Poezii despre transcendență
Rezultate pentru transcendență în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Freamăt cosmic
iubirea este hrana sufletului zbuciumat
aleanul suprem pentru singurătate
se scurge în sânge izvor sublimat
de frumusețe de candoare și de pietate.
plutesc într-un zbor cosmic spre depărtări
dintr-un vis de transcendență culeg pace
universul dragostei ninge cu iertări
speranța destrămată în lumini se reface.
delir de cosmice frământări prin abis
reverberări de stele coborâte în sânge
flacăra rugăciunii transferată în vis
șoapta de iubire ce întuneric frânge.
pribegesc prin lume cu dorul proscris
roua din lacrimi la Dumnezeu ajunge.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre zbor
- poezii despre religie
- poezii despre astronomie
- poezii despre întuneric
- poezii despre visare
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Fericiri în rime
cu voluptatea pătimirii trăiesc bătrânețea
amestec straniu de sublim de fantomal
am strâns din viață eleganța, finețea
din valuri negre am ieșit mereu la mal.
convertesc timpul în resorturi sublime
mă întăresc în conștiința propriei misiuni
pacea și liniștea sunt fericiri în rime
cu luceferii poetici resimt conexiuni.
trăiesc prin transcendență un vis universal
prilej de înălțare în credința divină
cumulez doar splendori din mediu natural
dragostei de viață nu îi sunt străină.
îi fac mărturisiri luminii din astral
este mângâietoare, amicală, calină.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre poezie
- poezii despre timp
- poezii despre senzualitate
- poezii despre prietenie
- poezii despre pace
- poezii despre negru
- poezii despre lumină
Conspirație de primăvară
s-a deschis pentru o clipă
pământul,
ca o rază de transcendență
spre un orizont purtat de vânt,
spre orizontul tot mai îndepărtat
la care nu ajungi niciodată
în viață,
nu în viața asta,
spre Fata Morgana,
spre fata în alb,
spre fata din vis,
s-a deschis lumina interioară a pământului
pentru o secundă spre
toate florile albe
spre toate zările albe,
spre toate păsările albe,
și nopțile de mai,
speranța,
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre flori, poezii despre alb, poezii despre vânt, poezii despre secunde sau poezii despre păsări
Transcendență
S-aude-o doină pe câmpie
Și fluieră un dor nebun,
În jarul cel de iasomie
Se zbate micul meu cătun.
I-aud pe frații mei cuminți
Cum chicotesc prin iarba deasă
Și cum se roagă unor sfinți
Să nu plecăm de tot de-acasă.
Dar freamătul s-a-ntunecat
Pe cea câmpie înverzită
Și timpul scoate la mezat
O prea târzie, albă clipă.
Ne spunem vorbe-ntortocheate
Și ne privim prin lacrimi stinse,
Bunica-i tristă și ne-mparte
Povața unei vieți învinse.
[...] Citește tot
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre verde, poezii despre tristețe, poezii despre toamnă, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre sfaturi sau poezii despre sat
Moarte virtuală
Îngerii citesc pe faceboock
Doamne, sau e doar vrăjală?!
Sună-n ceruri trâmbiți stranii
Dintr-o lume virtuală?!
Vezi plutind spre transcendență
Candele nutrind ca-n zare,
Într-o lume decadentă
Să găsească împăcare?!
Vezi în chipurile cele
Statice și fără rid,
O speranță pentru mâine?!
Vezi vreodată vreun motiv?
Pentru care-această luptă,
Bloguri, pagini, chat, ori temeri
E reală?! Tu, ascultă
Om! Cu omul vrei să semeni?!
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre îngeri, poezii despre viitor, poezii despre roboți, poezii despre lectură, poezii despre frică sau poezii despre comerț
Transcendență
poate e doar o părere,
simt mirosul ierbii
în chinurile facerii,
e un duh de renaștere febrilă,
ca fumul de tămâie gata să se aprindă
dintr-o scăpărare de cremene,
la început de geneză,
e un gust plutitor de pământ reavăn
proaspăt și pur
ca la nașterea unui mit,
simt spiritul secular al copacilor
cum freamătă nervos între muguri,
și praful dimineților
de care mi-a fost atât de dor
poartă inocența primordială
a trecerii prin lume,
fiecare primăvară
e un răsărit de legendă
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre zâmbet, poezii despre primăvară, poezii despre naștere, poezii despre muguri, poezii despre inocență, poezii despre graniță sau poezii despre fum
Poezia
Poezia, Doamnă,-i timp substanțial,
e parfum de crini și duh de trandafiri,
e atunci când tu, iubito,-mi te desfiri,
într-un mod sublim, solemn, esențial...
Este-'ntunecare-'ntru senitătate
E-o lumină roz, subtil tremurătoare,
printre mii de fluturi și printre izvoare,
e când ficțiune când realitate...
Poezia-i cântec printre zvârcoliri
și un tren ce cară varii sentimente,
doruri potolite, dar și recurente,
tristeți și înfrângeri, dar și cuceriri.
Poezia-i zâmbet, dar și remușcare,
spirit metafizic, transcendență lină,
recviem în suflet, cânt de mandolină,
e-o trăire pură și-o transfigurare...
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înfrângere, poezii despre trenuri, poezii despre trandafiri, poezii despre sâni sau poezii despre sex
Mintea...
Mintea dragoste-și impune din 'nălțimi adânci sorbind-o
Și nespus se îmbogățește a ei slavă adorând-o,
Noi sintagme înviorează epifiza, iscusind-o,
Trupul expandează-n slavă adorarea ascuțind-o
Și lumina-i radiază un belșug deplin privind-o.
Mintea nu stă să rezume existența la esență
Căci ea însăși e esența de-infinită existență.
(Datorită circumstanței suferi lipsa unui dinte
Dar în mai puțin de-o clipă ți l-ai pus la loc în minte,
La puțin timp după aceia, altu-i stă în loc cuminte.)
Cam așa funcționează existența în esență,
Tot ce influențează mintea ia din minte influență
Și-n subconștient produce în esență existență
(Conștient și înafară de a noastră conștiență),
Astfel că inconștientul e-o imensă evidență.
Mintea neîncetat lucrează... și de vrei s-o odihnești
("Culcă-te într-o ureche") că și-atunci când dormi gândești!
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Ana Bolodea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre energie, poezii despre urechi, poezii despre subconștient, poezii despre somn, poezii despre odihnă sau poezii despre idealuri
Tânguire
Somn și moarte, sumbrii vulturi
Înconjoară noaptea-ntreagă ăst căpătâi:
Al omului chip auriu
Înghite cu-nghețatul val
Al veșniciei. Pe groaznice recife
Se sfarmă trupul violet
Se plânge glasu-ntunecat
Deasupra mării.
Soră furtunoasei melancolii
Iată se scufundă o barcă
Sub stele.
Al nopții chip tăcut.
Comentarii
"Vino, o, moarte, fratele somnambul" este titlul unei cantate de Johann Sebastian Bach - iar în corul final "Vreau să port bârna crucii". Subiectul cantatei este speranța mântuirii la sfârșitul unei căi de suferință.
Poemul lui Trakl "Jeluire" a fost scris în septembrie 1914, în timpul când Trakl a fost farmacist militar, în același timp cu "Grodek", cu puțin timp înainte de moartea lui.
Mai există un al doilea poem al lui Trakl cu același titlu din iulie 1914, care, cu toate acestea, nu poate fi considerat precursor al poeziei din septembrie, referințele fiind nesemnificative. Ambele texte au fost publicate în revista "Brenner".
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre noapte, poezii despre tăcere, poezii despre sfârșit sau poezii despre mântuire
Recviem pentru poetul poeziei
Am așteptat să treacă timp destul
Pentru-a putea în liniște închide,
Ca pe-un zăvor de taină, glasul meu,
Plângând pe cel din urmă Philippide.
Cei ce i-au luat din drept îmbracă azi
Ca pe-un efect ce i-ar purta departe,
Tristețea lui de om însingurat,
Mantaua lui, de veghe și de moarte.
Poporul meu, tu nu știi ce-ai pierdut,
Te-ai învățat cu morțile trucate
Si n-ai mai dat crezare tristei vești
Ca el, murind, se sting, o clipa, toate.
Uzinele electrice clipesc,
Pisicile din ochi iși pierd din rază,
O-nvălmașeală-n creier toți simțim
Parcă nici luna nu mai luminează.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre știri sau poezii despre violență
<< < Pagina 1 >