Printre stânci de piatră seacă
Printre stânci de piatră seacă,
Auzi plâns de cucuvai,
Țipând noaptea tristu-i vai!
Când în nouri se îneacă
Chipul lunii cel bălai.
Vraja trece peste lume,
Vraja... cântec amorțit,
Ca un vis îngălbenit,
Pe-a ei buze vineți spume,
Capu-i alb a amețit.
Fuge, trece, fuge, zboară
Buza-i tremură spumând,
Ochii-i joacă schinteind,
Sub nebuna ei cântare
Lumea doarme în descânt.
Este Daina cea nebună,
Care cântă noaptea-n crâng,
Pe când stelele se sting
Pe când frunzele-abia sună,
Pe când apele-abia plâng.
Vezi cum luna înghețată,
Printr-al nourilor hău,
Trece ca și visul greu
Sună-n noaptea descântată
Cântul trist din ceasul rău.
Și bătrâna moarte toarce
Gândul ei în nefinit:
Zilele din vine-ți stoarce
Și când capu-ți se întoarce,
Bagi de seamă c-ai trăit.
poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre plâns
- poezii despre muzică
- poezii despre zile
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre stânci
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.