Transcendență
S-aude-o doină pe câmpie
Și fluieră un dor nebun,
În jarul cel de iasomie
Se zbate micul meu cătun.
I-aud pe frații mei cuminți
Cum chicotesc prin iarba deasă
Și cum se roagă unor sfinți
Să nu plecăm de tot de-acasă.
Dar freamătul s-a-ntunecat
Pe cea câmpie înverzită
Și timpul scoate la mezat
O prea târzie, albă clipă.
Ne spunem vorbe-ntortocheate
Și ne privim prin lacrimi stinse,
Bunica-i tristă și ne-mparte
Povața unei vieți învinse.
Se pare c-om urma și noi
Cărarea mult bătătorită
Și-om fi în sat, bieți muritori
Pe-o rece toamnă desfrunzită.
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre sfaturi
- poezii despre sat
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.