tulburare

* * *

şi dacă poezia
nu este decât o tulburare
a limbajului

poezie de Louis Savary din Un poeme nous separe, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tulburare

Umbra gandurilor tale
cerseste stinghera
la usa timpanului meu;
Imaginea ta se-nvarte
sub cerul trecutului,
ca o chemare neobosita,
indurerandu-mi singuratatea...

poezie de Sinziana Hliboceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tulburare a dimineţii

într-o zi mi s-a părut că erai tu,
aşteptându-mă,
nu am înnebunit,
chiar dacă îmi par albastre câmpiile câteodată,
eu te văd prin toate mirajele pătrate ale
oraşului,
prin fiecare tulburare a dimineţii,

da, cred că erai tu,
nu pot să mă înşel,
chiar dacă nu mai ştiu cu siguranţă
când e postul Paştilor
sau când e sâmbăta morţilor,
aş putea să-ţi spun cu măiestrie
când e Lună nouă în martie,
aş putea să-ţi spun câte păduri mai au copacii
rupţi de singurătate,
câte păsări călătoare
rătăcesc pe copci de gheaţă,
ţi-aş putea spune câte ţigle mi-au mai rămas

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolie [Longing]

Nu-mi pare rău de suflet
Că pleacă-n tulburare,
Mai are vieţi în faţă
Eternitatea-i mare.

Nu-mi pare rău de suflet,
Dar trupul n-o să ştie
Când merge în ţărână
Ce-i aia bucurie.

poezie de Sara Teasdale, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căţelul cu tulburări

psihotice se apropie de toată lumea
nu ştie exact cine îl cheamă şi visează
acum oraşul cu restaurante
pentru patrupede este un clişeu
voalat în subteranul de sub noi
e lesne de chemat pe ţărmul secret
scriu acum despre el şi despre
deşertăciunea bunurilor omeneşti
în lumina limpede îl văd cum intră
şchiopătând în altă tulburare psihotică

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ace în zăpadă

Ce mare e durerea când nu ai ce să faci
Ea inima ţi-o înţeapă ca acele-n zăpadă
Dac-aş putea să vindec tristeţea-n care zaci
Iubirea şi-ncântarea în tine ar da roadă.

Deşi zâmbeşti, în ochi se vede că te doare
Şi că surâsul tău e numai de faţadă
Şi pot simţi şi eu această tulburare
Ce inima mi-o înţeapă ca acele-n zăpadă.

poezie de Mike Gentile, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa cu grădină

Casa cu grădină
Ce-i la mine-n sat,
E din totdeauna
Dor nemângâiat.
Dragoste de casă,
Cine te-a aprins
Din nemărginitul
Cel de necuprins?!

Mângâierea minţii
Şi-a inimii mele,
Adusă pe vraja
Razelor de stele,
Într-o tulburare
Nesfârşit de grea,
Rămânând de-a pururi
Şi numai a mea.

Casă cu grădină
Care-mi aminteşti

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiromanţia, astrologia şi...

în palme îmi cuprind faţa
închid ochii
sunt catifeaua obrajilor
lăcomia nasului
duritatea craniului
cu faţa îmi simt palmele
oare cu palmele îmi formez faţa
tulburare
îmi îndepărtez mâinile şi văd
devin tot mai îndepărtate
liniile papilare
urmele traiectoriilor stelare
înscrisul vieţii
sunt chiar numai
o copie a lumii
după asemănarea Sa?

poezie de Uta Pryzbos, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul unei sticle cu vin

Se simte omul "onorat"
Când îşi găseşte alinare
Dintr-o sticlă de Muscat,
De Murfatlar sau Dealul Mare.

El nu se lasă de băut,
Nicidecum din întâmplare,
Găseşte parcă-i un făcut,
Îşi ţine sticla... alinare!

Când te opreşte un oarecare
Şi-l vezi că are-o tulburare,
Trezeşte-l uşurel acum,
Că-abia se clatină pe drum!

Celui ce se simte avizat...

rondel de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neobosire

Undeva se pierde amănuntul clipei,
În recurenţa valului şi a aripei,
Zădărnicia neiubirii absolute
Trăieşte-n clipele în care pier minute

Iar infatuare celor ce alţi privesc plângând
Se-ntâmplă nu în cer ci pe pământ,
O tulburare nicicum muribundă,
Nevindecabilă secundă de secundă;

Să rupi zăgazul spre-a lăsa să sece iazul?
E mult prea grea iertarea sau osânda,
Tu, hrana lumilor ce saturi pre flămânda
Neobosire...
Tardivă e izbânda.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!