Dialog cu un... cățel
Când vorbesc cu al meu cățel,
Chiar dacă-i "mut" el mă-nțelege,
De-l cert și-i spun că e mișel,
Pentru el vorba mea e... lege.
Oricât aș vrea să-l ocolesc,
Apare-n jur ca o iscoadă,
De-l mângâi sau de-l dojenesc
El scheaună și dă din... coadă.
E un semnal că-i prieten drag,
De și l-am botezat: "dulăul",
De-i cald, de-i frig mă-așteaptă-n prag
Iar "prieteni-mi" doresc doar... "hăul".
De mult, cu coaja mea de pâine
Am mai hrănit și-un om sărman,
Cățelul a crescu și-i... câine
Iar prietenul îmi e... dușman.
Stau și mă-ntreb cum este bine?
S-ajuți plebeul că-i sărman,
Sau să ai prieten doar un câine
Ce-ți este prieten, nu dușman?
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu (august 2009)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre câini
- poezii despre prietenie
- poezii despre botez
- poezii despre prieteni și dușmani
- poezii despre vorbire
- poezii despre semnale
- poezii despre pâine
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre promisiuni
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.