Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ionuț Popa

Trăiri fără greșeală, greșeli fără trăire

Trăiri fără greșeală, greșeli fără trăire...
de ce nu pot odată să le-mpletesc la greu?
C-un indigo macabru, trăiri îmi scriu pe fire
și mai greșesc că,-n fine, n-am aură de zeu.

Dar bate vântu-acela, un vânt brutal și rece,
în craniul meu strecoară o pauză de cord
și-un abur de nevroză, strigând natura: "ECCE,
priviți, e cerșetorul cu hainele-i de lord"!

Eu de cerșit, cerșit-am și încă văd cerșire
prin sângele-mi ce nobil l-aș fi privit mereu,
dar ce n-aș da, și viața, să pot ieși din fire -
sunt om, marionetă, și păpușar, tot eu.

Celulele-mi și mintea, sunt toate de acord:
această navă doare, mai bine-i peste bord.

sonet de (ianuarie 2010)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Liber Amicorum Liviu Pop. Reforma dreptului privat roman in contextul federalismului juridic European" de Ionuț Popa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -180.00- 143.99 lei.

Citate similare

Daniel Vișan-Dimitriu

Sufletul pădurii

Mă adâncesc în lumea de mister,
Prin locuri necălcate niciodată,
Luându-mi numai gânduri ca reper
Și-ncrederea, demult verificată.

De liniște, nu pot să mă-nspăimânt,
Iar tot ce văd e plin de frumusețe
Ce mă pătrunde-asemeni unui cânt
În catedrala plină de tristețe.

Iar cântul mă inundă, fredonez:
Mi-e greu să cred, dar eu, ca prin minune,
Am voce, mă pricep și... nu visez,
Iar mintea, continui îmi impune.

Îmi văd de drum cântând. Sunt fericit
În lumea care nu mă înfioară,
Ci mă atrage, într-un fel tacit,
Spre locuri neștiute în afară.

Ajung la un izvor și mă opresc,
Iar tot ce-aud acum e doar un clipot
Al apei cristaline ce-o privesc
Scurgându-se la vale într-un șipot.

Privesc în jur, e totul ca un vis
Puțin neclar, dar, unele-amănunte
Îmi dau senzația de nedescris
Că locu'-n care sunt e doar o punte

Prin care pot pătrunde, dac- vrea
Spre sufletul pădurii seculare
De unde, nu sunt sigur, s-ar putea
Să-mi deslușesc trăiri imaginare

Sau să-mi explic de ce, atunci când cânt
Îmi pare că o voce mă susține,
Iar frunzele pădurii, fără vânt,
Îmi șuieră acordurile fine

Pe care îmi așez perfect un vers
Din cele care-mi sunt, cumva, dictate.
Deși nu am făcut niciun demers,
Sunt prea ne-singur în singurătate.

Mă simt privit de peste tot, ciudat,
În jurul meu, apar la suprafață
Atâtea lucruri noi. Da, am aflat:
Pădurea are suflet. Este viață.

poezie de din Zece
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Mihai: Și totuși, de ce s-ar putea ajunge la anularea misiunii noastre?
Lucian: Pentru , evident, fără mine, Alex și Nis, "Pacifis" nu va pleca nicăieri. Noi trei suntem totuși membrii de bază ai echipajului, în plus, constructorii navei.
Mihai: Ah, pricep... Nava voastră, de fapt, mai mult a ta...
Lucian: Poate... Doar nu-ți închipui că am fi lucrat ca proștii toți trei timp de cel puțin trei ani de zile, fără concedii în această perioadă, pentru ca apoi s-o vedem plecând fără noi la bord? Nici gând! Proiectul meu de diplomă; l-am făcut pe tot doar cu mâna, deloc pe computer... N-am să accept niciodată ca "Pacifis" plece fără ca eu să fiu la bord, cu alții și să aștept ca tâmpitul se întoarcă peste 13, 14, 15 sau cine știe câți ani, dacă se va mai întoarce vreodată! Și oare altul ar avea grijă să nu pățească nimic, sau va fi indiferent?! Eu însă, evident, fie doar și ca simplu membru al echipajului, îngriji-o mereu cu multă atenție, n-aș neglija-o nici o clipă!
Mihai: N-ai fi de acord să plece în misiune nici dacă, spre exemplu, eu aș fi numit comandantul?
Lucian: Scuză-mă, dar fără mine la bord, nu, n-aș fi de acord; nu din cauză că n-aș avea încredere în tine, știu ai îngriji-o, dar "Pacifis" e mult prea importantă pentru mine... Iar voi, ceilalți patru membri ai echipajului, fără "Pacifis" n-ați putea pleca, nu în această misiune; poate în alta. La ora actuală, e singura navă capabilă întreprindă această călătorie.
Mihai: Ar fi păcat ca totul se termine atât de repede, înainte de a fi început cu adevărat.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Elena Bulancea

Fără iubire...

Fără iubire mă simt rătăcită,
Mă simt ca o frunză bătută de vânt
Ce-și caută odihnă, fiind istovită
Și se-ntreabă mereu: Cine sunt?

Fără iubire mă doare uitarea
Și nopțile-s lung oftat pe pământ,
Mă fac că nu simt și chem resemnarea
Și-atunci iar mă-ntreb: Cine sunt?

Fără iubire secat îmi e dorul,
Te văd din chemări de mormânt...
Dar tu ești departe, mai sus decât norul
Și-atunci mă întreb: Cine sunt?

Fără iubire e grea împăcarea,
Încerc să o caut pe aripi de gând
Dar timpu-i trecut, mă arde uitarea
Și-atunci iar mă-ntreb: Cine sunt?

Iubirea se află în toate,
În tot ce e viu pe pământ
Acum c-am aflat ce e iubirea,
Pot spune știu cine sunt!

poezie de (2016)
Adăugat de AțunelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Eminescu

Simt că nu mai pot, mă simt că am secat moralicește și că mi-ar trebui un lung repaos, ca să-mi vin în fire. Și cu toate astea, ca lucrătorii cei de rând din fabrici, un asemenea repaos nu-l pot avea nicăieri și la nimeni. Sunt strivit, numai regăsesc și numai recunosc. Aștept telegramele Havas, ca să scriu, iar să scriu de meserie, scrie-mi-ar numele pe mormânt și n-aș mai fi ajuns trăiesc...

în Scrisoare către Alexandru Vlahuță
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.

Sunt greșeli ce-ar trebui privite altfel. Înțelese, acceptate și asumate ca pe un dar. Sunt lecții de viață fără de care n-am știi cum pașim fără ajutor. Sunt întâmplări ce-aduc frustrări, tristețe, supărare ori chin, dar care fac parte din manualul de supraviețuire. Sunt recunoscător lor, îmi simt degetele sufletului ca-ntr-o frivolă și candidă petrecere, atunci cand sarabanda lor păstrează tactul vieții. Greșesc, deci sunt om sau sunt om, deci greșesc?


Adăugat de Sorin ȘomandraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Epistolă aproapelui meu

Cuvintele-mi ascund o dramă care,
Atât m-a mutilat, de-am adormit...
N-am vrut să-mi mai văd sufletul cum moare,
Din mult prea multă viață ce-a simțit.

M-ascultă numai noaptea cum mă scriu,
Iar luna îmi zâmbește ca o fecioară...
Ce mult am plâns, nici eu nu mai știu,
Și nici n-aș vrea, căci aș fi amară.

Melodii din mine ies necontenit,
Și mă sorb aievea șoaptele nebune...
Trăiesc și energic, dar și amorțit,
În bataia vieții fără prinți și zâne.

Mileniul cântă vocea-mi care nu mai tace,
Și nici măcar nu mă aud...
Încă mă vezi mică și tare îți mai place,
Dar, ochii mei vorbesc despre azur.

O lampă învechită stă de strajă,
Lumina ei îmiun vers de vis...
Mă regăsesc pe a iubirii plajă,
Unde te-ajung din urmă, din abis.

Acolo sunt unde mă vreau... cu tine.
Cuvintele ascund ce vreau spun...
Și tot cu ele mă exprim pe mine,
Dar n-ai să le ghicești nicicum.

Asta-i baladă fără vers și fără rimă,
Scrisoarea marilor trăiri poeticești...
N-o să pricepi ce zic de nu ai stimă,
Pentru acei care te-nvață trăiești.

poezie de din Izvoarele vieții (iunie 2009)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Ionuț Popa

Sonet epistolar

iubita mea cu părul stacojiu
un "mic" sonet mi-ai scris eu îl văd mare
l-aș reciti și-n vânturi zdrobitoare
sau l-aș parcurge fără să îți scriu
că l-am gustat oricum - ce încântare
mi-a prins grumazul ca un clește viu...
să nu mai plângi ca lumea-i un pustiu
ce se consumă și apoi dispare
chiar de cuvinte dulci și-ar dedica
și daruri siropoase din "iubire"
ar tresări și crede-mă ar vrea
-nlocuiască vechea amăgire
cu prospețimea unui fulg de nea
ce ar topi-o cu nesăț în fire

sonet de (23 noiembrie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Plec, iubito

Ți-am dăruit toată iubirea
Și am sperat tu,
Îmi vei aduce fericirea,
Dar mi-ai distrus sufletul.

Plec, iubito, mă așteaptă
Un drum lung și pustiit,
Soarta nu e deloc dreaptă,
M-a ținut doar chinuit.

Te-am iubit, dar în zadar,
Dragostea m-a umilit,
Am dăruit, iar eu în dar
Numai lacrimi am primit.

Ce rost are să mai sper
C-am să fiu iubit vreodată?
Sunt sătul mereu să cer
Dragoste adevărată.

Plec, iubito, n-am ce face
Totul e împotriva mea,
Nu am liniște, nici pace
Nicicând nu le voi avea.

Plec, iubito, tu mă uită
Și fă-ți viața cum vei vrea,
Mi-este soarta năruită
Și viața asemenea.

Viața din mine dispare
Fără -ți mai pot grăi,
Dragostea, odată mare,
Fără ea nu pot trăi.

A fost de vânt risipită,
S-a pierdut iubirea noastră,
Nu mai am nici-o ispită,
Nici-un dor sub zarea albastră.

Nu mai pot vorbi de-acum,
Căci mi-e gura încleștată,
Mă evapor ca și-un fum,
Eu și dragostea mea toată.

poezie de (11 februarie 2015)
Adăugat de Razvan IsacSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și voi mai fi

Încrezut, naiv, deștept,
Narcisist fără defect.
Aiurit, vulgar, țicnit...
Simplu spus: un ipocrit.

Eu sunt tot ce mi-am dorit,
Sunt nimic din ce-am simțit,
Sunt ascuns, nu sunt privit,
Eu sunt totul, sunt nimic.

Prefăcut, exagerat,
Nesimțit și deplasat.
Un ciudat, un diferit,
Nu sunt simplu de citit.

Aia-i mască, ăsta-i scop,
Ăla-i test fără noroc,
Ăsta-i gând cu sentiment,
Ăla-i fapt făcut atent.

În prezent un râu vestit
Plin cu fire de nisip.
Plin cu lacrimi și eșec,
Gol de tot ce eu aștept.

Sunt un om cu vise vii,
Încercând eu voi trăi,
Înc-un test, Încă o mască,
Iar eșec c-un râu nască.

Eu sunt totul, sunt nimic,
Doar aștept să pot să-ți zic,
Să-ți rostesc în zori de zi
"Sunt Andrei... și voi mai fi".

poezie de
Adăugat de Andrei TudoraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Somnul

Mă faci uit...
Ziua care a trecut
Ești antidot, calmant:
Uitare, vis, afrodisiac.

Când conștiința ne ajunge
La paroxism, tu vii, din nou,
Și-nchizi, ploapele, încet,
Fără știm.

În fiecare seară, îmi iei gândul
De-a zdruncina pământul.
Și iarăși mă adormi, ușor. Mă minți,
sunt nemuritor.

Cine mintea ne-o adoarme?
Pe un pământ, învârtindu-se, cu greu:
Ești natura însăși, sau însuși Dumnezeu?
Nu știu. Dar, noaptea, oricine ai fi
Te chem, mă adormi mereu.

Ca briza mării, pătrunzi,
În craniul meu,
Dormind, plutim, în forța unui zeu.

poezie de
Adăugat de Iustinian CruceanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Vasile

Constanța viciilor

Am învățat cu timpul, apoi am prins ideea
nu pot avea tihnă fără să deranjez,
Că viciile lumii sunt vinul și femeia,
Iar suma lor, constantă și nu pot să trișez.

Am învățat că-n viață doar dracii mă înșală,
Făcându-mă să-l supăr mereu pe Dumnezeu,
Dar El e bun și iartă oricum, orice greșeală,
Iar eu ființa slabă am să greșesc mereu.

Atunci cu toate astea odată învățate,
Am încercat degeaba mă opun și eu,
Să fiu în rând cu lumea cea plină de păcate,
Iar vinul și femeia le-am refuzat, dar greu.

M-am abținut cu brio o vreme, cu mândrie
Doar până când mustața mi-a răsărit sub nas
Apoi parcă deodată, așa a fost fie
De vin și de femeie n-am vrut mai las.

Și-am bântuit prin lume așa nemântuit
Pe-aripa vieții fără, întoarcere din sens,
Femeile și vinul m-au cercetat intens,
Dar inima și trupul curând au obosit.

În culmea deznădejdii m-am aruncat din mine
Păcatului iubirii să-i supraviețuiesc
Rugându-mă din suflet la entități divine
Să-mi lase numai gura, beau și să iubesc.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În fața mării

Cum seamăn eu cu tine, mare,
La fel, mereu neliniștit,
Închis din patru părți de timpul,
Din care nu e de ieșit.

Mă zbat adânc, fără cruțare,
Mă trag în mine, mă-nvrăjbesc,
Dar oricât lovi de tare
Degeaba țărmii mi-i lovesc.

E-o luptă fără-asemănare,
Sunt malurile prea de fier.
Nici eu nu-s mulțumit, ca tine,
Doar cu bucata mea de cer.

Izbesc mereu, mereu mai aprig
Și fără să îngenunchez,
Dar nu pot, nu, ieși din vremea
În care-ncep -nnegurez.

Mi-e dorul inima și gândul
Tot răni, la zbatere proscris,
Dar încă lupt să nu stau numai
În țărmurile mele-nchis.

Izbesc, izbesc întotdeauna
Ca tine, tot mereu la fel.
Și mie timpul mi-a pus maluri
Și nu pot să mai ies din el...

poezie celebră de din Inedite (1978)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emily Bronte

Îmi mai pot însă aduce aminte cât de mult l-am iubit, și-mi mai pot încă închipui, dar vag de tot, că l-aș putea iubi din nou, dacă... dar nu, nu!

în La răscruce de vânturi
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
cumpărăturiCartea "La rascruce de vanturi" de Emily Bronte este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -29.90- 16.99 lei.
Daniela Achim Harabagiu

Să îmi scrii un poem

În praful vechi urmele proaspete,
Nu au nevoie de grai,
Spun ele singure, ce tu nu-mi spuneai.
Ce altă dovadă de minciună mai vrei,
Când una spui tu și alta văd ochii mei?

Eu n-am zis nimic și dacă te-aș fi întrebat,
Ai fi râs și-ai fi zis -s copilă,
Și fără să clipești sau să fi oftat,
Mi-ai fi rostit, o altă dureroasă minciună.

Mă durea, durerea ce mi-ai trimis,
Un joc dureros de cuvinte, greu de înțeles.
Mă durea, durerea și atunci când ai spus:
O zbatere de aripi, nu vreau te doară,
De nimic, nici măcar doar așa, într-o doară!

Mă durea, durerea la gândul tău schimbător,
Lipsit de iubire, sufletul tău plimbător,
Pe aripi de neprielnic vânt și de dor,
Aprig mă durea, durerea de tine,
Inimaginabil de tristă amăgire.

doare, durerea din sufletul meu,
Dar stai liniștit, tu n-ai nicio vină,
E încercarea destinului greu,
Și-a mea fire de prea multă simțire plină.
doare că nu mai suntem, de-o vreme,
Pe aceeași frecvență și lungime de undă,
Aș vrea, glasul tău din nou, mă cheme,
Să îți cuprind în palme privirea blândă.

doare, durerea năprasnic la gândul,
Că nimeni n-o să te iubească, ca mine vreodată,
Nimeni pe tine și nici eu pe altul,
Ce iubire ciudată, fără timp, fără dată.
Ce a fost, va mai fi, va fie?
Iubire curată, iubire furată, magie?

Rămasă, ca Dante în al său Infern,
Vrăjit de Beatrice, pe vecie,
Condamnată iubirii în contumacie,
Am te rog, te rogi vraja -întorni,
Să plece de la mine-n pustie.

Să ies din infern, singură nu pot,
Nu am atâta forță, ca Dante,
Dar, pot să te rog, să îmi scrii un poem,
Ca toate, se împace cu toate.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Ioan Gârda

N-am chef

N-am chef mor cât pomii sunt în floare
Și răspândesc lumină peste tot!
De ce m- duce-n întuneric, oare,
Cât pot iubi lumina... și mai pot?

N-am chef mor când biruie căldura
Și sunt femei frumoase peste tot!
De ce să nu îi urlu Morții ura,
Cât pot iubi Femeia... și mai pot?

N-am chef mor când este plin de roade
Și-aromele mă-mbie peste tot!
De ce-aș lăsa belșugul, cumsecade,
Când pot gusta din toate... și mai pot?

N-am chef mor nici – pe de altă parte -
Când albul pur se-ntinde peste tot!
De ce-aș aluneca, docil, în moarte,
Cât pot schia pe dealuri... și mai pot?

Mai merg –arar- la doctori, la spitale,
Să-i strig, scrâșnind, durerii, anatema...
N-am chef mor, ce mai la deal, la vale!
... Și nici nu știu de ce mi-am pus problema!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ileana Nana Filip

Mărțișor fără destinatar

Sunt un mărțișor fără destinatar
Și sunt aruncată-n brațele tuturor,
Dar nu am loc nici în buzunar, nici la pieptul răvășit
Sunt tot mai singură mereu...
Culorile numai cheamă
Le cânt, le strig, le-ndemn și plec subit
Sunt tot mai singură și vremea m-a liniștit de mult
Fulgii de nea din spatele ferestrei
Sunt singurii prieteni fără glas
Eu am crezut că pot schimba ceva,
Iubirea e mai mult decât o stea
Și am sperat în fiecare zi...
Să fiu mai mult decât un mărțișor prea trist al inimii tale
Am tot crezut lumea e frumoasă,
Dar în fiecare zi m-a pus la zid
Recunoașterea n-o poate da nici cel mai mic intrus
Lumea vorbește, eu merg mai departe
Mă autodepășesc și sper visul meu să mă alinte iară
Prin visul meu eu pot zbura mereu
Gândul mi-e tot mai departe... departe de zorii dimineții
Stau ca o buburuză-n pieptul tău, iubită mamă...
Dar am plecat de mult, de prea mult timp...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Înnebunit

M-ai înnebunit c-un zâmbet și gropițe în obraji,
Cu sărutul tău albastru și aroma ce-o degaji,
Mi-am pierdut luciditatea, dar ce bine-i fără ea,
Îmi simt inima cum bate, nu mai e rece și grea

Acum sunt un vals poetic, sărut pași în urma ta,
Culeg de prin vers petale, ca să nu te pot uita,
Tu mi-ai devenit buchete de îmbrățișări și vis,
Eram undeva prin iaduri, neștiind de paradis

N-am nevoie de prea multe, e de-ajuns știu ești,
Lasă-mă fiu năucul ce te face zâmbești,
Iar din când în când dă-mi voie te mângâi, alin,
Să fiu eu acela care îți mai fură un suspin

Am înnebunit femeie, te rog nu mă judeca,
Doar iubește-mă pe viață, însă nu mă vindeca,
La ce-i bună vindecarea când eu vreau te iubesc,
Mai bine nebun de tine... ca simt că mai trăiesc

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De ce?

De ce, când e soare, eu văd totu-n ceață?
De ce, când e ceață, eu ard totu-n soare?
De ce fericirea n-alintă, ci doare?
De ce moartea-și are rostul ei în viață?

De ce lumea bună e doar o... scursură?
De ce orizontul pe toți ne-amăgește?
De ce floarea vieții în noi se-ofilește?
De ce fericirea nu lasă, ci fură?

De ce sufăr, oare, când altul iubește?
De ce iubesc oare propria-mi durere?
De ce m-asurzește clipa-mi de tăcere,
Când un val la țărmuri prin ochi se topește?

De ce cred în visuri, când visul mă minte?
De ce nu-mi las somnul să-și facă lucrarea?
De ce-mi este-aproape mereu depărtarea?
De ce nu-mi las dorul treacă-n cuvinte?

De ce caut timpul în larg de oceane?
De ce stâmpăr munții c-o lacrimă-amară?
De ce, doar prin lacrimi, un rău se repară?
De ce-mi bate pulsul din nou în timpane?

De ce eu am parte doar de uși blocate?
De ce plec în lume pe cărări imunde?
De ce merg de-o viață și n-ajung niciunde?
De ce toate-n soartă-s mereu ocupate?

De ce-mi umplu viața cu trăiri confuze?
De ce oare altul n-are loc de mine?
De ce îmi e rău, în loc să-mi fie bine?
De ce greudoare un sărut pe buze?

De ce-mi fug de mine când n-am ce-mi mai face?
De ce nu las timpul treacă cuminte?
De ce tac, când totu-i potop de cuvinte
Și nu îmi las dorul sufere-n pace?

De ce n-am, la toate, răspunsuri valide?
De ce caut zarea prin zări fără zare?
De ce fac din noapte o rază de soare?
De ce iau din soare doar miezul fierbinte?

De ce scriu, în mine, doar pagini uitate?
De ce-mi ard în palme doar focuri de gheață?
De ce-mi prind destinul c-un capăt de ață?
De ce mă lumină doar miezul de noapte?

De- ști de ce-s astea întrebări vitale
Și de ce lumina în ochi se aprinde,
De ce îndoiala pe om îl cuprinde,
Aș fugi de mine, mi-aș pieri din cale.

De- ști de ce gândul cade iar pe gânduri,
De- ști de ce clipa se trece-n uitare,
De ce-n zorii zilei o speranță moare,
ieși din mine, m- preface-n vânturi.

M- duce-n nisipuri ca un vânt de dune,
Aș iubi-ndoiala ca pe-o zână rece,
Aș trăi iubirea ca pe-un dor ce trece
Și doar cu uitarea, uitând, rămâne.

Dar cum toate astea n-au vreo rațiune
Și nu poți prin viață s-alegi altă viață,
Arzi, prin suferință, globul tău de gheață...
Omul una face, gândul alta-i spune.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De ce tu?

De ce nu mă țin de cuvânt,
De câte ori te-alung din mine?
De ce te strig te alint?
De ce te joci și jocul tău cât ține?

Ce mi-ai făcut și nu îmi spui,
De nu pot nopții te cer?
Sunt oare-a ta, a nimănui!
În ce mă schimbi, ce am fost ieri?

De ce-s pierdută fără tine?
Ce mi-ai făcut, ce îmi faci oare?
Supărarea mea, de ce nu ține?
De ce chiar lipsa ta mă doare?

De ce adorm mereu târziu?
Ce-mi faci de somnul nu îmi vine?
Te simt în toate, dar nu știu,
Cum te uit, sau cât pot ține?

De ești tu și cine-mi ești?
Cum ai venit așa deodată?
De ce ești parte din povești
Ce nu credeam că scriu vreodată?

De ce mă faci să-mi pară rău
nu-s fecioară, mă ai?
Să fii tu primul om al meu
Ce gustă colțul meu de rai.

De ce tu și de ce eu,
Am mă-ntreb mereu... mereu?

poezie de (3 decembrie 2016, Rîpa, Motru)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

O scrisoare

eu nu te pot iubi
cascade în suflet le trec
șuvoi de dorințe petrec
ultima clipă...
vrea ca zbor
am aripa frântă
și doare..
nu știu cum -ți spun
că nu sunt acum
decât un sfârșit
de poveste...
n-am voie trec
peste un prag
ce Domnul mi-a dat
dardoare...
eu nu te pot iubi
dar pot să-ți trimit
în ceasul târziu
o scrisoare...
pe aripi de vânt..
pe aripi de gând
trecutul parfum
dintr-o floare...
e mult... sau puțin..
nici eu nu mai știu
dar inima-mi plânge
și doare...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook