umple

Banu-nseninează fruntea
Când îţi umple buzunarul,
Însă când-ţi umple mintea
Îţi întunecă moralul!

catren de Ioan Hapca din Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascuns

smoala vâscoasă
mă umple pe dinăuntru

m-am împrietenit
cu iedera
care m-a gâtuit

vocile osificate în pereţi
gurile fără gingii
înroşite în foc
umerii scofâlciţi
frunţile netezite de lacrimi

smoala vâscoasă
mă umple
până dau pe-afară
miezul abanosului
pe care l-am plantat amândoi

cu mâinile încrucişate

[...] Citeşte tot

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem la rece

.. să scrii poezie cam cum
ai umple ai umple cârnaţi
–
cu bruma de carne ce ţi-a fost dată
spre paşnică etalare (?!)
–
proteinele de consum din strigare
fac versul mai si(n)gur
–
ochii fac gura mai mare
(înghit şi oscioarele călătoare)
–
să scrii poezie... să scrii...
să gustaţi...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine toamna

Vine toamna-n straie noi
Din pământ răsar strigoi,
Luna-i galbenă, plăpândă,
Guguştiucul nu mai cântă.

Zboară vântu' de pe munte,
Tinda casei iar o umple
Cu mirosul afinei
Şi cu florile de tei.

Norii goi se înarmează,
Stropi de ploaie defilează
Sumbru răpăind pe-ogor
Zboară stoluri din decor.

Cânt tomnatec de beţie
Umple strada arămie,
În acorduri de chitare,
Când dansează felinare.

[...] Citeşte tot

poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clepsidra tornadelor din noi

cu ce-am rămas?
timpul scurs din trinitate şi
spaţiul ce umple clepsidra tornadelor din noi...

toate ne sunt măsurate-
visuri pieziş,
zboruri-zboruri mereu amânate,
izvoare–lacrimi,
lacrimi prelinse printre pleoape amorţite-n aşteptări,
tristeţi în octave,
dureri ce nu mai dor...

cu atât am rămas
cu holograma timpului scurs din trinitate şi spaţiul
ce umple clepsidra tornadelor în noi.

poezie de Stelu Pop din Cine sunt eu? (2016)
Adăugat de Stelu Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpul rămas

În tropotul ninsorii mute
au coborât potcoave repezi
şi cursele de fulgi de umple
din ceaţa-n care nu te lepezi

Ţi-aş aşeza ciorchini la tâmple
şi o scară de lumi pe stânci
să sapi când piatra mea se umple
de riduri albe şi de dungi

Ţi-aş pune în buchet aprilii
tulpină-n coada de topor
să-ţi tai în floarea mea şi spinii,
pasule drept de la picior

Dar mi te-arunci în patru gânduri
în scânduri ude te usuci
năvalnic să-mi râmâi în rânduri
şi zboruri albe printre cuci

poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lirism cu aripi

sufletul meu e un cuib de cocor
aşteaptă primăvara să se umple de aripi
iarna mea e tristă un timp răscolitor
fericire albastră te chem să te-nfiripi.

să privesc cu dorul fântânile albastre
în care doar iubirile se limpezesc
care potolesc setea căutărilor noastre
cînd visele stinghere se împlinesc.

vino primăvară pe aripi de cocori
cu florile în braţe cu muguri pe tâmple
vino încărcată cu sublime comori
în zile cu soare minuni să se întîmple.

în ploi de poveste să se scuture nori
curcubeul magic cu culori să mă umple.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până s-or umple stelele de prunci

Zurliu şi carnic şi tocit în coate
Şi alungat din rai pentru te miri
Ce mere cheltuite pe iubiri,
Mai trag şi eu de soartă, cât se poate.

Dar nu mă fac nici lefegiu la zbiri,
Nici colportor de jocuri deşuchiate
Plătind tribut poetic pentru toate
Fecioarele fragile şi subţiri.

La umbra lor găsindu-şi adăpostul,
De fiecare dată când dă-n brânci
Plăpându-mi suflet nedesprins cu postul

Şi condamnat la preaplăcute munci,
Mă simt în stare să tot fac pe prostul,
Până s-or umple stelele de prunci.

poezie clasică de George Ţărnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se umple lumea de neologisme

Trăim mai abitir seisme
Decât în vremile primare
Se umple lumea de neologisme
Şi limba romilor, dispare

S-a resemnat Veneţia din veac
Şi sfinxul moare cu-ncetinitorul
Curg relele ca dintr-un sac
Şi nu ştim ce ne-aduce viitorul

Suntem de stele mai aproape
Dar şi mocirla e cu noi
În care vin să ne îngroape
Străini cu sufletele sloi

Se poluează mările de oameni
Se sinucid balenele pe maluri
Se vând în stradă false idealuri
Şi nu mai ai cu cine să te-asameni

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de mult să iubeşti femeia

Să zbori la nesfârşit către o nesfârşită primăvară,
să ai visul de iubire împlinit
ce-ţi umple sufletul, ca o comoară.
Tu eşti ca mugurii din pomii încă goi,
ce dau gurii zambetul nostru vioi.
Să fii ca o frunză verde de măcriş,
şi în calea ta, norocul să apară-n vis.
Să fii ferită-n veci de supărare
şi bucuriile să-ţi umple
sufletul de iubire
şi să emane în jur feerie.
Tu eşti lăsată de Dumnezeu,
să le faci bărbaţilor viaţa mai frumoasă
şi cât vei fi pe-acest pământ,
trebuie să cânţi această floare măiastră.

poezie de Eugenia Calancea (5 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!