Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Vladimir Maiakovski

Năravuri scribărețe

Când colinzi
două luni
a naturii splendoare,
căutând flori și stele
prin oricare cotlon,
e de neînchipuit
cum natura ți-apare
ca o carte
de telefon.
Pretutindeni-
Caucazul de-ar fi,
e de-a surda,
sau că-s țărmii Crimeii
în soare,
pe un petec de cer,
la W. C,
sau pe burta
telegarului lui Petru cel Mare,
ori în praful din drum,
ori pe-a vântului roză,
unde fulgeru-ntinde
betelii de mirese,
peste tot,
numai resturi de versuri și proză,
numai nume
și-adrese!
"Sonia și Vanea Hailov. Bine-a fost!
Am mâncat sub o stâncă: frumos adăpost!"
"Kolea și Zina",
firmă de-o șchioapă,
sub o pară,
drept inimă,
de-ți lăsa gura apă.

"Proletari din toate țările, uniți-vă!
Eu personal. Aniții V."
Goga Bârlog,
frizer, Taganrog..."
Pe-un chiparos de secoli,
era
tot alfabetul:
a b c de f g h i j h...
Unul,
căzându-i talentul din sac,
- că e-n toate-un rezon-
Ah!
Venind primăvara,
un decret le-aș turna:
"După numele lor,
de pe trunchiuri și stânci,
să fie aduși semnatarii
în brânci!
Să li se dea
câte-o otreapă
în labă,
și-apoi
la treabă!
Câte-o căldare-n spinare,

și marș pe cărare!
Să-și șteargă
numele,
și Kolea,
și Zina-
le dau cu benzina!
Să curețe
muntele Ai-Petri
un an,
să nu-și irosească energia în van.
Iar vreun alt vinovat,

dacă vreunul mai e,
scribărețul nărav
de nu și-a lăsat,
un analfabet să rămână
și-un ne-
rușinat."
Sub decret, un sigiliu,
roșu ca Scaraoschi-
și-aș semna:
Vladimir Maiakovski.

poezie clasică de din Versuri (1926), traducere de Cicerone Theodorescu
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Eu si Napoleon" de Vladimir Maiakovski este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -15.75- 11.99 lei.

Citate similare

Valeriu Cercel

Vremuri noi

Din vremea când trăiam, copii, la sat,
Și până azi a' toate știutori,
Chiar de-omenirea dacă s-a schimbat,
Eu doar la țoale, rar, în sărbători ;

Pe-atunci era rușine și respect,
Iar de nu dam un ban pe disciplină,
Cum tata era om foarte corect,
Săptămânal îmi da câte-o chenzină,

Păi de făceam cumva câte-o trăznaie,
Mă lua cu-a lui curea la întrebări
Și mă-nchidea la mine în odaie,
Nu apă, mămăligă, până-n zori ;

Ionel al meu, computer, telefon,
Un patefon cu plăci d-alea d'o șchioapă,
Iar lâng-acel TV pân' la plafon
Are și-un bar, copilu'.... rău de apă,

Așa eu, când vreau -l pedepsesc,
Ca tata, când veneam din sat hai-hui,
De mă-sa doar îi zic, să nu-l jignesc,
Și-apoi mă-nchid în dormitorul lui.

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rugăciunile Naturii

Oricare răsărit și-orice apus de soare,
Dar mai cu seamă cele mai pline de splendoare,
Sunt rugăciuni pe care Natura, iar și iară,
Le face dimineața și-n amurgiri de seară...
Așa se roagă zilnic, de mii de ani, mereu,
Precum tot Universul - și-s rugi la Dumnezeu!

Spre cer se-nalță raze, brațe de foc divine -
Blagosloviri mărețe, de sanctitate pline.
Privește-le și uită de-a grijilor rugină,
Și-ai auzi din ele o muzică divină
Care, de-o chemi, coboară cu dulcele-i șuvoi
Și se revarsă-n valuri de pace peste noi...

Putea-vom, drept urmare, ca sufletele noastre
soarbă energia din Soare și din astre.
O primăvară nouă devine orice oră,
Căci peste fiecare coboară-o auroră!
Jur-împrejur, Natura, cu ale ei poteci,
E ca o ființă vie - și-așa se roagă-n veci!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Săpături se pot face mai ales cu unghiile

dacă puteam îmi aleg numele de botez
aș fi ales
vladimir
pentru timpul devine mai bogat calitativ
când pronunți acest nume chiar acum în grecia
se întâmplă numai fapte bune

pentru orice gest al lui lasă dâre adânci în aer
culoare pentru păsările care își coc aripile în gușă
vladimir o piatră filosofală ar fi spus corul
hare krishna

dacă mă nășteam în america
tot vladimir mă revendicam pe culoarul timpului
nu reinventam roata dar le arătam poate
să și stea

dacă eram de capul meu prin univers
și mă rostogoleam
mi-aș fi dat acest nume
vladimir
extensia .exe
și mă lansam peste tot

așa însă nu mai aflați
și alternativele singurătății mele

poezie de
Adăugat de Ștefan CiobanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Pisica. Inceput de igrasie" de Ștefan Ciobanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 12.99 lei.
Gheorghe Bâlici

Romanță pentru mama

Când văd câte-o bătrânică
Prin oraș, c-o geantă grea,
Căutând vreun fiu ori fiică,
Parc-o văd pe maică-mea.

Ce venea și ea odată,
Când nu mai putea de dor
Și nu-i poposea la poartă
De vreun an al ei fecior.

Azi m- duce-ntr-o suflare
În cel sat îndepărtat
Să-i cad mamei la picioare
Pentru tot ce mi-a cărat.

Mama însă nu-i pe lume
Și scăpând de-atâta greu,
Doarme somn adânc sub hume
Lângă bunul tată-al meu.

Eu din munca mea năucă
Am în casă tot ce vrei,
Dar nu am măcar o nucă
Sau un măr din mâna ei.

Ce folos am de toate
Dacă nu mă-nvrednicesc
De mânuțele-i crăpate
Doar un pic mă lipesc.

Mama mea numai de bine,
Eu de pe acuma știu
C-am vin cândva la tine,
Mai devreme, mai târziu.

Mamă, zâna mea frumoasă,
Sper tu mă vei ierta –
Cum nu iei nimic de-acasă,
Nu știu de-ți aduc ceva...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteIon Creangă

Era odată un rus, pe care îl chema Ivan. Și rusul acela din copilărie se trezise în oaste. Și slujind el câteva soroace de-a rândul, acuma era bătrân. Și mai-marii lui, văzându-l că și-a făcut datoria de ostaș, l-au slobozit din oaste, cu arme cu tot, să se ducă unde-a vrea, dându-i și două carboave de cheltuială. Ivan atunci mulțumi mai-marilor săi și apoi, luându-și rămas bun de la tovarășii lui de oaste, cu care mai trase câte-o dușcă, două de rachiu, pornește la drum cântând. Și cum mergea Ivan, șovăind când la o margine de drum, când la alta, fără știe unde se duce, puțin mai înaintea lui mergeau din întâmplare, pe-o cărare lăuntrică, Dumnezeu și cu Sfântul Petre, vorbind ei știu ce. Sfântul Petre, auzind pe cineva cântând din urmă, se uită înapoi și, când colo, vede un ostaș mătăhăind pe drum în toate părțile.

în Ivan Turbincă
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Ivan Turbincă" de Ion Creangă este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -9.54- 4.99 lei.
Valeriu Cercel

Vremuri noi

S-au schimbat atâtea-n lume, oamenii, la fel, și ei,
Mi-amintesc, și nu sunt glume, când eram noi tinerei,
Un flăcău, un oarecare, când la vatră s-a lăsat,
Era copt, om pe picioare... ce să mai! era bărbat ;

Prima toamnă cum găta de cules la razachie,
Omul se căpătuia cu vreo Leană sau Mărie,
Ca apoi, bun amorez, în micuțul lor cătun,
Era gata de botez chiar în postul de Crăciun,

Și cu Leana, ori Măria, făcea casă și copii,
N-avea treabă cu chiria, sau, la Visa, datorii,
Ajungând la patruș'cinci, vârsta când aproape toți
Cumpărau din târg opinci la nepoate și nepoți....

S-au schimbat atâtea-n lume, oamenii, și ei, la fel
Un flăcău, și nu dau nume, fiind mulți astăzi ca el,
Nu știe ce-i căsnicie, de copii nu vă mai spui,
Când, o zi, la cătănie, nu a fost în viața lui,

În schimb, șade cu chirie, singurel, ani după ani,
Având doar o datorie... dar, nu pomenim de bani,
Nici de Leni, nici Mărioare, căci o frază e destul,
Un flăcău la vârstă mare nu-i bărbat, dar e mascul,

Și de-abia când e sătul de spălat, gătit, călcat,
Și prin casă, de fudul, zi de zi făcând curat,
Socotind că nu e drept slugă-n casa lui să fie,
Se decide, înțelept, să-și găsească o soție,

Însă după cununie, pân' să se acomodeze,
I se scoală pe chelie, sictirit, divorțeze,
Căutând la disperare ca să scape de năpastă,
Și tot din motive care... l-au făcut să-și ia nevastă.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

S-a mai stins o stea (Lui Grigore Vieru)

Motto:

Sculați-vă, sculați-vă, sculați-vă
Din somnul cel de moarte!
Salvați-vă, salvați-vă, salvați-vă
Prin limbă si prin carte!

(Grigore Vieru)

Cum vine omul, numai, numai zâmbet!
Cum pleacă omul, numai, numai plânset!
Mai bună, lumea, cu un gram o lasă.
Tribut plăteste pentru el, o viață!

Cum vine omul, numai, numai soare,
Și-i noapte grea a lui plecare.
Un nume bun, un nume drag ne lasă
Și-o întristare pentru-o-ntreagă viață!

Cum vine omul, numai, numai miere
Cum pleacă omul, inimă-n durere:
Câte-o fărâmă pentru fiecare,
Cât are omul, inima, de mare!

poezie de din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Maiakovski

Secretul tinereții

"Tineretul" nu-înseamnă cei care
prin poiene dosite socot
rostul lor e - în urlete asurzitoare -
să-și clătească gâtlejul cu votcă.
"Tineretul" nu-înseamnă cei care
vor pocite veșminte poarte,
primăvara, în nopțile clare,
bătând bulevarde...
Nu, nu-nseamnă că-s tineri acești
maimuțoi care-n zori roșcovane -
tot ce clocotă-n vinele lor tinerești
irosesc în amor, după toane.
Tinerețe e asta?... Pospai!
Că ai optsprezece-ani? Poți ai.
Tineretul sunt cei
care astăzi - la luptă venindu-le rândul -
le vor spune acelor ce-au căzut pentru ei:
"Noi schimba-vom pământul!..."
Tinerețe! Ești numele, harul
luptătorilor lumii, gata-n front să se-adune,
aprinzând viitorului farul
unor zile mai bune.

poezie clasică de (1928)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

"Samariteana"

Burlacul înrăit, Gigel,
Flămând de-amor ca o cătană,
Pândea câte-o "samariteană",
Să-și facă milă și de el
În dragoste cam infidel,
Dorea să fie "pe sprânceană"
Când acosta câte-o codană
Să o posede-avea ca țel
Uzând de "latura umană"
Fătucile cu capu-n nori,
Își mai făceau câte-o pomană
Și-a profitat de multe ori,
Dar ultima, cea mai sărmană,
I-a dăruit copil din flori!

sonet epigramatic de din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Vasile

Iubire de-o iarnă

Credeam și mai cred în iubirea de-o iarnă
Și- vrea trăim câte-o noapte pe zi
Și- vrea ca din ceruri cu stele să cearnă,
Vreo sută de ani ca într-un joc de copii
Și noapte să fie, dar una polară.

avem înainte o mare de timp
În spațiu pierduți pe o stea glaciară,
Și iarna să nu fie doar biet anotimp,
Ci veacuri de veci în distanță stelară
Ori ceas de sublim suspendat în netimp.

Cuvinte devin noțiune abstractă,
Topindu-și pe gheața fierbinte din noi,
Mesaje mulțimi într-o singură șoaptă,
Doar eu și cu tine și potopul apoi,
ningă din cer pân' la Sfântul Așteaptă.

Iubiri de o iarnă purtăm pe retină,
Acum și de-a pururi în stele cu noi.
Străine de tumultul vieții și vină,
Curate și albe ca neaua divină
Și vii mărturii pentru vieți de apoi.

Voi crede mereu în iubirea de-o iarnă,
Atunci când trăiam câte-o noapte pe zi,
Visând că din cer cu steluțe-o să cearnă,
O sută de ani ca într-un joc de copii
Lângă foc ghemuiți la o cină de taină.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Sorescu

Nume proprii

Când a naufragiat antichitatea
Nu apăruseră încă sticlele
Și tot ce era mai de preț pe acolo
A fost făcut sul
În niște nume proprii
Cărora li s-au dat drumul pe mare.

Numele au ajuns cu bine la noi.
Și când destupăm câte unul,
zicem Homer, Pitagora sau Tacitus
Țâșnesc spre cer jerbe mari de lumini,
Pe umeri ne cade un praf de milenii.

înmulțim din răsputeri
Avuția de nume proprii a lumii!
Și dacă se va scufunda pământul
Ele să rămână plutind,
Cai troieni cu toată omenirea în burtă,
Către porțile altor planete.

poezie celebră de
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -37.00- 29.99 lei.

Muroii

pe
degetele
Bogății de jos
mi-am
petrecut copilăria
în zâmbetul ei gingaș
și frumos

Bogata
e
aripa vântului
când vara îți
mângâie obrajii
în Fundu Târgului
din blid
când sorbi tomnajii

toate hotarele
Bogății
le-am
străbătut
umblând cu mieii și oile
sau
la lucru
ori după hribe și bureți

clipe frumoase
am trăit în Bogata de Jos
din frageda-mi copilărie când încă
se mai păstrau obiceiurile frumose
lăsate din bătâni

primăvara
începuse să-și scalde privirile
în ochii noștri
și
înverzise pădurea

acasă
eram cu ai mei
când deodată
am auzit sunete de trâmbițe
așa frumos răsunând
de-ți
era mai mare dragu să le asculți

și
mai tare
și mai tare
răsuna muzica aceea venită parcă
de pe alt tărâm din basmele copilăriei

n-a trecut mult
și iată la noi
la poartă
au venit muroii

erau băieți îmbrăcați
cu tureci de coajă de cireș la picioare
iar pe cap aveau un coif
tot din coajă de cireș
de
numai ochii li se vedeau
și gura puțin
cu-o botă în mână
umblau pe la casele oamenilor ca
primească ouă

pe care la urmă le vindeau
la cooperativă ca să-și
facă bani
prețul pentru
cel puțin o zi și o noapte
petrecute prin păduri ca să-și facă
trâmbițele ce răsunau așa de gingaș și de minunat
de
umpleau satul întreg cu melodia aceea atât de scumpă și legănată
și apoi
coifurile și turecii
inclusiv îmbrăcarea moșuțului care era parcă personajul principal cu frunze îmbrăcat
de abia vedea pe unde să pășească

și trâmbițele
răsunau
în melodia aceea scumpă
căci cei ce
le foloseau erau experți
în melodiile acelea atât de gingașe și fine
de
însuși satul se legăna pe aripile vântului
în melodia aceea scumpă
pe când cei cu coifuri și
cu bote în mâini umblau
pe la casele oamenilor
uneori repezindu-se cu botele după femei ca să le sperie
dar
alteori
femeile aruncau găleți de apă peste
tinerii mascați cu coifuri

și
tot satul
toată Bogata de Jos
era în derivă
trâmbițele sunau
muroii fugeau după femei
moșuțu mergea încet pe drum
pe când vreo doi trei băieți
erau cu coșercile de ouă strângându-le
din mâinile femeilor opărite de atâtea
figuri cu coifuri
de melodia aceea a trâmbițelor ce parcă și
Bogata de Jos o legănau
din Coastă până la dâmburi
și
de la Dâmburi
până în Coastă
lăsând Pusta suspendată undeva
în miljlocul melodiilor acelea
fine ale
trâmbițelor

și era așa de frumos
vezi forfota aceea de oameni
mascați unii cu bote în mâini
și
fugărind femeile mai puțin curajoase
sau
umblând prin curțile caselor
colorând totul
parcă în niște culori de basme

primăvara
se scălda pe aripi de vânt în Bogata
13-02-2020 mănăștur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Aș vrea...

Aș vrea fiu o pasăre-n zbor,
Sau frunza purtată de vântul ușor...
Aș vrea fiu o dulce adiere,
Sau poate din stupi a albinelor miere.
Aș vrea fiu mireasma din flori,
Un fir de iarbă, ori roua din zori.
Aș vrea fiu o gingașă floare,
Nisip, curcubeu, sau apa din mare.
Aș vrea fiu o gâză, ori furnică,
Un fluture, pește, sau chiar rândunică.
Aș vrea fiu apă de ploaie,
Un lup, sau chiar doar o blândă oaie.
Aș vrea fiu lumină, sau nor,
O rază de soare, un gând călător...
Aș vrea fiu pom, piatră sau stâncă,
Un munte semeț, sau marea adâncă.
Aș vrea fiu o stea de pe cer,
Soarele, luna, sau un vis efemer.
Aș vrea fiu spicul de grâu,
Izvorul limpede, fluviu, sau râu.
Aș vrea fiu zâmbet, culoare,
Cântec, iubire, sau strigăt, chemare.
Aș vrea fiu toamnă sau vară,
Iarna cea albă, sau chiar primăvară.
Aș vrea fiu ori cer, ori pământ,
Sau toate deodată, însă nu sunt...

poezie de din În căutarea omului (2005)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Magdalena Dorina Suciu

Testamentul iubirii

Cum treci tu prin mine
numai primăvara trece prin muguri,
mirosind a îngeri tăvăliți prin iarbă.

Știu, mâinile care îmi încheie trupul
sunt aceleași care le-au dat zeilor bea din palmele lor,
cu pete de lună pe ele...
Știu, cel mai frumos m-au scris ele!

Ah, buzele mele te-au cules măr roșu,
îmi tremură ființa,
noaptea și ziua sunt una,
și noi, tot mai flămânzi de noi,
ne naștem unul din celălalt-
două aripi de ape trecând în testamentul iubirii
numele nostru.

poezie de din Femeie, nu ți-e îngăduit să mori!
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Blitz

(pentru Ion Gabriel D.)


acolo mergea el cel mai des –
unde pietrele de pe inimă
se-amestecau prea ușor cu pietrele muntelui.
de-aceea, ori inima-i rătăcea prin locuri sălbatice,
ori muntele se lupta să-i iasă din piept.
totuși, acest prieten nu uita niciodată
să-și rostească viața
ca și cum ar fi scris scrisori lui Dumnezeu.
e-adevărat, uneori agăța totul
de-un semn de-ntrebare,
alteori se-ntreba de mai poate spune Da
cel ce de mii de ori a spus Nu.
e-adevărat, deseori ne trântea în față
icoana unui hoinar,
însă de tot atâtea ori și-a risipit
singura inimă în dureroase și calde
plecări și veniri.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Marele poet național și universal Mihai Eminescu - Dedicație

Măreț Luceafăr, nu te vom uita,
Opera ta ani și secole o vom păstra.
Ale tale dulci poeme nu vor putrezi,
Tu ai lăsat în ele dorința de-a trăi.
În rime și versuri tocit-ai a ta minte
Și te-ai înălțat ca și un astru
Asupra flamurei fierbinte.
Ai dovedit omul nu poate trăi
Fără aibă simț și drag de a iubi.
Cel ce-mi seamănă mie
Scrie versuri, proză și poezie,
Cu dragoste și iubire,
Cu bun simț de actorie.
Eminescu, prieten drag,
Mi-a șoptit de mult în prag:
"Vezi, ia seama, îți las o carte,
Scrisă numai jumătate.
Tu continuă mai departe,
Cât trăiești, până la moarte.
După moarte altul vine
Și te imită pe tine."
Caragiale, indiscret,
Mi-a lăsat doar un caiet,
Scris câtva, de la-nceput,
-l continui eu, cel mult.
Mi-a mai lăsat și-un baston,
trezesc pe cei ce dorm,
lovesc în ei cu ură,
schimbe a lor făptură.
mâncăm pâinea curată,
Să ne fie pacea dreaptă,
Nu de neghină pătată.
Apoi, fiindu-mi bunic,
Octavian Goga, el m-a înzestrat
Cu talentul și cu vorba.
Toate acestea nu-și au locul,
le-a înghițit lupul
Și le-a mâncat apa norocul,
Apoi potopul, cu totul.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Peripețiile ouălor de Paște

De Paște, așa-i temeiul:
Obiceiul și bordeiul.
De-ați ști ouăle ce-ndură
Scuipi, ca de deochetură.

Mai întai sunt toate fierte,
Mă rog Domnului să-i ierte!
Apoi le trag prin vopsele,
Din creștet până-n pingele.

Pe-altele le-ncondeiază,
Pân' modelu-l cizelează.
Le sulemenesc obrazul,
De arată de tot hazul.

Ori scot vintrele din ele
Gătindu-le cu mărgele,
e sărbătoare mare
Și nu-i loc de eschivare.

Mai la nord, în Bucovina,
Alt obicei, bată-l vina:
Le picură-ncet cu ceară,
Fierbinte și rumeioară.

Unora, duse cu capul,
Le pun cu forța ciorapul,
Peste frunze adunate,
Ca iasă-nzorzonate.

Gătite după tipicuri
Servite-s la mizilicuri.
Nu tu felu-ntâi sau doi,
Când e masa mai în toi.

Trec prin ditamai tapajul,
De când părăsesc cofrajul.
După ce-s gătite-n fine,
Dau peste altă rușine.

Vai de viața lor de ouă,
Le ciocnesc două cu două,
Izbindu-le ca berbecii,
Încercând de-s tari "dovlecii".

Și-apoi, orice farfurie,
Pare-un câmp de bătălie.
De-a valma-s amestecate
Coji, cu resturi de bucate.

Simți te apucă splinul,-
Li s-a împlinit destinul,
nu-i cine demaște
Odiseea lor de Paște.

poezie de din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Gânduri de pomană

Mă gândesc pe zi ce trece,
Oare ce s-ar fi-ntâmplat,
Cum, tot frec menta la rece,
Să fi fost eu șef de stat(?!)

Am aliură, am prestanță,
Am și priză la popor,
Iar la stat sunt bun de clanță
Mai mult ca un senator,

Apoi, cu idei dotat,
Și talente la gargară,
M-ar vota, la ochi legat,
Orișicare pierde-vară,

După care, imediat,
Chiar a doua zi mi- pune,
Pentru toți ce m-au votat,
Planurile-n acțiune:

Prima dat', o să declar
Ilegal statu-n picioare,
Astfel, va primi în dar
Un fotoliu fiecare,

Și... meargă ca pe roate
Lucrul bun, fără de fițe,
Cei ce stau la compensate,
Vor primi și cu rotițe,

Deasemeni, ideale
Când primesc degeaba hrană
La cantine sociale
Pentru statul de pomană!

Altora, fără-ndoială,
Le dau de-alea-automate,
Când sunt rupți de plictiseală
Și adorm, să-i dea pe spate,

Iar acelora ce stau
Pe-a părinților spinare,
Doar printr-un decret le dau
Și un praz pentru frecare,

Sau ridiche, fi'ndcă, logic,
După cât gaz ard, se pare,
Frecangii, ecologic,
Vor muri de poluare,

Iară popilor, în dar,
Babele să nu se rupă,
Câte-un scaun-nalt, de bar,
Poala popii când o pupă,

Și-n sărmanul parlament,
Unde are fiecare
Doar un scaun, evident,
Din motiv de constipare,

Pentru-o bună performanță,
Le- da paturi fără scârț,
Când clocesc vreo ordonanță,
S-o voteze doar c-un pârț

Și, fără discriminare,
Un șezlong sau un hamac,
Le- da celor ce, sub soare,
Nici măcar umbră nu fac...

De-aia zic, pe zi ce trece,
Cum pierd vremea fără rost,
Tot frecând menta la rece,
Șef de stat eu să fi fost!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Silful

Duh al aerului, silful, forme largi închipuiește,
Ca jonglerii mingi de spumă și de vânt în cer rotește,
Iar în case se strecoar㠖 numai dânsul știe cum –
Distilând din flori uscate stinsul verilor parfum,
Exalând din rochii rupte dulci miresme desuete,
Clătinând ușor pendulul vrunui ceas de pe perete
Sau făcându-și joc cu panglici, cu vreo scamă, cu vreo fundă,
Fiindcă aerul e visul unde toate se cufundă.

Într-o roză cu petale veștejite, pe o carte,
Sta o fee-n agonie, sângerând, tânjind spre moarte,
Căci în orișicare floare spun legendele c-ar fi
Câte-o zână ce cu floarea timpul o va ofili.

Prea mărunt e trupul zânei, ochiul lumii n-o străvede,
De aceea doar copilul sau poetul se încrede
ar exista aievea, dincolo de-a ei poveste.
"Silfule, suspină dânsa, du-mă-n zbor pe-a tale creste,

Du-mă să mai văd poiana unde flori răsar și unde,
Printre crini și albăstrele, păpădiile rotunde
Nimburi spulberă, de scamă, sub suflarea ta senină,
Unde peste valea nopții eram fee și regină..."

Rugămintea ei, firește, nu puteam s-aud și eu,
Dar vedeam cum se-ntețește vântul, acest aprig zeu,
Și cum floarea cuprinzând-o, ridicând-o de pe carte,
Pe fereastra larg deschisă a purtat-o-n zări, departe.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Învață de la toate

Învață de la apă să ai statornic drum,
Învață de la flăcări că toate-s numai scrum.
Învață de la umbră taci și să veghezi,
Învață de la stâncă cum neclintit crezi.
Învață de la pietre cât trebuie spui,
Învață de la soare cum trebuie s-apui.
Învață de la vântul ce-adie pe poteci,
Cum trebuie prin lume de liniștit treci,
Învață de la toate, că toate-ți sânt surori,
treci frumos prin viață, cum poți frumos să mori.
Învață de la vierme nimeni nu-i uitat,
Învață de la nufăr fii mereu curat.
Învață de la flăcări ce-avem de ars în noi,
Învață de la apă să nu dai înapoi.
Învață de la umbră fii smerit ca ea,
Învață de la stâncă să-nduri furtuna grea.
Învață de la soare ca vremea s-o cunoști,
Învață de la stele că ceru-i numai oști.
Învață de la greieri – când umerii ți-s grei
Și du-te la furnică vezi povara ei.
Învață de la floare fii gingaș cu ea,
Învață de la oaie ai blândețea sa.
Învață de la păsări fii mai mult în zbor,
Învață de la toate, totu-i trecător.
Ia seamă, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci,
-nveți din tot ce piere, cum să trăiești în veci!

poezie celebră de
Adăugat de Liviu CeclanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 6 ianuarie 2019.
Distribuie
comentariiAu fost scrise 27 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Am un amstaff de 3 luni și e foarte rău, e doar cu gura după mușcat. Oare din ce cauză? Fii primul care răspunde!
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!