solutia de scos petele

Petele amurgul

îmi vedeam adese
zilele propice
cum cădeau popice
nucile culese

orele inapte
aminteau de-un iz
şterse pe parbriz
ultimele şoapte

toamnele şi burgul
rar dintr-o butadă
apucau să vadă
petele amurgul

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soluţia

Eu nu sunt eu, atunci când nu iubesc,
Numai o parte din mine trăieşte;
E drept, mă mişc, muncesc, vorbesc,
Dar în esenţă, acţionez orbeşte!

Nu cred că cei din jur mă înţeleg,
Probabil le par o curiozitate;
Fără iubire, nu sunt om întreg,
Viaţă trăită-n inutilitate.

Daţi iubirii ce-i al ei, vă conjur!
O viaţă searbădă nu mai e viaţă
Iubirea e soluţia, vă jur
Ce-ajută şi morţii să-i facem faţă!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştire "de importanţă naţională" la tembeliziunea România TV: Alina Vidican şi-a scos tatuajele de pe părţile intime

Şi le-a scos de pe ţâţuci,
Burtă, spate, de pe buci.
Soarele a auzit
Şi din mersu-i s-a oprit;
Admirând pe blonda jună,
A "uitat" să mai apună...

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (3 septembrie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privighetorile

Privighetorile sunt cele care ne-au scos ochii,
nu lupii, nu răufăcătorii.
Ne-au scos ochii cei care ne-au iubit mai mult,
cei care ştiu să cânte, să ne cânte,
să ne descânte,
ne-au scos ochii, crezând că sunt seminţe,
prietenele noastre, strălucitoarele noastre prietene,
cele care ne-au iubit mai mult,
stelele cu pliscuri de lumină,
şi au făcut-o totdeauna ciripind
că ne fac bine.
Erau de-ale noastre.
Cu ele puteam discuta despre treptele culorilor,
despre piscurile sunetelor,
despre vaidenoi şi despre Ossana eternităţii.
Ne-au iubit şi sărutându-ne
ne-au scos ochii.

Orbi acum, – să ne dăm mâinile,
trecând clătinându-ne podul tenebrelor

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Individualitate

Obsedaţi, uimiţi

De eşuarea
Singularului

Am ales soluţia
De a fi mulţime.

poezie de George Oppen din Despre a fi mulţi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada şi povaţa frumoasei coifărese

Deci cugetă, Mânuşereasă,
Ce te-am şcolit când erai jună;
Şi tu, Blanche, Pingelăreasă,
Acum e vremea cea mai bună:
Cu amândouă mâini adună,
De cruţi bărbaţii, ai greşit,
Că vremea babei va s-apună
Ca banul scos din circuit.

Şi tu mândră Cârnăţăreasă
Ce dănţuieşti cu dibăcie,
Tu, Guillemete, Tapiţereasă,
Nu-mi râde sfatul, c-o să vie
Vremea să-nchizi la prăvălie;
Bătrână, când te-ai veştejit,
Doar popi cărunţi o să te ştie,
Ca banul scos din circuit.

Şi tu Jeaneto, Scufăreasă,
Vezi să nu pici în laţ cumva;

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Francois Villon, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Şi venind cea de-a şaptea zi,
am scos un porumbel şi i-am dat drumul,
şi a plecat porumbelul şi s-a întors.
Am scos o rândunică şi i-am dat drumul
Şi a plecat rândunica şi s-a întors.
Cum nu avea unde să se aşeze,
s-a întors.
Am scos un corb şi i-am dat drumul.
Şi a plecat corbul, şi a văzut că
au dispărut apele,
mănâncă şi se bălăceşte, croncăne, nu se mai întoarce.
Şi am pus ofrandă pe vârful muntelui.
Zeii au adulmecat mireasma,
Zeii au adulmecat mireasma cea bună,
Zeii, ca muştele, s-au strâns deasupra mesei de sacrificiu.

poezie din Epopeea lui Ghilgameş
Adăugat de Hecate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de dragoste

Ai pescuit
soarele meu în zori
şi i-ai scos
icrele roşii.
Ai pescuit
dealul meu
şi i-ai scos
icrele negre.
În jarul
cântecului ei
se coace pâinea privighetorii:
rumena roză.
Iar tu
cu-nnegurare asculţi
glasul ei rourat
şi cântecul meu.
Ferice de cel
care se mulţumeşte
c-o pâine
muiată-n uleiul liniştii!

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostie

Cred că prostia-i sfântă
că duduie-n biserici,
'n mulţimi ce nu cuvântă
se prosternând la clerici...

... dar e şi-n şcoli, duium,
ce-au devenit ghetouri
cu plata în uium,
la scos multe... zerouri...

... a devenit criteriu;
că prostul te numeşte
nu să-i distrugi imperiu...
că el te sfătuieşte!

... şi de-ar fi doar privată,
vreo şansă poate-ar fi;
să stea handicapată
şi stearpă de copii...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

te-am scos de la plăţile lumii, mamă
şi hainele ţi le-am scos din dulapul
cu miros de cireş...
apoi am plâns puţin
cu paltonul şi rochiţa de vară

în camera ta s-a mutat un înger
dar nu îl văd niciodată
doar uneori găsesc câte un fulg
pe pernă ori pe pervaz

în rest sunt toate aşa cum le-ai lăsat
toate amintirile sunt înrămate frumos
tu îmi zâmbeşti
din pereţii aglomeraţi de memorii stingheră mireasă a tatei
timpul aici nu există
s-a sinucis după plecarea ta

te-am scos azi din arhivele lumii, mamă
dar nimeni nu mi te va scoate

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!