puteai însă întemeia o familie, mai târziu...
Traian: Fără tine? Crezi că ar fi fost posibil?
Diana: Da; de ce nu? Meriți să fii fericit.
Traian: Dar n-aș putea, pricepe odată!
Diana: Nu, nu pricep; ce te reține?
Traian: Tu... Mă doare amintirea ta, răul pe care mi l-ai făcut... Cum crezi că aș mai putea avea vreodată încredere oarbă într-o altă ființă gingașă, cu chip înșelător?! Ai ucis în mine totul! L-ai preferat pe blondul acela, cu care încă ești și acum...
Diana: Da, l-am preferat, pentru că-l iubeam și încă îl iubesc. Eu eram prea mică, iar el... Era pentru mine omul ideal, mai mare, cu o situație stabilă; îmi putea oferi siguranța materială și liniștea unui cămin. Avea un serviciu bun, stabil...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubita mea
Ești răsăritul meu de soare
Ce-mi încălzește sufletul.
Cea mai strălucitoare stea
Ce îmi aduce cerul mai aproape.
Doream să te cunosc, când încă te visam
Acum însă, nici nu mai știu ce ești...
Ești timpul... ești gândul meu matur...
Sau ești dorința copilului din mine!
Știu cine ești!
Ești calea ce-o urmez orbește
Ești ființa de care am nevoie.
Când mi-am jurat ca nu mai vreau iubire
Tu mi-ai zâmbit și ai știut ca să mă schimbi
Ai depășit chiar orice bariere.
M-ai cucerit cu vorbe dulci ca mierea,
Nu cu amarul frunzei de pelin!
Mi-aprinzi gândirea și focul dragostei
Se aprinde în al meu suflet
Când mă gândesc la tine.
Ești viața însăți...
Dar ce spun... ești nemurirea!
Tu ești icoana sfântă
Ce-mi luminează noaptea
Și ziua îmi încântă gândul și privirea.
Ești mai presus de toate
Ești dor, ești bucurie, destin și nemurire
Un înger ce până ieri,
Îl întâlneam decât în rugăciuni
Și totul e real, nu este vis
Eu lângă tine, mă simt în paradis.
De asta te iubesc,
Femeie cu suflet tandru,
Înger cu suflet blând
Ești tot ce mi-am dorit.
Doar tu ai dat aripi speranței
Și șansă unei vieți... în doi!
poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!