splendoare

De ziua ei

Bun, atent şi cavaler,
I-a luat un colier
Şi-o splendoare de cercei,
De pe noptiera ei.

epigramă de Mihai Danielescu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În toate religiile vine o zi în care proorocii îşi iau zborul: apoteoza. Fuga de răspundere, în maxima ei splendoare.

aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agent ecologic

Râul curge cu splendoare,
Dar "cară" şi poluare,
Că omul nu înţelege
Că ce seamănă... "culege"...

epigramă de Constantin Enescu (9 februarie 2012)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata de la pagina 5

Îi place-n poze goală să apară,
În splendoare, să-şi arate al naturii dar,
Să fie admirată de-o-ntreagă ţară,
În fiecare zi... la pagina 5 în ziar.

epigramă de Constantin Ionuţ Gîrjoabă (23 noiembrie 2009)
Adăugat de Constantin Ionuţ Gîrjoabă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Năravuri scribăreţe

Când colinzi
două luni
a naturii splendoare,
căutând flori şi stele
prin oricare cotlon,
e de neînchipuit
cum natura ţi-apare
ca o carte
de telefon.
Pretutindeni-
Caucazul de-ar fi,
e de-a surda,
sau că-s ţărmii Crimeii
în soare,
pe un petec de cer,
la W. C,
sau pe burta
telegarului lui Petru cel Mare,
ori în praful din drum,
ori pe-a vântului roză,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Vladimir Maiakovski din Versuri (1926), traducere de Cicerone Theodorescu
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singur, privind de-a lungul fluviului bobocii dând în floare

Pe malul fluviului tristeţea înfloreşte inexplicabil,
Dar nu ai unde să te plângi – aproape am luat-o razna.
Îl caut pe vecinul de la miazăzi; dar prietenul meu de pahar
Umblă băut de zece zile. I-am găsit doar patul gol.

O inflorescenţă febrilă acoperă malurile,
Hoinăresc, înregistrând pericolele, înfricoşat de primăvară.
Poezii, vin – chiar şi pe acestea, le îndur din plin.
Planurile de viitor pentru acest bătrân cu părul alb mai pot aştepta.

Un fluviu adânc, două sau trei case în liniştea bambuşilor,
Şi aceste de întâmplări: înfloriri roşii strălucind în alb!
Îmi găsesc locuşorul printre vociferările primăverii:
Cu un pahar de vin în mână, urez grijilor vieţii bon voyage.

Privind la vest spre Shao, de unde fumul se ridică dintre flori,
Admir din ce în ce mai mult statuara cramă Po-hua.
Să goleşti cupe aurii de vin, urmărind fete frumoase
Dansând pe broderia covoarelor – câţi pot îndura aşa ceva?

[...] Citeşte tot

poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!