Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Porcii

Porci mari, cu pielea roză și grasă, cu purcele,
Împestrițau livada și grohăiau sonor;
Vârându-se-n gunoaie, prin curți și pe ogor,
Bălăbăneau lăptoase și pline țâțe grele.

În bălegarul moale, de soare cald brăzdat,
Intrau până la burtă în zeama puturoasă;
Adulmecându-și udul din balega cleioasă,
Simțeam fiori cum parcă prin piele îi străbat.

Noiembre era luna tăierilor. Prin curți,
Își țâțâiau în țărnă, greu, țâțele sub burți.
Erau grăsime numai: ochi, gât și fălci și coadă.

Când le pârleau șoriciul și părul lucitor,
Curgea printre șezuturi osânza de la noadă...
Și se-ncingea foc vesel pe rugul morții lor.

sonet de , traducere de Lazăr Iliescu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Război

Era luna, era floare!
Părul mamei cădea lung,
Parcă tot ploua cu soare
Peste trup golaș de prung.
Nu era pământul, luna
Părul mamei răzvrătit
Bătea negru ca furtuna
Peste golul scrumuit.
Era mai și sărbătoare
Era globul, era stea!
Printre ierburi și prin soare
Părul mamei viscolea.

poezie celebră de
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Curcubeul" de Grigore Vieru este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.
Valeriu Butulescu

Popoarele mari cred în sfințenia țărilor lor. Cele mărunte caută sfinți prin curți străine!

aforism de din Vorbe în vânt (2018)
Adăugat de alejandroSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Era târziu

Era târziu și erau departe
cu perdea deasă de noapte,
luna prin nori se ascundea
și ei prin somn se așteptau.
Era târziu și erau departe,
cu mâini sfioase se atingeau
și ochi duioși ei se visau,
cu luna ce se aprinde
în noaptea de catifea.
Era târziu... și erau departe.

poezie de
Adăugat de Cornelia MindaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vis sonor

Eu am văzut în vis sonor
Cum dalbe stoluri de cocori
Pe lanțuri grele de omăt
În ceruri coborau încet

În palma mea se adânceau
Pre limba lor pierind, rugau
Să smulg troienele de flori
Din unghiuri negre, de fiori

Să las doar florile de tei
Să-și picure din spinii mei
Din crucea colțului de cer
Rugina cuielor de fier

Trecea zâmbind un fluieraș
Prin doina sa și ciobănaș
Mulțimi în robe de ocnași
Băteau orbește, pași cu pași

Capace pline de pustiu
Pe umbre goale de sicriu
Albastre luturi de mormânt
Învolburau și vis și vânt

Și herghelii de cai bronzați
Sorbeau și stepe și nesaț
Iar apa vie din izvor
Turnau la câinii morții lor...

Din cer în cer, din lung în lat
Nici plinătate nici păcat
Și nici trecut nici viitor
În sarea ochiului din dor

Încet urcând șirag de scări
Purtat de-al valurilor mări
Cerșeam destinului stinger
Un ultim strop de adevăr

Prin foc de stele și prin fum
Din drum în drum din scrum în scrum
La efemeric nesfârșit
Cerșeam destin neostoit

Cu albe stoluri de cocori
Pe gardul muchiei de zori
La lumi în care eu-l meu
Veni ca om, pleca ca zeu...

poezie de (14 noiembrie 2012)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te simt

Cum vântul bate printre crengi,
și bate și prin mine,
cum albii fulgi de necuvânt
trec și prin cer, și piele,
te simt trecând acum pe-aici,
cu degetele grele.
Te naști din mine, zi de zi,
cătând prin nouri stele,
și cu-n surâs îmbietor
m-arunci înspre tăcere.
Cum să te uit? Cum să nu fug
din calea ta, ființă,
când gând din gând,
din ochi făr' de căință,
răsari ca să mă duci, cântând,
departe, cât mai mult,
peste pămînt și stele,
lăsând în urmă lacrimi și tăcere?

poezie de
Adăugat de Ana MuresanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Ioan Gârda

Zăpezi

Cad zăpezi din adâncuri de zare
Și se-aștern peste funze și flori,
Stau la geam, răsfoind prin ziare,
Scuturat de aritmici fiori.

Crengi de brad, tot mai grele, se-nclină,
Fulgii vin tot mai ampli mereu,
Parcă cerne tot cerul făină,
Parcă cerne direct Dumnezeu!

O să fie dezastru pe stradă,
Va fi cod de troiene și frig,
N-o să pot să străbat prin ogradă,
Am să stau la fereastră, covrig.

Am s-aștept, resemnat, să apară
Salvatorii, cu plugul cel greu,
Să împrăștie sare amară...
Pe zăpada din sufletul meu.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alin Ghiorghieș

Auto... buze

Avea o rochie lungă până la ape cu un fermoar
rupt din păsări desfăcute. Mânecile îi
erau două cărări prin pădure.
Sub decolteu răsărea când apusul când
un curcubeu din nuațe bronzate.
Stătea câmpie peste picior și asculta
planeta umerilor cum dezvelea. Era desculț!
Pășea printre pantofii crescuți prin iarbă
printre ciorapii plini de frunze
printre mănușile cu crengile rupte.
Ne-am salutat!
Eu din autonuz... ea din stație!
Stația era pustie și avea plete lungi
sau poate... cine știe!?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nevasta mincinoasă

"Y que yo me la lleve al rio
Creyendo que era mozuela
Pero tenia marido"

Federico García Lorca - La casada infiel

("Și eu care-am dus-o la râu
Crezând că era fată mare,
Când colo avea bărbat.")

Federico García Lorca - Nevasta necredincioasă


Credeam că e fată mare
Când am dus-o pe cărare;
da și eu - ce minte proastă! -
n-am bunghit că e nevastă.

O fi fost ea ca zambila,
dar mersei mai mult cu sila.

Și pe urmă n-aș mai spune...

Era noaptea de tăciune
felinarele s-au stins,
licuricii s-au aprins.

Într-un colț, când făcea fâțe,
îi scap mâna pe la țâțe,
și treceau prin ea fiori
ca miresmele prin flori.

Poci să nu pici în ispită,
mândră cum era gătită!
Că rochia îi strălucea
de să bagi briceagu-n ea

Era noaptea de tăciune,
pomii-nalți, din altă lume,
și s-auzea prin vâlcele
cum urlă câinii la stele.

Trecurăm și peste iaz,
am mai sărit un pârleaz
și-am culcat-o-ntr-o grădină,
lâng-un pom, la rădăcină.

Mi-am scos de la gât cravata
și-a lepădat rochia, fata.
Scot cuțitul din curea,
ea, cămașa cu dantea.

Nici crinul, pe ochii mei!
n-are piele ca a ei;
nici un diamant de-ar fi,
ca ea tot n-ar străluci.

Șoldurile ei, prin dește
Îmi scăpau, să zici că-i pește;
șolduri mici, de fată mare,
când de foc, când de răcoare.

De când mama m-a făcut
așa drum n-am mai bătut;
călăream pe luna plină,
trupul ei de ciută lină.

D-apoi cum m-a dezmierdat,
poci să spui, când ești bărbat?
că doară n-oi fi candriu
nici o taină să nu țiu!

Iubită și sărutată,
plină de țărână toată,
am purtat-o binișor,
pân-acasă sub pridvor.

Dimineața, pe răcoare,
avea-n ochi mărgăritare.

Eu, ca un țigan ce sunt,
am obraz și am cuvânt.

Dar pe cinste i-am făcut
o cutie de cusut;
și dintr-ale mai frumoase:
galbină, și de mătase.

Da' nu m-am îndrăgostit,
numai unde m-a mințit:

muiere de om cu stare,
zicea că e fată mare
când am dus-o pe cărare.

poezie clasică de din Cântice țigănești (1941)
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cantece tiganesti si alte poeme" de Miron Radu Paraschivescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.39- 7.99 lei.
Nicolae Matei

Rondelul macului

Am alergat ca un copil prin câmpul plin de maci,
Purpura-ncinsă simțeam cum se aprinde-n mine,
Cât mi-am dorit să-mi fii aproape, să privești, să taci,
În liniștea din spice se-aștern speranțe-n pâine.

Petale sângerând se oglindesc în ochi buimaci,
Le-atinge vântul în mângâierile lui fine,
Am alergat ca un copil prin câmpul plin de maci,
Purpura-ncinsă simțeam cum se aprinde-n mine.

Se ofilește macul în margini de coline,
Cu gândul depărtării nicicând să te împaci,
Surâde lanu-în soare cu spicele lui pline,
Se unduie în valuri în zilele senine,
Am alergat ca un copil prin câmpul plin de maci.

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rondel prin toamna vieții

Încet străbat prin toamna vieții
De vânt aleea pustiită;
Plimbarea lor este vrăjită
De amintirea tinereții.

Și dacă frunza-i arămită,
Ei nu se dau pradă tristeții;
Încet străbat prin toamna vieții
De vânt aleea pustiită.

Ea se simte-ntinerită,
Iarbă-n roua dimineții;
E ocrotită și iubită
Pe drumul greu al bătrâneții,

Ce-l străbat prin toamna vieții...

poezie de (2016)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Lumea veche

Prin lunca dintre dealuri trecea un mic pârâu:
O apă, două maluri, și eu, crezându-l râu.
Mă dezbrăcam în grabă, cu gândul să mă scald,
Și n-aveam nicio treabă cu alții: "Vara-i cald!"

Mă atrăgeau copacii cu ciori în vârful lor,
Și m-așteptau ortacii de-acolo să cobor.
Treceam și prin livada -păzită de-un pitic-
Când ani aveam decada (sau mai aveam un pic).

Era o altfel lume cea-‘n care am crescut;
Avea ceva anume, acum necunoscut.
Era, cumva, mai bună, deși erau nevoi,
Iar când furam o prună, mă rușinam apoi.

Era o bucurie vacanța la bunici,
Cum ar putea să fie și-acum, la cei mai mici.
Căci lumea-ceea veche, ticsită cu povești,
E fără de pereche. N-ai cumn-o iubești.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteHans Christian Andersen

Caleașca s-a oprit. Erau acuma în curtea unui castel de tâlhari care era dărăpănat de sus până jos. Pereții erau sparți și prin găuri intrau și ieșeau în zbor corbi și ciori, iar niște dulăi voinici că ar fi putut înghiți și un om săreau în toate părțile, dar nu lătrau fiindcă n-aveau voie. În sala cea mare a castelului, veche și afumată, în mijloc, pe lespezi, ardea un foc mare; fumul se urca până în tavan și trebuia să-și găsească singur un loc pe unde să iasă. Pe foc era un cazan mare cu supă și câțiva tâlhari frigeau la frigare iepuri și iepuri de casă.

în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba daneză.
cumpărăturiCartea "Crăiasa Zăpezii" de Hans Christian Andersen este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -16.00- 12.80 lei.

Până când?

Lehamitea ne-a prins,
Ne-a ajuns disperarea,
Sărăcia ne-a-nvins,
Deznădejde-ntristarea.

Bieți bătrâni părăsiți
Parcă nu mai au loc,
Unii, vai, scoși din minți
Își fac singuri soroc.

Spre o lume de veci
Poate mai primitoare,
Toate clipele reci
Vor scăpa din strânsoare.

Fiii lor necăjiți
Prin străini își dau foc
De dureri copleșiți
Și de mult nenoroc.

Visul lor de-a trăi
Printre cei din elită,
Moare-ncet zi de zi,
E-o himeră rănită.

Pieptul lor sângerează,
Ar striga, dar n-au unde,
Cel bogat îi sfidează,
Glasul lor nu-l aude.

N-a simțit niciodată
Foamea-n el cum pătrunde,
Frigu-n jur cum dă roată,
Boala-n trup cum se-ascunde.

Până când vor putea
Să suporte tortura,
În picioare să stea,
Să nu-i macine ura?

poezie de din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Li Bo

Urcați sus, în Turnul Yonyang

Ne-am cățărat deasupra Turnului Yonyang
și întreaga priveliște s-a deschis pe negândite
ochilor noștri: privind spre nord
la Marele Fluviu, vedeam cum luntrile coteau
și intrau în Lacul Tungting; cum cocoarele
spuneau la revedere râului cu țipete tânguitoare,
în vreme ce navigau spre sud; cum cădea seara,
pe când vârfurile muntelui atingeau
cu buzele luna; iar noi deasupra Turnului Yonyang,
cu capetele parcă printre nori,
beam vin cu sentimentul că paharele
ne-au fost oferite în măreția lui de cerul însuși. Apoi,
după ce am băut pe săturate, a început
să bată un vânt rece, umflându-ne mânecele
hainelor – ne simțeam de parcă
am fi dansat cu el împreună prin timp.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Adam și Eva

Și-n ziua aceea când ne plimbam tăcuți prin casă
Deși mergeam pe parchet, simțeam o pădure în jur
Din când în când mai trosnea o creangă uscată
Căzută din ziua de ieri, întorceam capul speriată
Cu impresia că mii de ochi ascunși ne privesc prin pereți

Îmi place să cred și acum că te plimbai prin mine
Că-n gândurile tale eram o alee lungă și subțire
Un drum săpat în neant care garanta drepul la iubire

Eu asta făceam, pășeam încet, încet prin viața ta
Așa cum pășesc soldații prin zonele minate
Era liniște și senin, doar corbii se-auzeau
Și-un mare gol mă striga să mă plutească în inima lui

Ne-am împreunat palmele și ne-a ieșit un bol de cristal
Am intrat nestingheriți în parcul de distracții ivit

Era cald și plină vară, când orice era posibil, mai ales să fii copil

Râdeam și-am zis să mai încercăm o dată, ne-am încrucișat
Din nou palmele și de data asta ne-a ieșit un foc de lemne
Din care săreau scântei și-am început să spunem basme

Îmi place să cred și acum că această boltă cerească
O pregătisei de mult timp numai pentru mine

Și orice am fi făcut noi doi era ca și cum deschideam
Întâmplător Biblia și indiferent ce pasaj citeam ne însenina

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

Șarpele

alerg pe malul apei
sărind într-un picior
poteca e îngustă
pe vale spre izvor

în spatele meu mama
pășea încet tăcută...
șoptește numai apa
povestea ei trecută!

culeg o păpădie...
mai rup o albăstrea...
și soare cald răzbește
prin nori ca o perdea

din iarba umezită
cu ochii mari zăresc
o coadă cam pestriță
și-n țipăt izbucnesc

- e șarpe... dinozaur...
strig disperată-n drum
în hohot râde mama...
- ce te-ai speriat acum?

nu vezi? e doar o piele
de șarpe despuiat
care și-a pus hăinuța
la soare la uscat

poezie de din Clepsidra
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Imaginație de Florii

aștept luna Mai luna fără pereche
să-mi fac din cireșe cercei la ureche
să umblu desculță prin grădina de flori
să descarc în natură roiuri de fiori.

luna florilor dorită de îndrăgostiți
invadată de fluturi din candori răsăriți
cu parcuri pline de frumoși visători
cu râuri de speranțe printre trecători.

iarba verde de Acasă ca mătasea de fină
păscută de mioare din turma divină
scăldată de rouă și dulce mireasmă
îmbracă pământul- vie catapeteasmă.

castanii înfloriți să zâmbească în soare
un soi de fericire din zi de sărbătoare

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Oamenii, împinși de SS, letoni și ucraineni, intrau pe ușa deschisă a "băii". Puteau intra cinci sute de persoane odată. Podeaua "sălilor de baie" era din metal. Din tavan atârnau dușuri. Când sala era plină, SS-iștii dădeau drumul unui curent electric de 5.000 de volți prin podeaua de metal. În același timp, curgea apă din dușuri. Un țipăt scurt și execuția era gata. Un medic SS pe nume Schmidt constata printr-o ferestruică că victimele sunt moarte. Se deschidea a doua ușă, intra "comandoul morții" și scotea rapid cadavrele. Totul era gata pentru următorii 500.

în articolul "Fabrica de Săpun Belzec" (1946)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Sunflower: On the Possibilities and Limits of Forgiveness Paperback" de Simon Wiesenthal este disponibilă pentru comandă online la 69.99 lei.

Înaintea cestor curți

Înaintea cestor curți
Sunt tri rânduri de pomuți.
Și-naintea pomilor
Șade Doamna curților
C-un pahar galbăn în mână,
Tăt închină și suschină.
Pă toarta păharului
Scrisă-i raza soarelui,
Pă fundu' păharului
Scrisu-i spicul grâului,
De unde țâne cu mâna
Scrisă-i luna și lumina.
Șî de unde be din el
Scrisu-i on luceferel.

folclor românesc
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doua salcii

În unduiri de raze, poleită,
O lotcă neagră taie roșul soare.
Un cocostârc cu aripa zdrelită,
Atinge parcă moale, îndepărtata zare.

O înserare blandă, se-asterne liniștită,
Pe apele cetoase, de aburi, precum norii.
Doar ea, cu gându-i slobod, se luptă amagită,
Prin puncte cardinale, să cate iarăsi zorii.

Ea, ochii blanzi si-i poartă, pe piscurile mării
Si in zadar încearcă, prin 'naltele talazuri
Să își croiască vorbe, in poarta înserării,
Precum torentul cale, prin de-bazalt zagazuri.

El, o privește numai și mut e de uimire,
Ca o statuie parcă, sirenă impietrită.
Doar biza îi adie prin părul de safire
Iar pielea-i feerie, sideful o imită.

Sunt doi straini, de-acum, îndragostiți de umbre,
De propriile patimi și amintiri apuse
Iar în nisip li's pasii, ce-au încetat să umble,
Două tăcute sălcii, ce au căzut răpuse.

poezie de
Adăugat de Cristina MocanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: De ce are leul mascul părul atât de lung în jurul capului? Fii primul care răspunde!
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!