Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Singur, privind de-a lungul fluviului bobocii dând în floare

Pe malul fluviului tristețea înflorește inexplicabil,
Dar nu ai unde să te plângi – aproape am luat-o razna.
Îl caut pe vecinul de la miazăzi; dar prietenul meu de pahar
Umblă băut de zece zile. I-am găsit doar patul gol.

O inflorescență febrilă acoperă malurile,
Hoinăresc, înregistrând pericolele, înfricoșat de primăvară.
Poezii, vin – chiar și pe acestea, le îndur din plin.
Planurile de viitor pentru acest bătrân cu părul alb mai pot aștepta.

Un fluviu adânc, două sau trei case în liniștea bambușilor,
Și aceste de întâmplări: înfloriri roșii strălucind în alb!
Îmi găsesc locușorul printre vociferările primăverii:
Cu un pahar de vin în mână, urez grijilor vieții bon voyage.

Privind la vest spre Shao, de unde fumul se ridică dintre flori,
Admir din ce în ce mai mult statuara cramă Po-hua.
Să golești cupe aurii de vin, urmărind fete frumoase
Dansând pe broderia covoarelor – câți pot îndura așa ceva?

La est de râu, în fața cavoului unde zace starețul Huang
Primăvara e o splendoare fragilă printre brizele ușoare.
În această explozie libertină a florilor de piersic,
Ar trebui să prețuiesc felinarele roșii sau luminile stinse?

La casa Doamnei Huang, bobocii dând în floare umplu cărările:
Sub greutatea lor, mii sau zeci de mii, ramurile se apleacă la pământ.
Fluturii întârzie în zboruri lejere – un dans neîntrerupt,
Urmărind liniile melodice ale grangurilor care cântă alene.

Nu-mi place când bobocii înfloresc; vreau să mor. Mi-e teamă.
Odată trecută floarea, căderea-n bătrânețe devine inexorabilă.
Iar ei se scutură, bucuroași, pe fiecare ram. Dar, hai să nu mai vorbim,
Boboci micuți, despre aceste lucruri – deschideți-vă delicat, cu grijă.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.

Citate similare

Cărări albe

Și plec...
Mă duc pe albele cărări
Pe care au pășit și alții
Ce-s îngropați în alte cugetări.
Căci negru e în jurul meu
Și soare nu mai este,
El a apus de mult în zări
Acum, e-ntr-o poveste.

Oare-am ajuns?
Privesc în jur... aceeași lume sumbră.
Și-acum doar o-ntrebare am:
Pot mă-ntorc în tindă?
Și-apoi privind în jurul meu
Nimic nu îmi răspunde.
Dar cu privirea urmăresc
Lucrul a mă pătrunde.
Privesc uimit cum soarele și luna
Nu numai că se văd,
Ci își împart căldura.

Și văd cadavre vii
Cum obosite-nclină.
Dar unde sunt?
Mă-ntreb întruna
Și caut cărarea albă din negrul interes,
Dar în abisul gândurilor mele
Se văd doar licurici stingheri
Ce pâlpâie aiurea-n noapte
Și fac tic-tac, se sting și pier.

E întuneric și mi-e frică
Și-am început mă gândesc
Cine sunt eu? De unde vin?
Dar un răspuns eu nu găsesc.
Mă simt așa lipsit de viață,
Mă simt de parcă n-aș fi eu,
Mă simt doar o simplă fantomă
Sau, un cadavru în cavou.
Nici nu mai știu ce timp m-așteaptă
Și nici ce drum eu voi urma.

Dar caut drumul alb, din negrul nesfârșit
Și caut neatinsul negăsitului învins.

poezie de din Complotul simțurilor (2008)
Adăugat de Anabella Eliza CotovanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Giorgos Seferis

Un bătrân pe malul fluviului

Nu vreau altceva decât să pot vorbi simplu,
să mi se acorde această grație.
Cântecul ni l-am încărcat de atâtea muzici
că încetul cu încetul se scufundă
și arta ne-am împodobit-o într-atât
fața îi e roasă de zorzoane,
și trebuie spunem puținele noastre cuvinte
pentru că mâine sufletul își înalță pânzele.
Dacă suferința este omenească, nu suntem oameni
doar pentru a suferi,
de aceea-n aceste zile cuget astfel
la marele fluviu,
acest sens care înaintează printre plante și
ierburi,
animale păscând și adăpându-se
oameni care seamănă și seceră,
și printre marile morminte și micile lăcașuri
ale morților.

poezie clasică de din Cele mai frumoase poezii (1965)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Leonte

Limpezire...

Când mă gândesc la trecerea vieții
Nu-mi cenzurez diverse amintiri
Din anii impulsivi ai tinereții,
Plini de muncă, dar și de iubiri.

Revin trecute, multe întâmplări
Cu hazul sau cu tristețea lor
Dar și câte alte contemplări
Care mă purtau în viitor.

Acum când viitorul e prezent,
Ți-aduci aminte pronosticul tău,
Dacă a fost sau nu eveniment
A devenit realitate, nu-ți pare rău.

Un covor albastru plin de stele
Este cerul fără de sfârșit
Nu te mai caut printre ele
Căci pe pământ eu te-am găsit.

În suflet mi-ai pătruns, surpriză
Și te-am păstrat cu inocență
Nu știu de cine ai fost trimisă
Dar sunt fericit cu a ta prezență.

poezie de
Adăugat de Mihai LeonteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mai mor puțin

Eu Te întreb, Tu mă acuzi
Eu Te aștept, Tu nu mă vezi
Eu Îți vorbesc, Tu nu auzi
Eu Te iubesc, Tu nu mă crezi.
Mai mor puțin, Tu nu mă știi
Mai cad un pic genunchii mei
Pe brațe, Doamne mă ții
Te-am tot rugat și Tu nu vrei.

Ți-aș mai vorbi, Ți-aș mai cânta
M-aș odihni dar nu am cum
Aș vrea să vin în fața Ta
Dar nu mai știu pe care drum.

Unde ești, Dumnezeu
Unde ai plecat
Vreau știu ce sunt eu
Înger sau păcat.

Unde ești, Dumnezeu
Unde Te-ai ascuns
Ți-am adus plânsul meu
Dar n-a fost de-ajuns.

Unde ești, Sfântul meu
Te-am strigat și strig
Nu auzi, Dumnezeu
Și mi-e tare frig...

poezie de (15 iunie 2004)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mariana Eftimie Kabbout

O tristă toamnă

Se-apropie o tristă toamnă și printre frunze ce-au căzut
Mai caut clipele trecute și toate câte am pierdut...
Într-o rugină parfumată e-nvăluit un aer cald
Cu pași nesiguri fuge vara din lacul unde mă tot scald

E trist și umed asfințitul iar soarele a plâns puțin
Și mi-a trimis o adiere a unor nopți prea lungi ce vin
Îmi fac un pat de frunze moarte și mă întind lenevesc
În mintea-mi plină te mai caut, dar nu mai sper să te găsesc

Cum să mai cer putere vieții când am trăit și așa prea mult?
M-agăț de-un ram uscat de vreme și vântul rece îl ascult
Un cântec scurt de toamnă tristă răsună-n nopți prea lungi ce vin
Eu mă grăbesc s-ajung la tine, -ți umplu sufletul străin...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Viorel Muha

Cânt pentru iubire!

prin timp de veacuri și de mii de timpuri
răsar în zeci de mii de gânduri, flori
iar parfumul dimineților prin crânguri
vin prin aburi de primăvară și vă spun

suntem trupuri de unduire-n suflete
porți deschise spre universuri, iubire
copile din soare ațintind mereu privire
spre viață, spre voi, și pentru tine

cântăm pământului mii de culori minune
noi răsărim și suntem izvor de nemurire
vrem cu bucurie ca-n inima fiecărei case
de-i fecioară, femeie sau pentru plete albe
să vă cântăm cu drag ce-a mai frumosă melodie
a florilor culoare!

poezie de (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pot

pot să-mi umplu lumea dacă vreau, cu tine,
pot să-mi scutur cerul peste ochii tăi -
să se-nroureze nopțile-ți cu vise
și să-ți ardă toate spaimele-n văpăi.
pot să-ți curg în suflet cu uimiri candide
când îți bate pleoapa alb peste cărări
și când înflorește noaptea printre greieri
pot să-ți șterg tristețea altor întâmplări.
renasc pot încă sub a ta suflare
sau sub dalta-ți aspră de Pygmalion
care-mi sapă aripi largi în carnea pietrei
ce-mi crescuse-n tâmpla arsă de nesomn.
când te cheamă zarea dincolo de vreme
să-mi atârn privirea pot de ochii-ți triști,
să te duc cu mine-n capătul luminii
unde iarba verde știe că exiști,
unde universul îngustat în inimi
face să nu doară că ne-a rupt cândva
din perfecțiunea unui tot magnetic
ursind două cioburi spre-a se căuta.
dupa toate astea pot să-nvăț uit
cum îți suna pasul când îmi calci în dor
și redefinindu-mi viața prin uitare,
fără sens de tine, pot să-nvăț să mor.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tristețea din adânc

Nu.....
Nu cred că-ti imaginezi
Scriu doar pentru tine
Si dacă intr-o zi
Nu mi-ai citit gândurile
Simt cum cerul
Se prăbușește
-Ai pățit ceva?
Mă intreabă soarele
-Nu... dar văd
cum lumina ta a pălit
Si sufletul meu
Dintr-un râu tumultos
Devine un lac
Unde liniștea
De la suprafața apei
Acoperă cu tăcerea ei
Tristețea din adânc.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dostoievski

Nu pot să sufăr slugărnicia reportajelor din lumea întreagă și cu precădere din ziarele noastre rusești, unde aproape în fiecare primăvară reporterii noștri povestesc despre două lucruri: în primul rând despre neasemuita splendoare și luxul sălilor de joc din orașele cu săli de ruletă de pe Rin și în al doilea rând despre grămezile de aur care zac chipurile pe mese. Doar nu sunt plătiți pentru asta; astea se povestesc dintr-o slugărnicie dezinteresată. Nu-i nicio splendoare în sălile mizerabile, iar aurul nu numai că nu stă grămezi pe masă, dar abia dacă există. Firește, când și când, în decursul sezonului, mai apare pe neașteptate câte un individ sucit, sau un englez, sau vreun asiatic, un turc, ca în vara aceasta, și pierde sau câștigă dintr-o dată foarte mult; cât despre ceilalți, joacă toți pe guldeni mărunți și, ca sumă medie, pe masă se află întotdeauna foarte puțini bani.

în Jucătorul (1991)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba rusă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Ru.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Le Joueur" de Dostoievski este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -59.72- 32.99 lei.

Din suflet

Despre ce să scriu azi?..
Numai despre flori
Despre florile cu părul blond
Despre florile cu părul negru
Sau despre cele cu părul castaniu
Sau roșcat
scriu despre florile cu pistrui
N-am să le uit pe cele cu părul alb
Chiar dacă își ascund culoarea sub alte culori

scriu despre ochii lor
Albaștri, verzi, căprii
Ruginii ca toamna
Albaștri ca cerul, sau poate ca marea
Verzi ca primăvara
Sau poate.. nu știu...
Mă înnebunește culoarea ochilor de flori

scriu despre primăvara asta
Despre ziua asta...
Despre ziua florilor
Care acum poate își servesc cafeaua
scriu despre florile care poate au uitat
Că azi au înflorit altfel
Că azi parfumul lor e de nouă ori
Mai primăvăratec, mai amețitor

scriu despre florile rătăcite
Care nu au glastra și nici grădina lor

Și ce aș putea scrie?
Nu vreau să le ud cu lacrimi
Vreau să le ud doar cu rouă
Din raze calde
De soare, de lună, de stele senine
Raze de speranțe încolăcite pe structura lor

Și iată că am scris
Din suflet și din inima mea bolnavă de dragostea lor

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Osho

Viața stă mereu sub semnul primăverii

Viața este plină de o splendoare divină
Dar noi nu suntem conștienți de asta.
Suntem atât de adânc adormiți
Încât nu încetăm îi neglijăm frumusețea.
Este viața cea mai apropiată de perfecțiune,
Cea mai frumoasă, cea mai magnifică.
Nu poate fi îmbunătățită în vreun fel.
Noi suntem însă adormiți
Și de aceea nu putem avea nici o conexiune cu ea.
Este ca și cum ar fi primăvară
Iar pomii înfloresc
Și păsările cântă
Iar vântul dansează printre ramurile copacilor
Și tu ești adormit.
Nu ai cum simți razele soarelui ce vin spre tine
Printre copaci
Și imaginile frumoase
Create de ele în jurul tău.
Nu ai cum vezi florile, culorile lor.
Nu ai cum zărești dansul
Copacilor și al vântului.
Nu ai cum știi nici măcar că ești într-o grădină!
Nu ai cum avea vreo conexiune cu primăvară.
Rămâi închis în tine însuți.
Poți avea un coșmar
Și poți suferi în coșmarul tău.
Poți strigi, jelesti și să plângi.
Acest lucru nu are însă vreo legătură cu realitatea
Din jurul tău.
Exact la fel este situația omului.
Viața stă mereu sub semnul primăverii
Dar omul trebuie fie treaz
Pentru a ști asta, a simți asta, a iubi asta.
Și, de îndată ce ai gustat bucuria
Care te înconjoară, ești religios
Din cauza mulțumirii care se înalță în tine
Și a recunostiintei și rugăciunii înălțate în tine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Colors of Your Life: A Meditative and Transformative Coloring Book Paperback" de Osho este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -53.99- 32.99 lei.
Corneliu Culman

Mi-e dor de obiceiul vostru

Mi-e dor de obiceiul din Banatul vostru
De-ați pune'n mână paharul cât mai plin.
E-un obicei frumos, pe gustul nostru,
simți din plinai băut un vin.

În înserarea ce pe deal se pierde,
beau cu Roșca-un Cabernet de Recaș, gros,
simt cum sângele în mine fierbe
Ș-apoi plec, nebun, încet, pe jos.

Cu un popas la Josu'n Topolovățul Mare,
Unde gust un vin, doar un pahar, în drum,
S-ajung apoi la Buziaș, în care
beau cu primărița-un Otonel plin de parfum.

mă opresc apoi la Teremia Mare,
beau cu Willy un păhărel de vin.
Se zice că-i ușor, că nu este prea tare,
Dar dacă-l beau, picioarele mă țin?

Ș-apoi -nchei plimbarea aceasta'n care
M-a însoțit Răducu, prieten priceput,
În micul separeu din Sânnicolaul Mare,
S-o iau cu Oncu iar de la'nceput.

poezie de din Niște poezii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Despre un an

hai să vorbim despre un an
neînceput
unul întreg, care n-a mai trecut
sau n-a mai fost

desfac eu un vin
și pun pe foc să mai stăm
iar lângă vin desfac un an
pe care-l vrei

atât de liniștit aș fi știu
să-mi spui ce știu
m-aș face eu
te-aș face înapoi
univers din pustiu

alege tu un an
am curaj
și să-l împart
și să îl torn în pahar
și să nu îl mai am

poezie de (12 februarie 2016)
Adăugat de Florin DinuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pahar cu vin

O frunză de geam se lovește
O fată in gol privește,
O lacrimă curge lin
Într-un pahar cu vin.

Un sunet nesfârșit
De plânset răgușit,
O viață ce se duce lin,
Într-un pahar cu vin.

O continuă dilemă
Într-o gândire fermă,
Un gând ce apare lin,
Dintr-un pahar cu vin.

Pe masă o pată
Și-o tigară sfărâmată,
Scrumu-i împraștiat lin
Lâng-un pahar cu vin.

O rază rătăcită
De lună înngalbenită,
Luminează lin...
Un pahar cu vin!

poezie de
Adăugat de gandesc deci existSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Li Bo

În fața butoiului cu vin

Vântul de primăvară vine dinspre est și nu stă mult timp,
În urma-i rămân doar unde delicate în vinul care umple cupa aurie.
Florile se usucă și cad, petală cu petal㠖 miriade.

Ție, frumoasa fată, după ce bei vin,
Ți se îmbujorează și mai mult fața roză.
De câte ori vor mai înflori perii și prunii
Lângă casa vopsită în verde?
Lumina tranzitorie înșeală omul,
Ascunzând în umbră vârsta neputinței.

Ridică-te și dansează
În soarele asfințitului
Cât timp impulsul anilor tinereții este de neînvins!
Ce folos să te lamentezi după ce părul ți-a devenit alb
Ca firele de bumbac zdrențuit?

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Niciodată

mă-ntorc în lumea mea
de unde am plecat
acolo îmi găsesc liniștea
acolo cuvântul e cuvânt
floarea este floare
soarele același
în fiecare dimineață

nu pot urca mai sus...
nu pot aspira
spre înălțimile artei
acolo unde tu ești împărat

mă-ntorc acasă
recunosc, nu fără un regret
dar mă voi regăsi
trecând pragul casei
care mă așteaptă
așa am fost, așa voi fi
și nu mă voi schimba
niciodată.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căciula și paharul

Când văd un pahar cu vin,
Scot căciula și mă-nchin;
Când văd numai un pahar,
Mă închin mai mult fugar,

Dar plec jos smerita frunte,
Când văd două și mai multe
Și pân-la pământ mă plec,
Când văd un butoi întreg!

Ș-apoi cum să nu te pleci
Drept gârliciul unui beci!
Te tot pleci și te închini,
Până ieși din beci pe mâini...

Când văd un pahar cu vin,
Scot căciula și-l închin.
Nu-l închin c-așa se cere,
Ci să nu-l iau n-am putere,
Căci mă-ndeamnă toți așa:
- Ori îl iei, ori nu-l lăsa!

Când văd un pahar cu vin,
Scot căciula și mă-nchin,
Iar Moldova-i țară mare:
Tot butoaie și pahare!

Deci cât umblu până seară
Țin căciula subsuoară.
Și cât umblu îmi dau seama
Că Moldova-i toat-o cramă.
Ține-i, Doamne, veșnic harul!
Jos căciula, sus paharul.

poezie de
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "Iepurasul curajos" de Petru Cărare este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -8.00- 7.60 lei.

Crima frumoasă

A sta două mese la un om
fiecare cu un scaun în față
și ultimele tramvaie din buzunar
să le bea biletele.
*
Iată! Se parașutează
elevii din spațiu
vin cu inelele lui Saturn
la gât
vin cu flori de meteoriți
prăbușiți
vin cu aer pe zâmbet de vid.
Vin!
Vin din mame burți
Vin din case curți
Vin din beciuri vin
de pământ se țin
vin se duc iar vin
Dumnezeu e plin!
*
Noaptea când doarme ziua în cortul cu textură
de apă se aud păsările cum fredonează
din ciocul pământului un soi de băutură
de amiază.
*
A sta doi oameni la o masă
e o crimă
frumoasă!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Iubirea mea este una la fel pentru tine, pentru el
Si-as vrea sa te vad cum mă privesti cu marea din ochii tai
Si cum am sa ma pierd eu intr-o joaca de-a v-ati ascunselea
Drumul nostru e diferit sau poate ca se afla departe unul de altul
Distanță ce ne apropie acum sa scriem
Dar as vrea sa fiu saturată cu mii de valuri
Din care să creez apoi un univers palpabil
Un barbat puternic, ce mă privește ca pe a sa împărăteasa
Si nu ma minte asa cum o facea pana acum cu zecile de femei din viata lui
Eu sint deschisa ca o fereastra
Si stau ca o floare in glastra
Nu doresc nici lauri, vreau doar iubirea
Cu care sa pot împărți fericirea pe pământ.
Vreau o vibrație din care sa nu ma mai scot pana mor
Vreau sa adaug speranța in casa unde a apus soarele
Si sa ma descalt de muscatele si sa zâmbesc prin Zambilele parului tau
Nu mai doresc nici macar un nume...
Am plecat de mult cu oile la păscut
Acolo e liniștea ce-mi da răgaz ca sa simt
Te astept si pe tine in lumea mea fara ruine...
Te astept si pe tine in lacul meu plin de Pești
Unde icrele s-au depus deja si astept un nou lot sau banc de peste frumos
Dulce si gustos... Ca un păstrăv ales..

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Descântă-mi ochii de umbre cu buze nesătule

frământă-mi trupul și pune de-o minune
-ți cânt lasciv tăcerea dintre cele două eterne cuvinte
iar dansul celor șapte vieți ne-mpletească mâinile
într-un inel de lună și de soare
printre poieni cu fluturi mov
se-mbrățișează aproape cald
în casa cea de piatră
pe unde aleargă jucăușe jurămintele
iar eu te strig cu teamă
să nu-mi dispari a nu știu câta oară

din tainițe de timp se strâng la nuntă clipe
un flaut celt respiră din adânc de inimă un cer
pe care preoți îmbrăcați în alb ne desenează
din jumătăți o lume doar a noastră
de-o parte-i ziua cea mai lungă
și-o rest o noapte de așezat la stele
precum în jurul gâtului un fel de perle
poate-adunate-n zori din flori de in
sau doar culese lucitor
din mult prea răsucite scoici
iar dintr-o altă parte
punctată cu adânc de atlantida
îmi plângi oceane și eu înalț la munți
cu acea-firească știință a pruncului
abia născut
m-adăp la sânii tăi
cu lapte care curge-n galaxie

doar gândul mă trezește ca din moarte
și-mi este parcă tot mai transparent
ca și cum s-ar strecura câte un univers
prin fiecare deschidere de pleoape
ca ne umple lumea lumilor
cu basme

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Unde găsesc o scurtă narațiune despre zgârcenie? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!