Tulburare a dimineții
într-o zi mi s-a părut că erai tu,
așteptându-mă,
nu am înnebunit,
chiar dacă îmi par albastre câmpiile câteodată,
eu te văd prin toate mirajele pătrate ale
orașului,
prin fiecare tulburare a dimineții,
da, cred că erai tu,
nu pot să mă înșel,
chiar dacă nu mai știu cu siguranță
când e postul Paștilor
sau când e sâmbăta morților,
aș putea să-ți spun cu măiestrie
când e Lună nouă în martie,
aș putea să-ți spun câte păduri mai au copacii
rupți de singurătate,
câte păsări călătoare
rătăcesc pe copci de gheață,
ți-aș putea spune câte țigle mi-au mai rămas
pe casă,
nu,
nu am înnebunit,
doar că uneori câmpiile devin albastre,
așteptându-te.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Halouri
eu locuiesc într-un semn
al întrebării
și când mai moare câte o zi
în chinuri
mă enervez și devin eu
cu picioarele pe pământ
și îți mai trimit câte o mirare
sensibilă pe hârtie
și atunci tu te enervezi
sub pretextul că scrisorile sunt desuete
și te prefaci că zâmbești
înrămată sofisticat
într-o poză alb-negru
ca o după-amiază pătrată
fără cuvinte
temându-te să nu regret și eu
dintr-un halou cenușiu
spânzurat
pe undeva prin casă,
chiar toată nebunia
pe care am împărțit-o
cândva
ca pe un codru de pâine
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Als: Eu cred că nu pot nici măcar să pronunț corect toate aceste denumiri.
Rena: Ar fi cazul să te obișnuiești cu ele, ba chiar să înveți câte ceva despre fiecare.
Als: Da', ce, am înnebunit? Nici prin gând nu-mi trece! Nu mă pasionează deloc paleontologia, câtuși de puțin.
Rena: Atunci să nu te plângi când nu vei reuși să deosebești un dinozaur carnivor de unul ierbivor, sau când nu vei reuși să-i recunoști, dacă te va ataca vreunul.
replici din romanul "Speranța"... dinozaurilor! de Cornelia Georgescu (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ai fi...
De-ai fi tu Lună, iar eu
De-aș fi Pământ,
M-aș uita cum mă orbitezi
Zi și noapte, aproape la nesfârșit,
Și din când în când
Ți-aș trimite câte un om
Să umble pe scoarța ta,
Pe praful tău selenar,
Să vadă mai de aproape
Dacă ești chiar așa de frumoasă
Cum pari de la distanță.
De-ai fi tu Soare, iar eu
De-aș fi Pământ,
M-aș uita la tine prin ochelari fumurii,
Și te-aș orbita câte zile și nopți oi avea,
Și din când în când
Ți-aș trimite câte un zâmbet
Sau câte un sărut fierbinte,
Aproape la fel de fierbinte
Ca și atmosfera ta,
Dar om nu ți-aș trimite
Să vadă cât de frumoasă ești,
Căci s-ar topi de tot
Și ar muri, frumoasa mea,
Așa să știi...
poezie de Mihail Mataringa (8 februarie 2010)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate
Poate voi putea să vin odată
Înaintea Ta să mă inchin
Să-Ți aduc făptura fără pată
Îmbrăcata-n hainele de in.
Poate-atunci Ți-oi spune pe-ndelete
Cât de mult Te-am căutat și-am plâns
Cât mi-au nins tristețile în plete
Câte veșnicii de dor am strâns.
Poate voi putea să vin la Tine
Voi putea să-Ți spun cu gura mea
Cum stăteam cu noaptea lângă mine
Cum strigam și cum mă mai durea.
Poate că odată, Doamne sfinte
Vei întinde mâna și vei sta
Să mă-mbraci cu noile veșminte
Să mă faci pe veci mireasa Ta...
poezie de Adriana Cristea (4 august 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Subiect tabu
mă uit în jur și nu mai cred
în nimic,
de cele mai multe ori jelim
propria durere,
poate lucrurile sunt orânduite în vreun fel,
poate nu suntem la mila destinului,
nu știu de ce,
mai demult linia orizontului
mi se părea senină și dreaptă,
astăzi se frânge parcă într-un zbor
de albatros rănit,
vine un moment în care începi să pierzi
treptat
câte un prieten,
câte o onomastică,
câte o iubită,
câte o înmormântare
de părinte,
când începi să-ți pierzi mințile,
când auzi despre boli crunte și
bătrâneți chinuite,
când ai vrea să crezi cu disperare în ceva
chiar dacă nu credeai și nu te temeai
de nimic,
în inerția noastră uităm a onora viața,
credem că îi vom avea lângă noi pe cei dragi pentru
totdeauna,
moartea e un subiect tabu despre care nu vorbim,
prinși în durerea noastră jelim,
odată linia orizontului mi se părea clară,
astăzi cerul are culoarea pământului,
nu știu de ce confund tot mai des
amurgul cu răsăritul,
nu știu,
poate până la urmă
orice sfârșit este doar
un nou început.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
CÂTE STELE AȘ PUTEA SĂ NUMĂR CÂND S-APRIND PE-AL NOPȚII CER
Câte stele aș putea să număr când s-aprind pe-al nopții cer
Și spre faptul dimineții, câte în lumina zilei pier?
Pierd din ochi înșiruirea vrăjit fiind de încântare
Căci cupola înstelată-i o feerie plină de mister.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea spune multe
Uneori tăcerea spune multe,
Când nici în șoaptă n-am cum să-ți vorbesc
Ochii tăi îmi cântă-n slove de cuvinte
Și timpul stă pe loc atunci când te privesc,
Uneori tăcerea spune multe,
În odaia mea când singură eu stau
Iar visele-mi vorbesc atât de multe
Și n-am la nimeni să le dau,
Uneori tăcerea spune multe,
Când cerul înstelat eu îl zăresc
Și stele-mi vorbesc doar în cuvinte
Ce nu știu eu să le rostesc,
Uneori tăcerea spune multe,
Când eu la tine mă gândesc
Cum aș putea să-ți spun fără cuvinte
Că doar pe tine te iubesc.
poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cârduri de gânduri călătoare
nu știu de ce,
mirosea a așternut curat,
un fel de sudoare de primăvară
se simțea printre muguri de femeie,
printre mugurii din cer,
printre poalele munților,
de dragoste de la începutul pădurii,
nu știu de ce,
cred că ai putea să-mi spui
dacă
îți mai trec păsările
prin cârduri de gânduri
călătoare,
printre crengile acelea
întortocheate de amintiri,
cum ar fi de pildă
să vii să vezi un om
între sărbători,
sau înainte de culcare,
sau înainte să-l ia naiba,
sau înainte de soartă,
sau să încerci să cuprinzi un om
căutându-l în jurul propriei axe
sau mai bine în jurul
Pământului,
nu știu cum,
mirosea a groapă reavănă
și a dor de îmbrățișare
și a cărare rece
undeva în munți,
a piele albă de trupuri de copac,
de trupurile noastre,
nu știu,
frunze mici și vii și verzi și albastre
mi-aduceau aminte de niște ochi
cruzi,
ca atunci când capătul lumii
părea
imposibil de departe
și clipa atât de
perfidă
și de aproape.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sângele nopții
Palmele noastre albastre
sunt pătate, cu sângele nopții
ne trădează
că am fost odată acolo
unde visele înălțau
câte un zmeu de hârtie
pentru fiecare dorință
unde
cu eșarfe de ceață
am legat copacii la ochi
să ne căutăm
în verdele beznei...
Nu fugi
oricum urmele pașilor
o să-ți înflorească în urmă.
oprește-te
câte o clipă, prin fiecare alee.
Eu închid ochii
în privirile trecătorilor
ocolesc aburii tulburi
cei în care
încă levitează cafeaua cu sare
te-ar putea indica eronat
undeva
unde mă pot rătăci
ca într-un labirint de presupuneri...
poezie de Ovidiu Sinov (august 2012)
Adăugat de Ovidiu Sinov
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbre
A fost odată... Mai putea să fie
De n-ar fi apărut o gelozie
Și-un gând ascuns ori un secret, ceva
Ce te-a îndepărtat, iubita mea.
Ai reușit cu-acele vorbe, șapte,
Să îmi arunci iubirea într-o noapte
În care s-a pierdut ca un sfârșit
Al unei stele care-a strălucit.
Au mai rămas doar semne de-ntrebare
Prin gânduri străbătute cu mirare,
Și vorbe nerostite ce-ar durea
De s-ar putea rosti. De s-ar putea!
Și, dincolo de toate astea, eu,
Te mai gândesc, mai ești în gândul meu,
Dar nu cum îmi erai, nu cum ai fost
Când îți aveai la mine-n suflet rost.
Îmi vei lăsa noi urme prin ruine
Rămase-acolo,-n gândul meu cu tine,
Iar dacă, uneori, te voi urma,
Voi face-o ca o umbră-n umbra ta.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tablou hibernal
iarna stăpânește
prin toate cotloanele orașului,
ale nervilor
și ale oaselor
viforul mai smulge câte un geamăt
marilor singuratici
serbările iernii poartă anatema iluziilor,
un viscol mai spulberă zăpada unor vise
uitate pe țiglele acoperișurilor,
ascult dorințele unor plopi muribunzi
care se zvârcolesc pe marginea drumului,
o lună albă mă pândește sadic
când mă întorc să-mi văd urmele
jalnice lăsate prin viață
și nu știu cine șuieră mai tare,
vântul, câinii,
oamenii
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanța inimii
de-ai putea tu să vorbești inimă
câte doruri ardente ai strâns
câte zâmbete au urmat după plâns
câte frământări au ars cu patimă.
de-ai putea să povestești inimă
cât ai iubit și cât ai fost trădată
lumea ar afla cât ești de minunată
în liniștea duioasă cu pacea intimă.
de-ai putea tu să vorbești inimă
cum ai romanțat fiecare secundă
câte suspine în sânge se afundă
dar înveți să trăiești o stare optimă.
de-ai putea să povestești inimă
cum lupți cu tristețea haină imundă
cum fericirea prin vise abundă
în adâncul tău de făptură sublimă.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oameni fără țărmuri
îți făceam cadou câte un apus în fiecare seară,
tu îmi aduceai în dar un răsărit
în fiecare zi,
uneori eram plecați prin lume să ne vindem sufletele
concretului
pentru a plăti la timp chiria
și taxa pe existență,
iubirea devenise facultativă,
îmi scriai dintr-o realitate virtuală că
doar copacii mai au coloană vertebrală
și idealul
de a ajunge aproape de cer,
cotidianul este perceput altfel
când plutești în derivă
într-o mare de oameni
fără țărmuri,
eu te așteptam la marginea netivită
a dimineții să îmi arăți cu degetul
unde începe lumea
și unde se termină certitudinea
zilei de azi,
tu îmi scriai dintr-o altă perspectivă
că trăiesc iluzia unei insule,
că doar apusurile ne-ar mai rămâne
să le privim
împreună.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul evocării
erai ca singurătatea
ucideai clipele
atât de încet
erai atât de rară
încât n-aș fi lăsat niciodată
zorii să mai apară
erai ca liniștea
auzeam doar norii
prin gând
erai atât de neasemuită
încât nu te-aș fi lăsat vreodată
să taci pe pământ
erai mai frumoasă ca o evocare
timpul te oprea
între țărm și mare
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-au înnebunit copacii...
Au înnebunit copacii
Dezbrăcați acum spre iarnă,
Rezemați cu toți aracii,
Hainele pe jos le toarnă.
Ori s-au supărat pe mine,
Că-s și eu nebun ca ei,
Bântuit între ruine,
Liniștit cu un condei.
Poate vor să mă iubească
Printre crengile-aiurite,
Iar pe frunze să doinească,
Doruri multe-ntipărite.
Vor să mă-nvelească-n frunze,
Doina-n cânt să mi-o alinte,
Stelele să-mi fie muze,
Sub copaci îmi fac veșminte.
A înnebunit și frigul,
Ce îmi țese os cu os,
Zgribulit e pipirigul,
Broaștele se lasă jos...
Mi-au înnebunit toți pașii,
Clătinați prin dansuri șchioape,
Să învăț eu toți copacii?!...
Cum să sară țoape, țoape...
Las pădurea grobiană,
Dezbrăcată, necioplită,
Eu ma culc într-o poiană,
Doina-n cânt, îmi e jelită...
poezie de Viorel Daniel Pop
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea să cred...
Nu cred că voi putea vreodată
Să-ți spun ce simt și cât aș vrea,
S-aștern pe fila albă, goală,
Tot dorul meu și inima...
Nu cred că voi putea vreodată
Să pot picta ceea ce ești,
Ar trebui să pun în ramă
O lume-ntreagă de povești...
Nu cred că voi avea putere
Să te privesc în ochi mereu,
Fără să vină să se scalde
În lacrimi, universul meu...
Nu cred că voi afla lumina
De nu va fi din ochii tăi,
Și orb... voi ști să văd doar luna
De-mi vei trimite vești în ploi...
Și nu voi mai putea vreodată
S-ascult în pace liniștea,
Acum când gândurile toate
Se pleacă doar în fața ta...
Nu cred, nu știu ce-nseamnă viață
Nici existență, nici destin,
De mă lipsești de-a ta ființă,
În neființă... mă închin...
poezie de Dan Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La ușa copacilor
așteaptă-mă toamna
dacă totuși mă cauți
bate ușor
în umbra unui castan
nu sunt acasă
dar s-ar putea să-ți
răspundă liniștea unei frunze
o vioară
sau poate chiar
respirarea mea
am plecat cu bezna pădurii
să mai găsesc
niște duhuri prin iarbă
și
licori târzii de izvoare
te rog doar
bate foarte încet
la ușa copacilor
să nu-mi trezești inima
sau prea devreme
răcoarea
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urme de rătăcire
nu știu,
nu am curajul să ies din monotonia iernii,
tâmplele îmi încărunțesc definitiv
de la filosofii absolutiste
despre lume și soartă,
rutina mi se pare mai confortabilă
după atâta timp de nemișcare,
degeaba îmi spui despre dezgheț
când păsări și emigranți
se întorc în derivă ca să ne tulbure
dansul sublim
și destinul lupilor,
prefer dogoarea trupului tău
vibrând
într-o încleștare supremă,
într-o jerbă de flăcări,
de comori,
pe arcade,
pe buze,
pe coapse,
pe genunchi,
nu-mi pomeni despre
desprimăvărare,
nu-mi pasă,
când noi doi am reinventat iarna
și statuile de gheață
și animalele de pradă
și moartea
și iubirea
și jertfa,
ochii mei ar sta ațintiți mai degrabă
într-o vale albă
decât spre insulele sudului,
prin zăpadă ți-aș zări cel puțin urmele
rătăcirii,
peste care aș putea să mor,
căutându-te.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pași prin nisip
te-ai supăra oare
dacă mi-aș lăsa umbra
să-ți atingă câteodată
pașii tăi
prin nisip?
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Norma Desmond (îi dă un cadou lui Joe): Nu fi prostuț. Uite, voiam să ți-l dau la miezul nopții.
Joe Gillis: Norma, nu pot să-l accept, mi-ai cumpărat destule deja.
Norma Desmond: Taci, că sunt bogată! Sunt mai bogată decât toate gunoaiele astea noi de la Hollywood! Am un milion de dolari.
Joe Gillis: Păstrează-i.
Norma Desmond: Am trei blocuri în centrul orașului, am petrol în Bakersfield! La ce e bun dacă nu să ne cumpărăm tot ce vrem!
Joe Gillis: Termină cu "ne cumpărăm"...!
Norma Desmond: Ce-i cu tine?
Joe Gillis: Cu ce drept mă iei așa?
Norma Desmond: Cu ce drept? Chiar vrei să-ți spun?
Joe Gillis: Ți-a trecut vreodată prin gând că aș putea avea viața mea, că poate există o fată după care sunt înnebunit?
Norma Desmond: Cine? Vreo chelneriță la McDrive sau o figurantă ceva?
Joe Gillis: Ceea ce încerc să-ți spun e că nu sunt potrivit pentru tine. Tu vrei un Valentino, pe cineva care deține cai de curse, un bogătan!
Norma Desmond: Ceea ce încerci să spui e că nu vrei să te iubesc. Spune-o! Spune-o! (Îi dă o palmă.)
replici din filmul artistic Bulevardul amurgului (10 august 1950)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!