Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Mă țin de ultimul

gard în lungul drum spre casă
copăcel pășesc spășit
noaptea nu mai e noapte
și o știe și ea
la răsăritul unui soare trândav
văd felinarele cum se sting
mă bate un gând cleios
dacă trebuie să merg
sau să mă-ntind în iarba
prăfuită de la marginea drumului
se-nvârt toate-n capul meu
gustul de vodcă îmi revine
în gura-ncleiată de sucuri gastrice
secvențe din distracție îmi trec
prin fața ochilor accelerat
șampania curgea pe umărul ei
gol și fermecător
sărutam licoarea ce-ți sucea mintea
acompaniat de râsul provocator
mă simțeam săgetat de dorință
buzele aveau gust de lichior
de cireșe și vermut
le sorbeam hămesit
ce fac? pășesc?
țin gardul cu mâna dreaptă
câinii s-au plictisit de atâta lătrat
mă văd în patru labe
și se miră că port geacă
pe vremea asta bei apă
rece să te răcorească de arsurile stomacale
pun palma pe genunchiul rotund
prins într-un ciorap transparent
râsul femeii îmi răscolește sufletul
gardul l-am pierdut din mâna încleștată
șanțul mă primește recunoscător

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Un telefon divertisment

afară vremea era de basm
ușor trasă pe sfoară
sau ca un ciorap de femeie peste chipul unui bărbat fermecător
în rest fumigenă și confeti

am câteva chestiuni importante de rezolvat
cum ar fi capul acesta pe care îl port cu mine zi de zi
ar mai fi pisica vecinului
care în fiecare dimineață îmi
firește bună dimineața
îi răspund politicos printr-un miau
blocul se prăbușește
ridic din umeri privesc pe geamul din bucătărie
el face cele mai bune clătite din lume - îmi spun în gând
îi măsor pasul dintre frigider și aragaz
apoi strâng într-o cutie lucrurile vechi
le expediez pe o adresă oarecare
telefonul sună
este mama
care așteaptă de cinci săptămâni
într-un zepelin
-mi dea vestea cea mare
că nu mai avem niciun vecin și că tata s-a pierdut
prin casă
în regulă îmi achit datoriile
de mâine mut în altă dimensiune

poezie de din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mirela Grigore

Îmi port în plete răsăritul

Îmi port în plete răsăritul
Și-n orizonturi mântuirea,
Pe brațe îmi brodez zenitul
Și-n suflet țes, cu drag, iubirea.
Din mare rup tăceri rebele
Le ard la focul din privire,
Iar jarul îl adun din ele,
Să-mi fac din Iad milostivire.

Ating cu palma valul rece,
Lăsând tot zbucimu-n nisipuri,
Iar talpa șovâindă trece
Pe-un alt tărâm și-n alte timpuri.
Se răzvrătesc abisuri mute,
Ce-și pierd tumultul printre raze,
Iar spuma modelează ciute,
Care sucombă în turcoaze.

Ca să îmi fac din umbră slavă,
Rămân captivă vieții mele,
Îmi las tot mâlul pe-o epavă,
Și rup din boltă praf de stele.
Pe fața îmi așez visarea,
În suflet dragul meu de viață -
Pe buze-mi freamătă doar marea,
Ce-și poartă ceru-n dimineață.

răscolește iarăși marea,
Îmi scoate din trăiri morminte,
Îmi prinde-n spate toată zarea
Și-n vers îmi picură cuvinte.
Îmi port în plete răsăritul
Și-n orizonturi mântuirea,
Pe brațe îmi brodez zenitul
Și-n suflet țes, cu drag, iubirea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt o cruce de vânt

Sunt o cruce de vânt cu brațe de lemn
și văd cum ele se mișcă în valuri concentrice
ghemuiesc, așa vaporoasă cum sunt, la pământ,
pe solul unui nor de furtună...
în ceea ce visez este utopie - cruce cu vise de lemn -
din când în când așchii îmi sar din brațe
zilele s-au prins de mine cu rășină

fac plecăciuni și descopăr reîncarnări
și mă sprijin de nori, de amăgiri și de ziduri crăpate
dacă aș avea voie, aș rupe transparența din vocea mea
și aș da drumul cuvintelor

las încolăcită de un șarpe
mi l-aș strecura în mine dacă aș fi om
îi dau voie, fiindcă uit în interiorul meu și văd abur
ne înțelegem tacit - singurătatea e doar un drum spre analiză

insomnia rece mă amorțește - iederă uscată
dar trezesc cititorii în stele
așchii îmi sar din brațe
și trec spre pământ prin mine.

poezie de
Adăugat de Eliana SerbanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Oricât m-aș strădui să despart cerul de pământ

lumea nu e destul de mare ca să te fac pierdută
nici embrionul din care îmi crește poezia asta nu știe
dar crește de nebun într-un uter nepregătit
parcă din ce în ce mai strâmt
cât să mai cuprindă o sămânță de gând

într-un singur gând sunt un infinit de infinituri
și eu îl port ca pe o gâză din floare în floare
doar s-or împlini toate aceste lumi minunate
apoi cuminte îmi voi așeza capul în poala ta
să mă înec în oceanul din care îmi privești buzele cum tresaltă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vivian Ryan Danielescu

Providența, ea stie tot

Pășesc ușor ajung în viitor
Aici îmi potolesc eu gândul
Apari ca o lumină pe un nor
Eu trec peste timp sărindul

Valuri și luciul apei de mare
Apari într-un chip omenesc
Lucești te scalzi ca un soare
Știi, omule, pe tine te iubesc

Nu -ntreba de ce și cum
Căci providența, ea știe tot
În marea cu tine vreau -not
Sortiți amândoi același drum

Te prinzi de mâna mea arzând
Mă arunci în val, cobori în mare
Mângâi părul îmi umbli-n gând
Mă dizolvi usor ca sarea în mare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubita mea e apă

și o beau -mi sting
ce mai am eu a
prins în mrejele ei
devin aproape copac
și mă sting cu su
râsul ei curgător
ai virtuțile apei
care potolește sahara
din suflet strop cu strop
ai puterea de a stinge focul
supărării din ochii mei albaștri
te sorb cu buzele din palmele
făcute căuș de țărână

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Călătorie

Mă-întorc înfrigurat în mine însumi
Ca într-o casă rece și pustie.
Tăcerea, spânzurată, zace-n plânsu-mi,
Iară din gând mi se prelinge o fobie:

Prin umbra gri care-mi înghite trupul
Ca orbul merg, cu mâinile întinse,
Adulmec drumul și mă simt ca lupul
Cu gleznele în gheața iernii prinse.

Mă-ndrept spre o lumină seacă,
Așchii din ea respiră crunt în mine
Și transformă sau cu greu încearcă
îmi găsească neștiute vine.

Capul mi-l țin plecat cu îndârjire,
Nu vreau să văd vreo umbră ce acuză,
Lumina se arată lent, subțire
Și întunericul se naște ca o scuză.

Vreau petrec în ziua lucitoare,
ascund în cântec și cuvânt,
Să răsucesc în sânge, curgătoare,
Rana acoperită de pământ.

Învins de râsul surd al îndoielii
Și agățat de timp ca de un laț
Să las tăcerea sub cuvântul pielii
Să curgă-n salturi roșii, cu nesaț.

Și îmbătat de propria-mi trufie
Să cred că văd ce este nevăzut,
Să știu spun ce toată lumea știe
Când vine vremea dulce de tăcut.

arăt în razele de soare,
În flacăra ce zilnic arde burgul,
Căzut, în gânduri, crud, zornăitoare,
Cerșind, cu fast, răcoarea și amurgul.

poezie de din Despre zile, nopți, trecere... transcrieri din Cartea Sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gheorghe Gurău

Chefliul spre casă

Mai mult de ce se-ntâmplă-acum
Chiar nici nu îmi pasă
Îmi văd de propriul meu drum
Din cele trei... spre casă!

epigramă de (octombrie 2011)
Adăugat de Gheorghe GurăuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Rodica Nicoleta Ion

De satul meu bătrân

De satul meu bătrân îmi este dor...
Îmi amintesc de când eram fecior,
De casa și de cumpăna fântânii,
De cum trudeau spre a trăi, bătrânii.

De obiceiuri din străbuni purtate
De plânsul și de jalea de la moarte,
De bucuria nunților spre care
Copil, eu alergam cu-nfrigurare.

Îmi amintesc, îmi amintesc de toate,
De salcii ori de goana de pe drum,
Când îmi vedeam bunicii de departe...
În fumul vieții parcă-i văd și-acum...

Văd ca prin vis și nația română
Și tricolorul fluturând spre-nalt,
Văd limpezimea apei din fântână
Și-n plâns de dor și de durere cad.

Spre transcendent văd alergând străbunii
Și pică-n mine lacrimă de dor,
Căci au plecat din țară toți românii
Ne-având aici, de mult, vreun viitor.

Privind în jos, din înălțimi cu soare,
Văd renăscând biserica din vale,
Mormintele-nvelindu-se-n lumină...
Și Doamne, simt puterea Ta divină!

văd la focuri, alergând prin sat...
Văd tinerețea plină de păcat...
Văd ca prin vis și nucul cel bătrân
Și dintr-o dată iar simt român.

Dar vezi, îmi este talpa sângerândă
Și-s pașii grei și mâna tremurândă.
Pământul sfânt cheamă înapoi.
Trăiesc regretul celor mulți ca voi!

poezie de din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce bine c-am scăpat...

și îmi vorbești și îmi vorbești,
și te ascult și dorm puțin,
și mă trezești și gust din vin,
îl dau pe gât cu vorbe lin

aud, te-aud cum te repeți,
mi-e gândul călător în altă parte,
îmi faci un semn, dar suntem beți,
tu de-a ta vorbă, eu de toate

se face timpul negru înnoptat
și vreau plec, să merg acasă,
îmi spui stau, tragi de braț,
vrei vorbești, nici îți pasă

rup de tine, cu greu reușesc,
te văd în umbră supărat pe mine
și merg și merg, cu grijă mă pășesc,
șoptindu-.. ce bine c-am scăpat cu bine

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Poarta

pășesc printre veacuri uitate
în mâini port a mea soartă
ruine în jur și pașii se scurg
tăcerea bate în poartă
gândul poartă
un zumzet se aude prin ani
mai latră un câine în poartă
se strecoară anotimpuri sub pașii rămași
ce vreme, ce soartă
bat din poartă în poartă
trec ani trec spre soare apune
apune un gând pe strune de vânt
pășesc printre spini și gânduri înțeapă
închid în mine cuvinte
se strânge în palme țărâna
lumina se stinge în gol
plec spre apus și gândul poartă
din poartă în poartă
se aprind în copaci cuiburi
mai plânge o mierlă pe umerii sorții
se închide o ușă, se deschide o durere
cațăr pe ziduri pe picioare de humă
port pe buze surâsul uitat între pleoape

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Mâna speranței

Îmi caut colțul existenței
mai retrag spășit în el
Zâmbesc tăcut indiferenței
Și vieții ritm, un pic rebel,

Acolo... -ntâlnesc cu mine
Mai, mai să nu mă recunosc,
Eram ca bradul, eram bine,
Acum îmi par un pic anost

Sunt tăvălit, cămașa ruptă,
Mult praf și urme berechet
Privirea parcă mi-e mai scurtă
Nu îmi mai pare de poet

Văd un alt colț, o altă umbră,
A fost un om și ea cândva
Parcă-i zăresc ochii-n penumbră
Dar se retrage... nu mă vrea

Mă-ntreb ce fac... Să nu îmi pese?
Întind o mână înspre el
Pare speriat, clipiri sunt dese,
Speriați suntem de fapt la fel

Și trec secunde, câte una,
O țin întinsă, poate-o vrea,
Într-un final mi-apucă mâna
Și pare a se ridica

De fapt, ne ridicăm deodată,
Doi oameni obosiți cumplit
Dar vezi tu, mâna ce e dată,
Pe amândoi ne-a odihnit

poezie de (16 iulie 2018)
Adăugat de Anna GheorghiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

și-a retras mâna

pe care o sărutam ne
bun din când în când
pe pântecul hapsân
de iubire abia umblu
prin parcul dendrologic
prind palma ta în podul casei
cu potriviri din literele
decupate dintr-o carte horror
o bat în versuri până stă suspendată
ce te-aș respira până la epuizarea
lacom privindu-te cobor un pic
caut buzele cu mintea
le despic tandru cu limba
dinții tăi mușcă hămesiți
aș călări luna de fericire
raiul e dincolo de balustrada
lustruită cu palmele care te-au mângâiat
refuz să pășesc pe ultima treaptă
care duce în abis

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Semne de iarnă

nici nu știu dacă
durerea pe care o port îmi aparține
știu doar trecem iarna în doi
ocupând aceeași parte de drum
din când în când
lumina
se aprinde pe la colțuri

Dumnezeu ne face cu mâna

prind curaj
împing întunericul de-o parte și
uit îndărăt
un câine pornit pe urmele mele
scheaună confuz
e o iarnă cu miros de ploi
cozonac și fum
în apropiere se conturează o umbră
pare spună o poveste
îmi desfac nasturii de la geacă
și-mi pun mâna pe piept
respir sacadat
am senzația cineva
privește pe furiș
a nu
nu poate fi ea
iar moartea nu doare
îmi zic...

poezie de din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Noapte asta

I.
liniște
în casă
noaptea
ca un păianjen
care
își țese
tenace
plasele
și
cade în ele
din solidaritate
cu mine

și numai noi
știm
cum e

II.
noaptea asta ca un ceai verde cu bergamot sau ca
o ferigă suverană făcându-și loc în sângele meu sau
ca un arbore de mătase
peste care dumnezeu trece cu un
foarfece de grădinărit
noaptea asta

perfectă
cu atât
cu cât i se cuvine
sau

III.
noaptea asta ca un nume pe care îl port în stomac
și de care s-au prins țurțuri de gheață
și parcă aș vrea îl mângâi și nu îmi găsesc
mâinile

și luna e albă ca o palmă peste care a nins și a nins
milenii

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mistuire

îmi aduceai cerul mai aproape
de pat
să văd amurgul cum ne străbate

eu așteptam
crepusculul din tine
ca un prădător de noapte
hămesit
să văd mistuirea
dacă te mai
bântuie

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vivian Ryan Danielescu

Izvor cu apă vie

La poarta dintre noapte și zi
Văd pașii ce te-au căutat
Tălpi de bocanci în zăpezi
Timpul urme adânci a pictat

Străjeri sunt crengile îmbrobodite
Cu franjuri reci din gheață
De vremuri grele sunt albite
Și riduri poartă pe a lor față

Aprind un felinar în noapte
Să pot găsi drumul spre casă
Deschisă-i poarta ce ne desparte
Inundă o lumină se revarsă

Și trezesc din somnul negru
Mă regăsesc în albul din lumină
Arunc mantia pi voalul sobru
Pășesc în ziua cea de mâine senină

Trec soarele cald îmi sărută fruntea
Nici urmă de ger și de gheață
Izvor cu apă vie îmi potolește setea
Alerg pe câmpuri cu flori și verdeață

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și-a amanetat sărutul

iubita mea și-a amanetat sărutul
are nevoie de bani
ea mereu are nevoie de bani
în mâna ei banul se topește instantaneu
ultima dată când am sărutat-o
mirosea a primăvară
și buzele ei aveau gust de căpșune
mie-mi plac căpșunele
da' ador gustul de cireșe amare
nu-i spun asta
m-ar da la amanet

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Stare de spirit

Plânge cerul de durere,
Peisajul nu creează nicio plăcere
Totuși eu văd viață în culori
Simt cum plutesc până la nori.

Inimii îi e sete de iubire
O picătură ar fi de ajuns că s-o aline
Dar eu o mint totul va fii bine.

Când o să mor
Vreau -mi plângeți de dor
Nu vreau lacrimi false vărsați
Prefer un zâmbet, dar să nu mă uitați
Trupul îmi va fi în groapă
Sufletul va pluti veșnic, că pe apă.

Fac ce simt și simt ce fac
Poate de aceea mulți nu mă plac
Am doar o viață de trăit
Îmi place iubesc și să fiu iubit.

Port un zâmbet fals pe față
Sufletul e pierdut în ceață
Îmi pun inima pe foaie
Dar cu frică, să nu se îndoaie
Asta e modul meu de a elibera
Scriu cu sufletul și inima!

poezie de (27 septembrie 2015)
Adăugat de Miron IustinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noapte de primăvară

E o liniște desăvârșită
pe străzile orașului adormit.
Și eu pășesc grăbit în luminile difuze,
urmat de loiala mea umbră.
Vântul îmi zgârie fața
cu adierile lui reci când trec
prin fața barului pe jumătate gol,
de unde se aude un sunet vag
de muzică.
Unde o fi războiul acum,
pierdut în atâta calm?
Ajung în casa cufundată-n somn,
și mă bag lângă tine în pat
și-ți sărut toate locurile care te dor.

poezie de
Adăugat de Daniela VizireanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook