un catel cuminte

Două mâţe şi-un căţel (poezie pentru copii)

Două mâţe şi-un căţel
Au găsit în fân un miel;
Mielul mic şi frumuşel
Se mai odihnea niţel.

Mâţele, când l-au văzut
Au zis a fi câine mut:
Şi-au chemat şi pe căţel
Ca să-l privească şi el.

"O fi câine care muşcă:
N-are casă, n-are cuşcă"
Au gândit mâţele proaste
Miorlăind ca nişte broaşte.

Dar săracul mititel
Era simplu... mieluşel:
Fătat de mămica lui
De o zi pe lume pui.

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul I (2008)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce e viaţa noastră? Un căţel fugărit de copii.

aforism de Lucian Velea (1 iunie 2014)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scheunat de căţel
în cătunul aţipit
sub raza lunii -
lumina la geam
ostoieşte truda zilei

tanka de Gabriela Genţiana Groza (10 august 2017)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietene, iubitule, omul visărilor mele... nu eşti acum decât un biet căţel care aşteaptă să fie jupuit.

citat celebru din piesa de teatru Act veneţian de Camil Petrescu
Adăugat de Theodora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui slugarnic

Ades te-am comparat
Cu bietul meu căţel,
Ca, totuşi, să constat
Că... îl jigneam pe el.

epigramă de Marius Coge din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţirea

- Pe plajă-ţi voi trimite azi ultimul sărut.
- Şi vântul, vântul mării-napoi ţi l-o trimite.
- Ţi-oi face semn cu şorţul, să ştiu că m-ai văzut.
- Şi vântu-mi va aduce cuvintele-ţi şoptite.
- Vărsa-voi lacrimi calde văzându-te că pleci.
- Dar vântul ţi le-o şterge să fii iar ca-nainte.
- Mă voi gândi atuncea că sunt a ta pe veci.
- Ei iată-te cuminte, ei iată-te cuminte.

poezie clasică de Paul Fort din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ioan I. Ciorănescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog cu un... căţel

Când vorbesc cu al meu căţel,
Chiar dacă-i "mut" el mă-nţelege,
De-l cert şi-i spun că e mişel,
Pentru el vorba mea e... lege.

Oricât aş vrea să-l ocolesc,
Apare-n jur ca o iscoadă,
De-l mângâi sau de-l dojenesc
El scheaună şi dă din... coadă.

E un semnal că-i prieten drag,
De şi l-am botezat: "dulăul",
De-i cald, de-i frig mă-aşteaptă-n prag
Iar "prieteni-mi" doresc doar... "hăul".

De mult, cu coaja mea de pâine
Am mai hrănit şi-un om sărman,
Căţelul a crescu şi-i... câine
Iar prietenul îmi e... duşman.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu (august 2009)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb

Gerul iar trage cu tunul,
Dârdâie-al pământului căţel,
Adevărul se-mparte la unu
Şi rămâne la el.

Mişună albul pe câmp,
Furnicarul acesta de fulgi!
Saltul iepurelui plâpând
Cu un ţipăt il frângi.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele

Când ai un câine sincer, care-ţi păzeşte vatra,
Şi un vecin aruncă cu piatra în căţel,
Dulăul se repede să muşte-ndată piatra
Şi nu pe nătărăul ce-a dat cu piatra-n el.

epigramă de M. Pacuvius din Râsul lumii la români (2010), traducere de Gabriel Teodorescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram regalişti. Era ceva normal într-un Regat. În plus, tata, de câteva ori pe an era la Palat - îl chemau cu fanfara Regimentului de Jandarmi pedeştri al cărei dirijor era. Uneori mă lua şi pe mine! Când se putea, de Paşte şi de Crăciun, ni se dădeau cadouri. E, fiind cu tata acolo, luam şi eu cadouri. Mi-aduc aminte de scările alea pe care se urcă la Palat, de taică-meu care spunea "Fii cuminte, fii cuminte!" şi eu mă duceam şi mă plimbam pe furiş prin sălile Palatului.

Mircea Albulescu în ziarul Adevărul (5 aprilie 2012)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!