Inima-mi, veche clepsidră
Oglindă...
mȃini...
una piatra,
una raze de soare.
Pumn rece, strȃns,
cu privirea-lacrimă,
matriță a norilor din iriși,
a durerii eu-copilului
de atunci
de cȃnd tăcerea
s-a cuibărit în mine.
Mȃna din raze de soare...
cu degete strȃnse-ntr-un zȃmbet
al eu-pruncului
de atunci de cȃnd cȃntecul mamei
era leagănul universului...
Ȋn oglindă, acum,
eu-prezentul
cu chip amorf încuiat în tăcere,
cu pleoape închise în mine
și zȃmbet în iriși cenușii.
Urmez doar pașii
pe urmele de nisip
ale vechii clepsidre
ce mi-a rămas
în loc de inimă...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre nori
- poezii despre nisip
- poezii despre mamă
- poezii despre inimă
- poezii despre durere
- poezii despre degete
- poezii despre cenușă
- poezii despre Soare
Citate similare
Lacrimile dimineții
Lacrimile dimineții
îmblânzesc spinii trandafirului,
roșu stăpân peste răsărit.
Cafea... dimineața târzie,
lenevire în așternuturi
cu degete răsfirate către lumină.
Dilema...
mărul uitat al Evei,
semințe de adevăr
sau
întuneric de gândire?
Lângă mine,
măcinate de vreme file,
mărturiile lui a fost odată,
strofe...
Alecsandri in pastelurile primăverii,
Bacovia în goliciunea toamnei.
eu în nuditatea ideilor,
sonată andante,
ronțăi boabe de cafea...
Vorbe cresc din mine,
pomi cu ramuri-litere,
frunze-prefixe,
liniște...
transcriu ad litteram,
pagini din trecut
în dimineți târzii...
afară din mine,
v515;nt,
înăuntru, în casă,
liniște,
adormire-dormire,
minutarul roșu,
și eu
hoinară în țara secundelor
sau poate cuvintelor
stau pe roata carului mare
mai am o stea,
în căptușeala hainei,
îmbrăcăminte la botezul trupului,
t515;rziu în noapte și mai frig de-at515;t
e sigur pe Mediterana
cer cu luna de-mprumut
și stele căzătoare
nici eu nu știu cum să cobor...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre dimineață
- poezii despre vestimentație
- poezii despre timp
- poezii despre țări
- poezii despre întuneric
- poezii despre uitare
- poezii despre trecut
- poezii despre trandafiri
- poezii despre toamnă
Tu pom și rod...
tu, pomul frunzelor ce dor
când mor în prag de toamnă
să-mi fii tu casă pentru dor
și rumenă cetate și de rod
sa-ți fie pace.
în ridurile trunchiului, adânci,
mi-ascund iar soarele când trece
nu vreau să simt o toamnă rece
nici ploi sau v515;nt sau alte friguri
ci numai pace.
rotunde, clare, de lumină,
privirile, ființa vie mi-este, plină
și sânii dor, și setea mă tot arde
tâmplele sunt vânt nepotolit de soartă
nici pace nu mai am...
te cresc în mine din fragedă pruncie
izvor de sete să îmi fii, c515;nd totul e deșert...
spre cer ridic privire, te cer a binecuvântare
în ploaie rece, caldă, vino, visele tu spală
și peste toate pace...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre ploaie, poezii despre copaci, poezii despre vânt, poezii despre visare, poezii despre sâni, poezii despre pace, poezii despre moarte sau poezii despre lumină
Dor de lacrimă
rustic privesc
clipele ce-au rămas agățate șirag
într-o urmă
trecătoare printr-o clipă
ce-a fost odată un prezent
înalțat pe drumul către stele.
recompun un zâmbet și-o sărutare
scrisă albastru pe scoarța inimii mele
ca pe-un copac ridat de-atâtea versuri
costumate în alb-albastru.
sidef al luminii
acoperă rana pansată de trecut
răsare ca un steag alb
arborat a pace
către suflete rămase-n așteptarea iertării.
nu doresc decât clipa
când
un pas va fi de ajuns
să înconjur tot pământul.
vreau să trăiesc poate doar clipa
când
lacrima mă adoarme
cu susur de valuri.
vreau să știu doar clipa
când
un nor va fi de ajuns
să-mi îngroape ființa...
vreau să sărut doar un pas
rămas în lume
c515;nd
mă va plânge lacrima
din trupul unui nor...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (iunie 2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre sărut, poezii despre zâmbet, poezii despre viață, poezii despre versuri, poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet, poezii despre stele sau poezii despre somn
Eu grăbit
de ce în rece...
beton,
fața-mi primi o talpă
de șosea întoarsă
spre mine?
tu...
boabă de lacrimă
ai căzut și...
m-ai împrăștiat
prin picături de sânge
în durere imensă
într-o secundă
făc515;ndu-mă evadat
așa am dat roată vieții
văzând drum,
șosea
prin fața mea,
asfalt încins
unde ți-ai înfipt
dureros,
destrămat,
tocul cui
în inima mea.
strigăt...
de ce tu, fier
contorsionat
suflet ai luat?
de ce...
iubirea mea
m-ai pus la mezat
pe taraba șoselei
de asfalt?
sunt sus... acum
strig din neant
suflet înapoi vreau
de ce m-ai confiscat?
poezie de Viorel Muha (mai 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șosele, poezii despre încălțăminte, poezii despre sânge, poezii despre secunde, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
două lacrimi
Două lacrimi, pereche de iriși,
se-nvălmășesc în cuvinte șoptite de rugă...
Urcă din mine
coloană de abur către un cer
prea arid de plânsul din nori...
Răscolesc cenușa orizontului
exil în deșertul albastru al ființei.
Descos fire de sânge,
veșmânt sufocant de trăire,
amnar pentru zenit și dorințe.
Cărbuni de tunete urcă
din hău de-mpietrire
și...
aplec către pământ
potop al durerii
din lacrimi gemene de iriși
zămislite-n foc de priviri
rup strigăt de ploaie
Tăcere apoi...
Doar zbaterea tâmplei îmi amintește
că ruga m-a plâns cu cerul
spălând pentru o clipă amar prea amar
din cupa de viață tăcută-n durere...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre prăpăstii sau poezii despre foc
Apusurile răsar dincolo
522;mi rănește pașii
povara de pe umerii goi. 522;n ploaie,
plec genunchiul la rădăcina viței
în care se coc ciorchini de lacrimi.
Ascult din șuieratul vântului
spovedania neterminată
a îngerului de piatră
cu zâmbet de-mprumut
pe chipul rece.
E gol în mine,
în piața inimii,
acolo unde zac, muți,
porumbei de alabastru
cântăriți cu balanța vieții
în boabe de înțelepciune a zborului.
522;n mijloc este încă îngerul
crispat de neînțelegerea timpului
în veghea lui pe drumul
de-a viața
din mine către apusul luminii.
Poate că ingerii plâng a bucurie
atunci când apusurile răsar dincolo...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre înțelepciune, poezii despre zbor, poezii despre spovedanie sau poezii despre porumbei
Raze de speranță
Raze de speranță
O boare caldă a dimineții
îmi atinge pleoapele
grele de nesomn
îmi trec prin minte
neobosite făclii de cuvinte,
petale de gânduri adunate
apar și dispar în tăcere
toamna deschide porțile
spre albul zăpezii
raze plăpânde aleargă spre mine
una câte una și înfloresc sub priviri
las ochii să viseze...
drumul pietruit spre nemurire
copiii, răsăritul meu de soare
dau sens vieții
cu clipe sfinte luminând
peste tristeți
printre frunze reci,
raze de speranță adie...
poezie de Maria Ciobotariu (15 noiembrie 2016)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre tristețe, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre ochi
Amprente pe iriși
nu pot vedea cu un singur ochi
revederea
celălalt mi-a rămas în depărtare
privind
și m-am legat cu un început de tristețe
cum ți se pare acum singurătatea ta
sfâșiată
de păsările monocrome ale tăcerii
când pașii mei lasă amprente adânci
pe iriși
într-o noapte boreală
cu scâncete reci
în loc de cearcăne?
și nu mai sta cu sufletul gol
în mijlocul ploii
de parcă te-ai ruina pe margini
în alb și negru
de atâta dor
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre singurătate, poezii despre păsări, poezii despre noapte sau poezii despre negru
Caldarâm
mozaic pustiu de pași,
sentimente-anagramate,
alunecă fluid din privire,
strivindu-se de pietre mute
Amărăciunea cerului
îmbracă mantie de ploaie.
Întind mâna șerpuitoare de ape
către suflet
sa-i șterg urmele sărate
cu dunele de nisip ale timpului.
Strig ploii să adune norii
pe cale de valuri,
și trimit inima
să picteze chip de apă
pentru atunci când
lacrimile vor arde cu flacără
aprinsă din jarul amintirilor
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (mai 2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre pictură sau poezii despre mâini
Am luat cu mine
Am luat cu mine
pe drum de poveste,
o inimă bolnavă
și pe mine bolnavă de inimă.
Autoportretul a rămas
agățat în peșteră
unde fiecare stalactită
plânge
pentru un capăt de drum...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre cardiologie, poezii despre speologie, citate de Mirela Nicoleta Toniță despre plâns, citate de Mirela Nicoleta Toniță despre inimă, poezii despre boală sau poezii despre autoportrete
Unghii de anotimp
Nu am să spun de ce...
pâlcuri de copaci se-nșiruie privirii
printre ei alunecă rânduri, rânduri
lumina strânsă-n raze
și-atunci ridurile trunchiurilor spun
povestea trecerii. Mirosul lemnului,
tânguitul crengilor și-adorm până
la capătul din pământ al întrebării.
Din scorburi lipsește aerul, rădăcini
cresc și degete în loc de raze.
Unghii dor și cu atâta dor de-mbrățișare
mă știu doar vremurile anotimpurilor
unul după altul și din calendar se duc
frunză după frunză, primăvară după toamnă
atât de verde e doar privirea ta
și-n semnul de-ntrebare. Mai crește azi
un prunc din pomul răsădit departe
din vântul purtător de idealuri.
și n-am să spun de ce...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștere, poezii despre anotimpuri, poezii despre verde, poezii despre primăvară sau poezii despre prezent
Pași pe nisip
Am avut un vis în noaptea de Crăciun.
Mergeam pe o plajă, iar Dumnezeu
pășea alături de mine,
pașii ni se imprimau pe nisip,
lăsând o urmă dublă:
una era a mea, cealaltă a Lui.
Atunci mi-a trecut prin minte ideea
că fiecare din pașii noștri
reprezentau o zi din viața mea.
M-am oprit ca să privesc în urmă.
Și am revăzut toți pașii
care se pierdeau în depărtare.
Dar am observat că, în unele locuri,
în loc de două urme,
nu mai era decât una singură...
Am revăzut filmul vieții mele.
Ce surpriză!
Locurile în care nu se vedea
decât o singură urmă
corespundeau zilelor celor mai întunecate
ale existenței mele:
zile de neliniște și de rea-voință,
zile de egoism sau de proastă dispoziție,
zile de încercări și de îndoială,
zile de nesuportat...
Zile în care eu fusesem de nesuportat.
Și atunci, întorcându-mă spre Domnul,
am îndrăznit să-I reproșez:
- Totuși, ne-ai promis că vei fi cu noi
în toate zilele!
De ce nu Ți-ai ținut promisiunea?
De ce m-ai lăsat singur
în cele mai grele momente din viață,
în zilele când aveam cea mai mare nevoie
de Tine?
Iar Domnul mi-a răspuns:
- Dragul meu, zilele pentru care n-ai văzut
decât o singură urmă de pași pe nisip
sunt zilele în care te-am purtat pe brațe...
poezie de Ademar Baross
Adăugat de Adriana Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre superlative, poezii despre promisiuni, poezii despre surprize sau poezii despre religie
Cât e el de soare
Un mănunchi de raze calde,
Proaspete, rupte din soare,
Coborât-au să se scalde,
Cerșind un strop de răcoare.
Lacul meu adânc, albastru,
Cu luciri ca de oglindă,
Le-a închis ca într-un castru,
Pe veci să nu se desprindă.
Soarele trimise alte
Blânde raze să le cate,
Poate le-o găsi încalte,
Dar sfârșit-au înecate.
Mâniosul, mândrul soare,
Văzând că vlăstarii-i mor,
Stă cuprins de întristare,
Cu obrazul dup-un nor.
Vezi tu, cât e el de soare,
Pârjolind biruitor,
Îi vine de hac, se pare
Și apa dintr-un ulcior!
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mândrie sau poezii despre albastru
Cărări celtice
Hoinăresc pe cărări celtice,
fluier a dor de acasă,
răscolesc mirosuri
în flori de castan.
Întunericul moare
într-un ochi de oglindă.
A fost pătrat de noroc
s-a spart în păcate,
șapte la numar de ani.
Simt verdele copacilor,
bucata cubică în ceașca vieții,
cafea cu iz de dimineață.
Rămâne zațul sentimentelor,
stanțe cu formă de talpă.
caut pașii timpului în mine.
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noroc, poezii despre flori sau poezii despre dor
Azi vreau să uit...
Azi vreau să uit...
Toamna la răscrucea iernii,
O stea zăvorâtă în lacrimă,
Un măr, stingher, pe claviatura pianului,
O floare adormită în versuri cu rimă,
Un ultim vals rămas în aburul ceștii de cafea,
Un spic de grâu în leagănul valului albastru,
Un fir de nisip cules din clepsidra timpului
și încuiat în pandantivul meu inimă...
O amintire, veșnic încriptată pe o piatră funerară,
O literă rătăcită de cuvântul neterminat,
Adierea vântului, captivă într-un evantai,
O lumânare aprinsă în temnița sufletului
... și zborul captiv într-o pană...
Azi vreau să uit
Ca și când mi-aș aminti totul...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie sau poezii despre vals
Icoana mamei din oglindă
Privesc în oglindă. Măicuță, tu taci.
Doar semne cu mâna-n tăcere îmi faci.
Un zid se sfărâmă, ades îmi zâmbești
Și timpul se-ascunde-n frânturi de povești.
Oh, timpul își toarce fuiorul de vis.
Cu mânna, prin timp am trecut, te-am atins.
Azi ninge la tâmple... Clepsidra s-a spart...
Măicuța mea bună, eu nu te-am uitat.
O lacrimă curge prin mine-napoi...
Icoană, măicuță, vegheat-ai, ca noi,
În suflet s-avem libertatea de-a fii
Fântână de soare și vis, veșnicii...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre icoane sau poezii despre ninsoare
Eu, doar un nume...
între o bucată de soare și
una de umbră
desăvârșesc infinitul
mă tem însă că într-o bună zi
Dumnezeu va uita de mine...
doar soarele cuibărit în clopotnița din sat
își va aminti cine am fost
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre perfecțiune, poezii despre infinit, poezii despre frică sau poezii despre Dumnezeu
Singurătate
pe cer trec stele în grabă, grămadă
desculț de gânduri
pășesc în jur, spre nicăieri
căutând infinitul
am găsit finitul în albia lumii
mă aștepta
zilele treceau pe lângă mine
într-un joc absurd, un joc inutil
acum, nimeni nu trece, nimeni nu se joacă
doar trișează
pe perete, atârnă agonic
o oglindă spartă de întrebări
priveam în ea tăcerea, era tăcută
mă întâlnisem pe un drum cu singurătatea
era neschimbată, ca aunci
nu m-a recunoscut
a trecut de mine, mai departe
atunci am plecat
în altă parte, căutându-mă
dacă nu sunt eu, atunci, cine sunt
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jocuri
cutreier cu pașii cuvintelor
Cutreier cu pașii cuvintelor,
labirinturi de inimi împietrite în nerostire.
Văd cu inima cuvinte golite de vocale,
brutal scrijelite pe inimi-pietre.
Le sterg, alb, cu versuri...
522;n unele inimi răscolesc jarul mocnit
al amintirilor
și-l învii apoi cu o lacrimă.
Adun semințe de mac
din inima mea
și le sădesc să răsară roșu de iubire
într-o inimă-stâncă aridă.
Culeg verde din frunze
să reînvii o inimă arsă de galben...
Cutreier...
văd...
simt...
tac...
plâng...
până când răpusă de durere
caut drumul către acasă...
522;l găsesc după urmele lăsate
de miile de cioburi de cuvinte
sparte de alte suflete în inima mea...
îmi sângerează alb cuvintele,
le adun în două palme fierbinți,
le infășor cu pansamentul
ultimului puls de iubire nesfărâmat de ură
și...
adorm letargic
în visul vieții
în care
îngerii au aripi de cuvinte...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte sau poezii despre voce
Noaptea bazaconiilor
Noaptea e anotimpul meu preferat!
Atunci e umbra albă
și verdele e frunză
iar bălțile plouă...
plouate pe obrajii de rouă!
Atunci se lasă stele
în cozonaci umplute
și morții pun fiori pe patul viilor
curățate de zori.
Atunci în loc de soare
cad ouă din copaci
și printre case
o bufniță în raze
strălucește
în coajă îngerească
albușul înnegrit
din gălbenuș de draci.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viticultură sau poezii despre rouă