Ascuns
smoala vâscoasă
mă umple pe dinăuntru
m-am împrietenit
cu iedera
care m-a gâtuit
vocile osificate în pereți
gurile fără gingii
înroșite în foc
umerii scofâlciți
frunțile netezite de lacrimi
smoala vâscoasă
mă umple
până dau pe-afară
miezul abanosului
pe care l-am plantat amândoi
cu mâinile încrucișate
și goale
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre voce, poezii despre roșu, poezii despre prietenie, poezii despre mâini, poezii despre gură sau poezii despre foc
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.