traire

Vreu totul

simt fiori în venele-n-albăstrite de iubire-n geană
coapsele-mi tremură silabic în mersul de sibilă
nu stau o clipă fără să doresc lumină
în întunericul doritor din mine ce se combină
ce-mi pasă de timpul care trece peste mine
vreu să fiu izvor, cascadă şi grotă subterană
ce absoarbe cu plăcere nestăvilită izvoare doritoare
să simt pulsul lumii în mine, trăire intensă dureroasă
nu vreau de nimeni să mai aud şi nici că-mi pasă
vreau totul de la viaţă, clipe, ore, zile de trăire şi iubire
să fiu regină crisalidă în fluture de o zi şi-o viaţă

poezie de Viorel Muha (august 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiri fără greşeală, greşeli fără trăire

Trăiri fără greşeală, greşeli fără trăire...
de ce nu pot odată să le-mpletesc la greu?
C-un indigo macabru, trăiri îmi scriu pe fire
şi mai greşesc că,-n fine, n-am aură de zeu.

Dar bate vântu-acela, un vânt brutal şi rece,
în craniul meu strecoară o pauză de cord
şi-un abur de nevroză, strigând natura: "ECCE,
priviţi, e cerşetorul cu hainele-i de lord"!

Eu de cerşit, cerşit-am şi încă văd cerşire
prin sângele-mi ce nobil l-aş fi privit mereu,
dar ce n-aş da, şi viaţa, să pot ieşi din fire -
sunt om, marionetă, şi păpuşar, tot eu.

Celulele-mi şi mintea, sunt toate de acord:
această navă doare, mai bine-i peste bord.

sonet de Ionuţ Popa (ianuarie 2010)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina se sfinţeşte-n trăire

Rotesc pe osie lumea
ca un astrolog al destinului,
mă rog şi se înalţă odată cu mine.
Împart la fiecare ce i se cuvine,
nu mă opresc din iubire şi meditaţie,
n-am teamă de umbre.

Lumina se sfinţeşte-n trăire,
se întinde prin sânge odată cu aerul
şi urcă-n inimi visuri înmugurite.

Zilele-mi coboară prin venele scut,
respiră plămânii sub clopote-n zori,
ochiul priveşte din triunghi ascuţit
cum ard flăcările dincolo de margini
şi se nasc semne transparente
pe cerul care acoperă durerea cu nori.

Nopţile topite-n absenţa întunericului
pun dimineţile pe fugă.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A înflorit gutuiul...

Cu luminiţe-aprinse-n vervă mare,
La viaţă, la trăire mă îndeamnă,
Îşi zămisleşte-n pântecul de floare
Fitilul lămpii galbene din toamnă.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În viaţă lasă roadele iubirii
spre a lumii dăinuire
şi scrie misterul gândirii
pe-o pagină de trăire.

(Maria Filipoiu: catren-citat/ despte cărţi)

catren de Maria Filipoiu din catrene-citate / despre cărţi (august 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

maturitate

Maturitate:

mare adâncă, dar lină;
iubire statornică, liniştită, deplină;
trăire profundă, amestec
de ploaie şi cer-curcubeu;
şi râs, dar şi plâns!

poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clepsidră

Nu ştiu cât a fost
cât este ori o să fie
de azi până mâine
dar simt că fiecare clipă
e cosmică trăire
o ardere sublimă
ce nu se mai termină...

poezie de Valeriu Cîmpeanu din Singur prin cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nori...

Desenăm
cu gândul
norii în
formă de curcubeu...

Pe stânca
idealului etern
scrijelim cu
unghia
mirifica trăire
a zorilor...

La hotarul sufletului
zămislim comoara
ce-o ascundem
printre aripi de îngeri,
prin nori...

poezie de Viviana Milivoievici (7 februarie 2016)
Adăugat de Viv
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet tăcut

Când picurii de ploaie pictează pe nimic
Şi-n stropi se oglindesc culori din curcubee,
-desprinse-s chiar din Soare a razelor condeie-
Tu taci, privind uimită! Nici eu nimic nu zic!

Spectacol de lumină. Trăire şi culoare;
Şi pe pământ... şi-n suflet. Fin, mâna mi-o atingi!
Privirea-ţi fermecată şi zâmbetu-ţi de floare
Trădează fericirea. Dar iar nimic nu zici!

Un freamăt viu ţi-e trupul! Văd pieptu-ţi cum tresaltă!
Priveşti la ploaia caldă ce cade curcubeu.
Zâmbeşti! Te strângi la pieptu-mi! Eşti toată-mbujorată!
Tăcerea ta... nu doare! Tăcut, zâmbesc şi eu!

Haină ursitoare, la ceas târziu de noapte,
Răpitu-ţi-a din leagăn plăcerile vorbirii,
Cu vorbe nerostite şi ne-nţelese şoapte.
Dar ţi-a lăsat sub pernă simţirile trăirii.

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Donisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilărie retro

Pe meleaguri natale
Veneam mai ales
În detrimentul uitării
Pe căile copilăriei
Invocam un dor
Purtat de nostalgii primare
Spasmodice clipe
Se derulează
La fiecare întoarcere
În pruncie
Dedublare sacră
Trăire reflexivă
Şi sentimentală
Reverie angelică
De maximă simţire
Dintr-un reflex spontan.

poezie de David Boia (19 februarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!