totodata

Columbus Cheney

Această salcie plângătoare...!
De ce oare nu mai plantaţi câteva
Pentru milioanele de nenăscuţi
Şi, totodată, pentru noi?
Sunt ei non-existenţi sau doar celule
Fără memorie, adormite?
Sau venirea lor pe lume, naşterea lor,
E o desprindere din memoria fiinţelor înainte-mergătoare?
Răspunde!
Teritoriul intuiţiei ne-exploatate îţi aparţine.
Dar, oricum ar fi, de ce nu plantaţi sălcii pentru ei,
Şi, totodată, pentru noi?

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt

Eu sunt totodată clipa, dar mai sunt şi veşnicia,
mă întreb: de-mi spânzur umbra pot iubi făţărnicia?
aud visele cum sună pe sub clopotul dorinţei,
vreau să dau divorţ minciunii, să fac jurământ credinţei
căci naivu-i visător chiar de-a avut Iadul vis,
iar cretinu-i idiot chiar de-a fost în Paradis,
clovnii râd, ascund tristeţea şi provoacă veselia,
eu sunt totodată clipa, dar mai sunt şi veşnicia.

Mă prefac că-s fericit ca să nu îmi fie dor,
mă înduioşez cu greu ca să mă despart uşor,
simt că fiara-şi face cuib când îmi e milă de ea,
o ajut, dar la scadenţă suferă inima mea
şi ating dorita clipă - suferinţă pentru-o viaţă,
sunt îngrijorat că n-are cine să îmi dea povaţă,
plâng pentru sinceritate c-am crezut ipocrizia,
eu sunt totodată clipa, dar mai sunt şi veşnicia.

Înţeleg vorba ascunsă ce nu vrea să recunoască,
spun că e minciună crasă dezinvoltura băbească,

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul

La început
A fost cuvântul.
Totodata, el era
Şi purtătorul său
De cuvânt.

poezie celebră de Marin Sorescu din Ecuatorul şi polii (1989)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

8 Martie - o sărbătoare
Pe care toţi o preţuiesc
Şi totodată ziua-n care
Femeile nu se bârfesc

catren de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ritual...

nu e păcat
când revenirea din orbire îmi cere
să aridic capace la sicrie
o dată la şapte ani şi

nici profanare nu se cheamă
când os alb, strălucitor,
îmi străpunge genunchiul
şi osul frunţii totodată.

poezie de Nicolai Tăicuţu din Pasămite
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Molia ciudată

Noaptea trecută, pe peretele alb de lângă pat,
cu aripi asemeni unei umbrele rupte,
am văzut o molie maronie
odihnindu-se-n tăcere.
Nu era nici frumoasă şi nici înfricoşată,
însă era ciudată şi, totodată, foarte autentică.
Nu-mi pot imagina cum a ajuns în casă,
dar am lăsat-o acolo.

A venit, fără îndoială, la moartea ei.

poezie de Louis Dudek, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentiment

O arsură îmi cuprinde trupul
Arzând până la scrum trecutul
Purificând totodată scutul
Ce-mi proteja trupul.

Mă deschid încet, încet
Raţiunea trece pe-un mod mai lent,
Inima pulsează sentimente
Iubirea ma cuprinde pe îndelete.

Aripi noi mi se deschid,
Înălţându-mă deasupra norilor
Iubind prin puterea culorilor,
Nu pot să mă mai închid
Încătuşat intr-un mare vid!

poezie de Miron Iustin (24 iulie 2016)
Adăugat de MIRON
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp...

Timpul fuge, timpu-aleargă,
Şi e firav ca o vargă,
Timpul nu stă... c-ar fi bine,
Are-un scop dar fără fine;

Dă fiinţă, te îngroapă,
Din dorinţe se adapă,
El îţi spune, te arată
În imagini de-altadată;

Camarad îţi este timpul,
Totodată, ca şi ghimpul,
El te iartă, dă uitarea,
Poa' să-ţi fure alinarea;

Nici nu vine nici nu pleacă,
Timpu-i socotit să treacă,
Ori eroare, ori oroare,
Oricum, n-are resetare!

poezie de Vasile Zamolxeanu (26 martie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

El

El este punct
şi în acelaşi timp infinit.
Puritatea Lui nu are nuanţe.
Rosteşte mereu
doar două cuvinte:
Să fie!... Şi e de ajuns
pentru că restul
există în gândurile Sale
care sunt peste tot
creând şi distrugând totodată
în numele desăvârşirii.
El este cel ce este,
în care a fost sau va fi
rămân tot este,
oriunde şi oricând
într-un inefabil totdeauna.
Îi place să se joace ca un copil
cu creaţia pe care bătrânul ce este
o admiră, întinerind-o mereu
cu tinereţea Lui veşnică.

poezie de Anatol Covali (12 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viziunea

arată bine aşa bătrân şi bolnav
cu picioarele încrucişate la piept
ca aleile-n parc în alergarea de dimineaţă.
în viziunea sa
bătrâneţea e frumuseţea iar boala cârligul de agăţat
adolescente speranţe cu bustul umflat
ca suma articulaţiilor mişcate
în viziunea sa
de vântul schimbării. în poezia
pe care o scrie prăbuşit peste sine cu încântare
iubind totodată gurile tinere în
recitare şi în
viziunea sa: om bătrân
şi bolnav, ale(r)gând mai ales
dimineaţa devreme

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!