zar

Viaţa mi-a fost ca o pălărie, ca un pahar în care amesteci al întâmplării zar...

citat celebru din Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea este un zar rătăcit în neant.

aforism de Betty Marcovici (2012)
Adăugat de Betty Marcovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naufragiatul

Privea năuc şi trist marea-nvolburată,
De multe ori riscase, jucând al vieţii zar.
Halucinând, pierdea a clipelor durată,
Un hipotermic vis fu ultimul coşmar.

poezie de Alex Dospian (ianuarie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umorul lui e prea amar
şi veselia o prea gravă
poetul ăsta ca un zar
are cerneala de otravă

catren de Costel Zăgan din Ia catrenul, neamule! (23 februarie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Finalul suprem pe albastru

Să te duci în culoarea albastră
Lumina ucigaşă sfârâie-atinsă
Ce sfârşit glorios pentru-o muscă păroasă
Sortită să moară încinsă!

Adorând apogeul fierbinte
Tot scriu şi mă ard în zadar
Pe cuvinte,
gramatica mea schilodită şi tristă
acoperă şase pe zar.

poezie de Maria Florea
Adăugat de vera
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Adoptă-mă, Cucernice Părinte,
Primeşte-mă în arealu-ţi sfânt,
Îngāduie-mi sā samăn pe Pământ
Iubirea, precum boabele de linte...

Aşază-mă în tainice cuvinte,
Un trandafir în suflet să-mi împlânt,
Şi lasă-mă, Părinte, să te cânt,
Să te primesc în inimă şi-n minte,
Covoare de petale să aştern,
În calea Ta, în paşii Tăi cu har...
Şi,-apoi, mă lasă, Doamne, ca să cern,
Praful de stele, dulcele de-amar,
Să biruiască Raiul în Infern
Şi soarta să nu mi-o mai joc la zar!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vitrega simţi, însă, ce e şi cum. Îşi puse de gând ca, cu orice preţ, să stârpească paltinii. Era greu, dar minţile muiereşti storc din piatră zăr. Vicleşugul muierilor dezbracă voinicii: ce puterea nu poate, poate dulceaţa vorbelor, şi ce nici asta nu poate, pot lacrimile mincinoase. Într-o dimineaţă împărăteasa se puse pe de marginea patului soţului ei şi începu să-l ademenească cu dezmierdări şi vorbe de dragoste. Mult a ţinut până la ruptul firului, dar în sfârşit... şi împăraţii sunt tot oameni.

Ioan Slavici în Doi feţi cu stea în frunte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vaca lui Dumnezeu

De prin vârful pomilor
A venit o boabă-n zbor
De cafea,
Neclăită în perdea.
Dumnezeu când i-a făcut
Fiinţa din scuipat şi lut,
Cu o pensulă de zdreanţă
A vopsit-o cu faianţă
Şi i-a pus ca din greşeală
Două coji cu căptuşeală
În spinare,
Ca să zboare,
Şi aproape în zadar
Patru puncte, ca de zar,
Se gândea atunci că nu-i
Greu să fie vaca lui

Ca un nod de broderie
Neagră şi cărămizie
Care mişcă şi se zbate,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem BAROC DOI

Am reusit, in fine, sa construim, o, zei,
Un cerc perfect cu laturi ca patratul
Si-o sa va dam o fata de zar cu cifra trei
Sa ne iertati definitiv pacatul

Priviti ce armonie s-a revarsat din unghiuri,
Din linii verticale si fara rotunjimi,
Care ne trag din umbra catifelate junghiuri
Ferite de ispite cu drepte-mprejmuiri.

Cu dogme, ilustratii pierdute intr-o gara
In care n-a oprit vreodata nici un tren.
Sirena ne sfîsie amurgul ca o fiara
Greu de inchis în miezul anostului catren.

poezie de Ioan Lila
Adăugat de Oana Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!

O zi cât o poezie

Doamne ninge eminescian
din cuvinte şi din amintire
ninge cum n-a nins de-un an
peste viaţa noastră cu iubire

Din cuvinte şi din amintire
Eminescu se-ntrupează iar
o năravul nostru din nefire
îl aruncă unii ca pe-un zar

Eminescu se-ntrupează iar
ninge cum n-a nins de-un an
îngerii dau stelele cu var
ninge Doamne eminescian

Ning cuvinte vai şi ning tăceri
din posteritate până ieri

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (14 ianuarie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!