str in tate

Inima-mi, veche clepsidră

Oglindă...
mȃini...
una – piatra,
una raze de soare.
Pumn rece, strȃns,
cu privirea-lacrimă,
matriţă a norilor din irişi,
a durerii eu-copilului
de atunci
de cȃnd tăcerea
s-a cuibărit în mine.
Mȃna din raze de soare...
cu degete strȃnse-ntr-un zȃmbet
al eu-pruncului
de atunci de cȃnd cȃntecul mamei
era leagănul universului...
Ȋn oglindă, acum,
eu-prezentul
cu chip amorf încuiat în tăcere,
cu pleoape închise în mine

[...] Citeşte tot

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu locuiesc pe strada cu numele celui mai mare poet român, la numărul cu cea mai mare notă din catalog (str. Mihai Eminescu nr.10).

Iuliu Haţieganu în conversaţie cu pacienţii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dies Irae

Cât de strǎ in sunt de ţara mea
Şi nici un dor nu mi-a rǎ mas –
Gând rǎ u şi-ntunecat
Ĩ nchide al dreptǎ ţii glas.

Va fi târziu ĩ n ziua aceea…
Şi bântuie ĩ n calea mea,
Tǎ ceri de vremi, sinistra foame!
Sau cântece ce plâng mereu:
- Grǎ beşte, nu mai aştepta!

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cineva mă veghează. Cred în asta. Cred în Dumnezeu. Nu cred că suntem chiar aşa de grozavi ca toate astea să se întâmple doar pe socoteala noastră.

citat din Tate Donovan
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gân­durile nega­tive la nivel de chimie a sângelui deter­mi­nă în corp un viraj spre aci­di­tate (care înseamnă îm­bă­trânire, boală, degene­res­cenţă). Faptele pozitive şi senine duc corpul către un ph alcalin, care se traduce prin longevitate şi vita­litate.

citat din Dumitru Constantin Dulcan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri din copilărie

Copilărie, blidar de lacrimi,
firimituri de pâine şi muzică,
mâner de sabie, fără sabie...
Timp jupuit de pe ape,
gard pe care suie
gâtul unei miresme.
Blândă lentoare
a paşilor morţii.
Aer cald ce topeşte fluturii.
Copilărie, fete
cu ţâţe de plastilină.

poezie clasică de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri din copilărie

Copilărie, blidar de lacrimi,
firimituri de pâine şi muzică,
mâner de sabie, fără sabie...
Timp jupuit de pe ape,
gard pe care suie
gâtul unei miresme.
Blândă lentoare
a paşilor morţii.
Aer cald ce topeşte fluturii.
Copilărie, fete
cu ţâţe de plastilină.

poezie de George Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răniri

Printre ţâţe scurs capul şarpelui hrănit cu vise
încearcă gustul fiecărui sfârc oblic pătruns
dintele lui rotit caută în carne răspuns
întrebărilor roşii din pulpe deschise

în somn degetu-ţi încearcă o împotrivire joasă
inelul de solzi reci descuie sângele din himen
ţipătul tău alb fuge peste piele ca un tren
şi mâna ca un porumbel pe carnea rănită se lasă

poezie celebră de Geo Bogza din Jurnal de sex (1929)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai să ne gândim. Dacă fiecărei persoane de pe planetă i s-ar îndeplini nevoile fundamentale - dacă masa de oameni ar putea trăi în demni­tate, scăpând de lupta pentru supravieţuire - aceasta nu ar deschide oare drumul pentru ca întreaga umanitate să se angajeze în realizarea unor scopuri mai nobile? Oare măreţia individuală ar fi cu adevărat suprimată dacă s-ar garanta supravieţuirea individuală?

Neale Donald Walsch în Conversaţii cu Dumnezeu, volumul II (1997)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porcii

Porci mari, cu pielea roză şi grasă, cu purcele,
Împestriţau livada şi grohăiau sonor;
Vârându-se-n gunoaie, prin curţi şi pe ogor,
Bălăbăneau lăptoase şi pline ţâţe grele.

În bălegarul moale, de soare cald brăzdat,
Intrau până la burtă în zeama puturoasă;
Adulmecându-şi udul din balega cleioasă,
Simţeam fiori cum parcă prin piele îi străbat.

Noiembre era luna tăierilor. Prin curţi,
Îşi ţâţâiau în ţărnă, greu, ţâţele sub burţi.
Erau grăsime numai: ochi, gât şi fălci şi coadă.

Când le pârleau şoriciul şi părul lucitor,
Curgea printre şezuturi osânza de la noadă...
Şi se-ncingea foc vesel pe rugul morţii lor.

sonet de Emile Verhaeren, traducere de Lazăr Iliescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!