Vine toamna
Vine toamna-n straie noi
Din pământ răsar strigoi,
Luna-i galbenă, plăpândă,
Guguștiucul nu mai cântă.
Zboară vântu' de pe munte,
Tinda casei iar o umple
Cu mirosul afinei
Și cu florile de tei.
Norii goi se înarmează,
Stropi de ploaie defilează
Sumbru răpăind pe-ogor
Zboară stoluri din decor.
Cânt tomnatec de beție
Umple strada arămie,
În acorduri de chitare,
Când dansează felinare.
Un tablou pictat în humă
Toate zările adună,
Așternute pe pământ
Vine toamna picurând.
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre toamnă
- poezii despre tei
- poezii despre strigoi
- poezii despre ploaie
- poezii despre pictură
- poezii despre nori
- poezii despre muzică
- poezii despre munți
Citate similare
Iubito, vine toamna!
Iubito, vine toamna peste noi,
Făcând să plece vara în uitare!
Ți-aș da, subit, o caldă sărutare,
Pe ceafa și pe umerii tăi goi.
Iubito, vine toamna peste tot!
Cad frunzele ce-mpodobeau copacii.
În stoluri mari, plecat-au pitpalacii,
Iar timpul prins-a verdele-n chivot.
Iubito, vine toamna peste văi
Cu pași târșiți, de frunze buimăcite,
Ce s-au trezit din vise năruite
Și rătăcesc pe neumblate căi!
Iubito, vine toamna peste deal,
Cu ploi și vânt, călcând însingurate,
Pe sufletele noastre tulburate,
Surpând în crez, supremul ideal.
Iubito, vine toamna peste munți
Și se prăvale-nscăunând stihia,
Uitând să ia-n desagi anestezia
Și să arunce înainte punți!
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre frunze
- poezii despre văi
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre suflet
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Iubito, vine toamna! ...
Iubito, vine toamna peste noi!
Veștede frunze-ți cad pe umeri goi.
Grădinile, în strai multicolor,
Stau la priveghiul rozelor ce mor.
Copacii, își iau cerul ca reper,
Văzând că frunzele în zare pier.
Vântul sfâșie timpul pe-un cadran.
Ploaia-i susține ritmul pe-un olan.
Iubito, vine toamna peste parc!
Vârtej de frunze zboară ca din arc.
Pe lângă noi, perechi de pași grăbiți
Fac un duet cu alții târșâiți.
Ne bucurăm de ploi, de soare, vânt,
Fără să le-ntinăm cu un cuvânt.
De-ți pare-a fi un simplu paradox,
Ajuns-a toamna-n zi de echinox.
Iubito, vine toamna peste burg!
De-a valma clipele-n neant se scurg.
Iubirea nostră-i tot ce ne-a rămas,
Să ne-ncălzească cu-al ei dulce glas.
O mână înspre mine de-ai întins,
Face din timp tărâmul necuprins,
Pe care-un templu 'nalt am să ridic,
Iubirilor ce-n veci nu se dezic.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre trandafiri, poezii despre roz sau poezii despre ritm
Iubito, vine toamna!
Iubito, vine toamna peste toate
Bacovia reintră în portrete
Cad frunze picurând singurătate
Și tu ai gesturi parcă mai încete.
Și te iubesc la echinox și după
Iubito, vine toamna să decline
Să macine, să năruie, să rupă
Al lumii apogeu de feminine.
Cum tu rămâi la țărmure de mare
Eu plec s-aștept și crivăț și omături
Și să mă-mbăt la mese singulare
Cu umbra lui Bacovia alături.
Iubito, vine toamna dinspre munte
Cu ghilotine și anestezie
Tot omul e un snop de amănunte
Care amenință esența vie.
Cu hachițe și mofturi și-alte alea
Îmi ești pedeapsa, dar îmi ești și doamna.
De pomi sinucigași se umple valea
Iubito, te iubesc și vine toamna.
Natura se închide ca un templu
Cu lacăte de fosfor și rugină
Eu morții mele te voi da exemplu
Cât ești de disperată și senină.
Iubito, vine toamna până-n oase
O simt în mâna care ți se-ntinde
Privește, ies fumuri peste case
Iubito, după toamnă vin colinde.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre singurătate, poezii despre portrete, poezii despre natură, poezii despre mâini sau poezii despre mofturi
Destin-când vine toamna
Nu-mi ajungi și n-avem timp
În fiecare scurtă zi,
Așteptăm nopți mai lungi
Să ne putem și noi iubi.
Mi-a căzut pe gură frunza
Unui ultim arbor frânt,
Moare vara, moare vara
Și vine toamna pe pământ
Ia-ți pe umăr haină groasă,
Ia-ți flanelul tău răsfrânt,
Moare vara, moare vara
Și vine toamna pe pământ.
Desfrunziri eu mai mor tu mai mori,
Înfrunziri și-nviem uneori.
Mi-a căzut în noapte mâna
Când am vrut să te descânt,
Moare vara, moare vara
Și vine toamna pe pământ.
Unde e căldura verii,
Pașii noștri unde sunt,
Moare vara, moare vara
Și vine toamna pe pământ.
Desfrunziri eu mai mor tu mai mori,
Înfrunziri și-nviem uneori.
cântec interpretat de Cristian Buica, muzica de Cristian Buica, versuri de Adrian Păunescu
Adăugat de Cristian Buica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre noapte, poezii despre vestimentație sau poezii despre gură
În furtuna toamnei
Furtuna vine când e liniște
și alungă tăcerea copacilor
iar luna nu mai trimite raze
și râsetele semințelor zboară
spre inimi ușoare cu suspine-n suflet
și vântul coboară spre mărăcini de spini,
iar fluturii s-ascund sub ramurile florilor,
așteptând din nou apusul de soare.
Vântul păzește cheia toamnei,
pe care o deschide când norii apar
și zboară fără oprire spre apus,
iar toamna își desface poala cu o moștenire,
ce te face bogat de vise
pe care nu știi să le uiți
pentru a redescoperi fericirea ei.
poezie de Eugenia Calancea (3 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere sau poezii despre râs
Tot ce zboară...
Musai nu-i că tot ce zboară,
Este porumbel sau cioară...
Zboară prin văzduh rachete,
Zboară gânduri după fete,
Zboară câte-un angajat,
Când e șefu supărat,
Zboară banii de pe card,
Când călcâiele îți ard,
Zboară țoale în neștire,
Când se pune de-o iubire,
Baba-Cloanța pe la noi,
Zboară pe un măturoi,
Și merțane, sute-mii,
Zboară spre a se ciocni,
Iar ades se spune încă:
Tot ce zboară se mănâncă...
Deci, defel nu-i de mirare,
Că zburând la întâmplare,
Se mai scriu poezioare,
Cu diverse... zburătoare...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șefi, poezii despre supărare, poezii despre porumbei, poezii despre mâncare, poezii despre gânduri, poezii despre ciori sau poezii despre card
Era
Era-nceput de toamnă, pe pajiști adiind
Și frunze se-aprindeau prin părul tău bălai,
Iar chipul tău iubit ce-n soare îl scăldai
În suflet mi-alerga, prin vale rătăcind.
Era-nceput de toamnă cu stoluri călătoare,
Cu struguri copți în vii și nucul fremătând
Sub care ațipeam în curtea mea visând
La ochii de smarald și buzele odoare.
Era-nceput de toamnă, iar greierii cântau,
Dar eu cu ochii-nchiși gândeam să te sărut,
Sperând ascuns în suflet că și tu ai fi vrut
Și vântu' ascultam și toamna te-așteptam.
Era-nceput de iarnă când însă ai apărut
Din vise infinite, din nori și fulgi de nea
La fel cum te vedeam în gând pe strada mea
Și cum tu niciodată nu cred că ai știut.
Era-nceput de iarnă și noi ne sărutam
În parcul gol și trist cu brazii adormiți,
Iar eu pierdut de-atunci în ochii tăi iubiți,
În fiecare clipă, tăcut mă bucuram.
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre tristețe sau poezii despre struguri
Iubire și durere
Răsună un bucium în ecou
Un munte semeț se înclină
Un pui de vultur iese din ou
În deal izvorăște o apă lină
Răsună un strigăt din cer
O toacă bate-a rugăciune
O melodie cântă un greier
Picuri dansează pe uscăciune
Câmp maci aprinse scântei
Inimi de zei răsar pe pământ
Privighetoarea cântă în tei
Iubirea-i trimisă prin vânt
Iau în palme un mac cu drag
Și inima mea bate cu putere
Floare firavă inima unui mag
Vorbește de iubire și durere
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre vulturi, poezii despre vorbire, poezii despre religie sau poezii despre privighetori
Toamna-n odaie
Toamna-n suflet se cufundă-n
Roșu-aprins îmbătător,
Izvoare din cer inundă,
Dor de tine arzător.
Pe la geam stropii râzând
Caută muza cea vioaie,
Care-n colțuri lunecând,
Se pitește prin odaie.
Rând pe rând lumini se sting,
În sat glasuri amuțesc
Prin jilav pustiu bocind,
Frunze verdele cerșesc.
Răsfoind antic poem,
Focu-n sobă ascult
Plictisit de joc boem,
Un cânt nibelung.
Și adorm la sobă stând
Cu a focului nălucă,
Toamna albastru picurând,
Pe aripi de ploi apucă.
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre somn, poezii despre sat, poezii despre poezie, poezii despre lumină sau poezii despre jocuri
Toamnă de câmpie
Pe câmpul cu iarba arsă
Zboară grauri stoluri, stoluri,
Desenând pe cer decoruri-
Ca o pictoriță-n transă!
Apoi fac o buclă-ntoarsă,
Peste vie dând ocoluri,
Pe câmpul cu iarba arsă-
Zboară grauri stoluri, stoluri!
Toamna s-a întors acasă
Și e toată numai doruri,
După vara cu pârjoluri
Simfonile-și revarsă-
Pe câmpul cu iarba arsă!
rondel de Vasile Neagu-Scânteianu
Adăugat de Vasile Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor sau poezii despre acasă
Au înflorit castanii
Au înflorit castanii în parcul dintre noi
O simfonie amplă ce vine din trecut,
Din frunzele căzute răsar copacii goi
Comemorând în taină iubirea ce-am avut
Pe-aleile din parcuri băncuțe răzlețite
Mai găzduiesc sporadic spre seară bătrânei,
În aer porumbeii cu aripi descrețite
Planează și fac tumbe prin crengile de tei.
În aer zarvă mare, asemenea-n pământ
Stupinele sunt pline și câmpul înverzit
Au înflorit castanii și ulii sunt în vânt
A renăscut natura în timpul irosit.
Au înflorit toți pomii și florile din lume
Triumfă iarăși viața, renaște din pustiu
Și poate doar iubirea să vrea să își asume
Secundele tristeții în infinitul viu.
poezie de Valer Popean din Și macii plâng de dorul tău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre parcuri, poezii despre flori, poezii despre copaci, poezii despre viață sau poezii despre ulii
Grâu
Vântul vine de departe, de foarte departe.
Vine și scutură grâul în palmele mele,
Scutură grâu și scutură stele.
Lumina vine de departe, de foarte departe.
Vine și-n aur mă-mbracă, în straie de aur,
Și-i spune ciocârliei să-mi cânte un cântec de aur.
Ciocârlia zboară și cântă aproape de cer,
Cântece limpezi s-aud de la zare la zare,
Și aripele nu i se aprind de la soare.
Stau lângă soare și eu, nu ard, nu m-aprind,
Stau lângă soare și cânt,
Grâul se scutură greu, pe pământ,
La anul alt grâu să se legene-n vânt,
Alt grâu, mereu alt grâu să se legene-n vânt.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cereale, poezii despre stele, poezii despre aur sau poezii despre Soare
Ceață albastră, ceață gri
Ceață-albastră, ceață gri
Vine noaptea, tu nu vi,
Castelul să-l cucerești,
În sân codru' să-nvelești.
Amărât, uitat de soare
Șade-un nuc lângă cărare,
În amurg jilav de zi,
Plouă-albastru pe câmpii.
Pe cer, scenă cu actori
Zboară cârduri de cocori,
Săgetând spre miază-zi,
Ceru'-albastru, cerul gri.
Cade noaptea picurată,
Din pârâu aburi s-arată
Frunza geme-n colivie,
Ceață-albastră, ceață vie.
Strigoii cu-aripi de brumă
Pe pământ la sfat s-adună,
Ceață-albastră, ceață gri,
În cer nu mai zăbovi!
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfaturi, poezii despre păduri, poezii despre castele sau poezii despre brumă
În noapte
bat clopote în amurg
pe dealuri de humă
se scutură un gând în vatra străbună
păsări zboară în goană
curg stoluri de gânduri
în zări încep apoi să piară
tăcerea din jur mă înfioară
e frig și e iarnă
un crivăț bate pe ramuri
se scutură pe gene și altul
ora confuză se lasă
cerul e grav și tăcut
se răsfrânge sub raza de lună amurgul
în parc vuiesc copaci goi sub omătul de ceară
pe masă arde o feștilă în sclipiri purpurii
ora a stat, ceas neschimbat
năluci alunecă pe lac
se zbat și pleoape rătăcite
pe buze a apus cuvântul
timpul se scurge iarăși și iar
în noaptea când se sting felinare
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre păsări sau poezii despre promisiuni
Zbor
gonit de vânt pe ăst pământ
adus de ploaie și cuvânt
mă înalț, mă avânt
să dobor norii negri și răi
mă cheamă înapoi lumina vieții pe pământ
cad, mă ridic și cânt
să alung demonii cetății
sunt cuvântul ce zboară către cer
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte sau poezii despre negru
Te-aștept când vine toamna
Te-aștept când vine toamna și plouă a potopire,
În anotimpul veșted, barbar, diluvian,
Când plouă a neființă, când plouă a prorocire,
Când plouă ca să rupă pământul de ocean,
Te-aștept când vine toamna și plouă a nimicire,
Când nu se mai distinge prezentul de-amintiri,
Când digurile lumii se surpă cu furie,
Când nu mai poate lumea de-atâtea despărțiri!
Te-aștept când vine toamna și plouă a despărțire,
Când nuferii se-neacă într-un secol plumburiu,
Când nu se mai distinge nici ura de iubire,
Te-aștept pe un munte toamna, în noiembrie, târziu...
poezie de Marian Florentin Ursu (9 august 2018)
Adăugat de Marian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre ocean, poezii despre nuferi sau poezii despre furie
Te-aștept când vine toamna
Te-aștept când vine toamna și plouă-a potopire,
În anotimpul veșted, barbar, diluvian,
Când plouă a neființă, când plouă-a prorocire,
Când plouă ca să rupă pământul de ocean,
Te-aștept când vine toamna și plouă a nimicire,
Când nu se mai distinge prezentul de-amintiri,
Când digurile omenirii se surpă cu furie,
Când nu mai poate lumea de-atâtea despărțiri,
Te-aștept când vine toamna și plouă a despărțire
Când nuferii se-neacă într-un secol plumburiu,
Când nu se mai distinge nici ura de iubire,
Te-aștept pe-un munte toamna, în noiembrie, târziu..
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E toamnă de aur
Toamna, sărutările sunt mai dulci.
Toamna usucă florile din lunci.
Frunzele dansează luate de vânt,
E toamnă de aur, pe cer, pe pământ.
poezie de Dumitru Delcă (3 septembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Dumitru Delcă despre toamnă, citate de Dumitru Delcă despre vânt, citate de Dumitru Delcă despre sărut, citate de Dumitru Delcă despre frunze, citate de Dumitru Delcă despre flori, poezii despre dans sau citate de Dumitru Delcă despre aur
Toamna pe perete
Cade toamna pe perete
Cade toamna azi pe mână
În picaj ca un egrete
Crengile doar să rămână
Vine toamna în izvor
Vine toamna peste ape
Și ne prinde c-un fior
Și cu frunze în ochi sapă
Totul a îngălbenit
Chiar și mersul deoparte
Umblă iată încâlcit
Dor de vară să ne poarte
Și pădurile s-au copt
Și de umbre și de pași
Acum sunt ca un compot
Mai pe jos să nu te lași
Bate vântul crengile
Frunzele doar au plecat
Să umple izvoarele
Vara ce ne-au stâmpărat
Astăzi iată cum sunt lipsă
Pomii și copacii-s goi
Căci viața în eclipsă
A primit un iz de ploi
poezie de Ioan Daniel Bălan (3 noiembrie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre galben sau poezii despre eclipsă
Toamnă
O ploaie deasă cade din văzduh
Din norii cenușii și reci,
Stau și privesc la sălcile ce plâng
Cum le apleacă ploaia pe poteci.
Văd doar alei triste și goale
Din parcul plin de frunze
De cânt și glasuri autumnale,
De iele, zmei și muze.
Ridică vântul frunze șuierând
Din parcul trist în ochi și cugetări
Și-același antic, umed anotimp
În ale nopții dese evadări.
Privește toamna-n casă mohorâtă
La joc de umbre reci și selenare,
Sufletu'-i singur iar odaia mută
Și ochii prizonieri in lumi bizare.
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns