trandav

Pescăruş bolnav

Apune încă-o zi în mine
Şi gândul mi-e sleit, trândav,
Chiar glasul versului, gângav,
Se-ndepărtează cu ruşine.

Mereu ceva nu îi convine,
Sunt ca un pescăruş bolnav
Apune încă-o zi în mine
Şi gândul mi-e sleit, trândav.

Eu nu vorbesc, rostesc suspine,
Supusă timpului hulpav,
Atât mai am, un vis de bine
Şi-n nări parfumul tău suav...

Apune încă-o zi în mine

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baudelaire

Poetul, singurul a-nmănuncheat
lumea ce trândav se desfiră-n fiecare.
De necrezut, frumosul ei a luminat –
când însăşi chinul şi l-a proslăvit,
ruina a purificat-o nesfârşit:

şi chiar nimicitorul devine lume, floare.

poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906–1926), Dedicaţii (14 aprilie 1921), traducere de Dan Constanlinescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Morbid...

Miros parşiv şi gust de boală,
Tăcerea stă la aburit,
Un verde ruginit în poală,
Iar ce e simţ, e aiurit...

Mai lacrămă un gând de seamă,
Se mai lovesc doar ochi în vid,
Şi trage ceasu-n zări cu teamă,
O scârba e... totul morbid!...

Sunt cărări ceruite candid
Ce duc în sălaşul lepros,
Umplut de gheţarul torid...

Valsează-n pas trândav, mieros,
Amorul, serafimul morbid...

poezie de Vasile Zamolxeanu (18 noiembrie 2003)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu uit că sunt poet

Poetului îi şade bine
Să fie trândav, bleu şi pur.
Mânânce miere de albine,
Beie din sticle borş de-azur.

Îmbuibă-se printre chiftele,
Cu târtiţe de fluturi moi.
Poetul trebuie să-şi spele
Zilnic picioarele-n oloi.

Şi mâinile în lapte dulce,
Şi faţa-n bulion de crin.
Dânsul de-a pururi va să-şi culce
Pe plusuri trupul longilin.

Să nu citească, să nu scrie,
Ci numai doar poet să fie,
Cu papanaşi la pălărie
Şi c-o iubită fistichie
Ce are sâni cât garderoba

[...] Citeşte tot

poezie de Emil Brumaru (1977)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spleen

N-am să te mai caut prin pâraie de munte,
căci mă tem să nu găsesc iar pietre.

În van, cu ochii tăi limpezi,
cu adieri mărunte
proporţiile grele au să mă îmbete.

Tufişuri dezgolite petrec fiori de hău,
şi nu mă mai surprind anemice iluzii...

În urma veşnicului neant deschis,
trândav, purced spre rău
c-o aripă sedusă de vechile-mi contuzii.

Păreri, opinii, energice figuri pornesc
şi se transpun în calea mea umbrită,
cum deşănţate partituri
ostentativ se odihnesc
pe-o coardă de vioară adesea ruginită.

poezie de Ionuţ Popa din Valuri
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umil pretext

Ea este şi nu ştiu din ce pricină este,
sudoare cerească o hrăneşte mereu
ea este şi nu ştiu din ce pricină este
şi-atunci cred că pricina stelei sunt eu.

Ca un cal prima oară chemat pentru ham
mă învârt priponit de luminile sale,
mă învârt cu pământul în trândav nărav
şi bice mă bat peste tâmplele goale.

Necunoscuta mea bolnavă energie
pârtii deschide spre ceţosul ţărm,
gândindu-mă la cer mă nasc. Gândindu-mă
la cer, mai am curajul să adorm.

El este aici deasupra;de câte ori se mişcă,
pripoane reci de os aud foşnind în carne
şi fug atent pe axe de zgură încleiată-
măduva lui pe mine nu vreau să se răstoarne.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu din Fântâna somnambulă (1968)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă ţin de ultimul

gard în lungul drum spre casă
copăcel păşesc spăşit
noaptea nu mai e noapte
şi o ştie şi ea
la răsăritul unui soare trândav
văd felinarele cum se sting
mă bate un gând cleios
dacă trebuie să merg
sau să mă-ntind în iarba
prăfuită de la marginea drumului
se-nvârt toate-n capul meu
gustul de vodcă îmi revine
în gura-ncleiată de sucuri gastrice
secvenţe din distracţie îmi trec
prin faţa ochilor accelerat
şampania curgea pe umărul ei
gol şi fermecător
sărutam licoarea ce-ţi sucea mintea
acompaniat de râsul provocator
mă simţeam săgetat de dorinţă

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam şi Eva

Urându-i-se singur în stihii,
A vrut şi Dumnezeu să aibă-n cer copii
Şi s-a gândit din ce să-i facă,
Din borangic, argint sau promoroacă,
Frumoşi, cinstiţi, nevinovaţi.
Se puse-aşezământul dintre fraţi.

Dar i-a ieşit cam somnoros şi cam
Trândav şi nărăvaş strămoşul meu
Adam;
Că l-a făcut, cum am aflat,
Cu praf şi niţeluş scuipat;
Ca să încerce dacă un altoi
De stea putea să prindă pe noroi,
Că, de urât, scuipând în patru zări,
Stingher,
Făcuse şi luminile din cer.

Dar iată că l-a nimerit,
Din pricina aluatului, greşit,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cheiuri

În cercul sărat al razelor de lună
Prova lotcii face reverenţe nimănui,
Scurmă-n apa sclipitoare
Şi-şi scutură umbra
Într-o înşelătoare plasă de lumină.

Un lanţ ruginit într-o poziţie de reptilă
E legat de pământ cu braţele buruienilor;

Două vâsle, umezite de apa dulce
Sustrasă aerului, stau înclinate
În furcheţii naufragiaţi ai unor crabi.
O plută care nu poate exista călătoreşte –

Nasul unei vidre.
Elegant, un scoicar
Pe două picioare portocalii şi nervoase
Fluieră, ţipă şi-njură pe cineva.

Mareea respiră, într-un soi de balans

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa lumii

Boceşte norodul de astfel de viiaţă amară,
Primejdioasă ca umbletul circarului pe şfară;
Prea legănându-se şi arătându-ţi, adânc, hăul
Şi de-i scăpa, la capăt te-o aştepta călăul!
Aproape că nu iaste vreme spre a hi trăită
Viiaţa noastră ce se topeşte-ntr-o clipită
Se scurge secul trândav, păcatele se scurg,
Deabia apare Răsăritu' şi iată-ne-n Amurg
Nu e zăgaz s-oprească o vreme în loc Timpul
De roşia rugină se umplu bordeiele şi-Olimpul,
Oarbe, clipele-valuri ne îmbrâncesc la vale,
Trecerea prin lume ca şi cascada se prăvale,
Sântu toate visuri, fantasme, arătări, himere,
Nimica nu durează şi iaste totu' o cădere
Subtu acelaş ceriu nesfârşit, părelnic neschimbat,
Clipe de-acum, galop nebun, devin – a fost odat' –
Dzice David "Floare te naşti" – înţeleptu'-i proorocu',
Răpide or încet te scuturi, cum ţ'este scris norocu'

.................................................................................

[...] Citeşte tot

parodie de Constantin Ardeleanu, după Miron Costin
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!