sinucidere

Măruntaiele oglinzii

Scriu
ca
şi
când

Aş
tăia

Venele
unui
mormânt

Provoc
oglinda
la
sinucidere

Prin
recul

poezie de Costel Zăgan din revista "Hyperion", nr. 7-8-9/2009 (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul sinucigaş (n-)are urmaş

Poemul
secretă
anticorpi
sinucigaşi

Lumea
se
retrage
din
cuvinte

O
sinucidere
amânată
e
orice
poem

În
zori

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan (15 iunie 1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Eu sunt cea mai înaltă
sinucidere
între macarale. Pe de o parte eu
pe de o parte eu
pe de o parte eu
pe de altă parte
tot ce în tine e greu.
Vai! Mi-am uitat aripa sub duş!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regenerarea prin scris

oare despărţirile
proiectează sfârşitul lumii
înlăuntrul nostru?

oare între reprimarea sentimentelor
şi o sinucidere pe hârtie
există vreo diferenţă?

oare cuvintele dintr-o poezie
îşi părăsesc vreodată muza?

oare povestea noastră continuă
şi după ultimul punct
pe care-l voi scrie?

oare sufletul meu
se regenerează
prin scris?

poezie de Gabriel Petru Băeţan din Rugăciunea nefericiţilor (1 septembrie 2013)
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raport la ieşirea din gardă

în afară de faptul că mi-a crescut barba
în timpul serviciului meu
nu s-a întâmplat nimic deosebit
soarele răsare din acelaşi loc
planeta se rotaşte cu aceeaşi viteză
niciun poet nu a înnebunit
ospiciul plin până la refuz
s-a mutat pe holurile încăpătoare
ale mai marilor zilei

pe toate canalele tv
aceiaşi culegători de scame
preamăresc formula de sinucidere
cu picătura chinezească

poezie de Ion Răşinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri

Amprente încrustate
în pelicula memoriei
amintiri mai vechi
sau mai noi
dureroase până la sinucidere
sau plăcute până la extaz
urme fantomatice
distorsionate de timp
chipuri
întâmplări
emoţii
toate adunate
sau şterse de creier
dintr-un capriciu numit supravieţuire
rămân doar imaginile
care contează.
Oare amintirile mor
odată cu noi?
Sau supravieţuiesc
fiinţei noastre

[...] Citeşte tot

poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul

m-a rănit în inimă şi maşinile
rulau indiferent pe străzile albe
femeia blondă, provizoriu
abera despre pier paolo pasolini
şi umberto eco după un extract
de mătrăgună şi ayahuasca
în părţi egale a hotărât să divorţeze
pe culoarul unui tren accelerat
era un delir de alain robbe-grillet
o sinucidere fără bilet de avion
o chemare din depărtare, chemare
şi tangou la ospiciu dărâmat
nebunii umblau liberi şi haotici
purtând cu ei farmecul demenţei

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să

ar fi trebuit să visăm
să nu începem atât de devreme
ar fi trebuit să-l lăsăm pe dumnezeu pentru mai târziu
să fim surprinşi
ar fi trebuit ca liniştea noastră să nu fie pusă în pericol
de cuvinte precum lipsa dragostei sinucidere alcoolul ţigările
cancerul nefericirea frica de tine moartea
ar fi trebuit să visăm
şi-apoi să începem de undeva
nu de unde ne-am îmbrăcat
ar fi trebuit să rămânem AICI
să uităm a spune şi chiar dacă...
să fim surzii hainelor noastre.

poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflux

Amarele, profundele tăceri
Au ucis ziua de ieri.
Steaua, victoria, dragostea mea
Cine le fură, cine le bea?

Ah, aprindeţi corabia.
Frângeţi catargul şi sabia,
Ne-ameninţă tot mai nebun
Nebiruitul, măreţul taifun.

Universul e văduv de bucurii.
Plecară cele din urmă copilării,
Cele din urmă poveşti.
Nici lămâiţa nu mai e la fereşti.

Pentru ce să cutremurăm ţărâna
Dacă ne putrezeşte mâna!
Pentru ce se invocăm cerul
Dacă nu ne aude misterul!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Pena din Simple nimicuri (1940)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Metafizică şi de Angelitate

În dragoste, mai mult ca orişiunde,
de sinucidere, te poţi ascunde
şi poţi să stai acolo mult şi bine,

Sedus total de-o muzică de nai,
lângă un trup frumos cu păr bălai,
cu ochii verzi şi cu picioare fine...

Iar dacă simţi înveşnicirea clipei,
făcând elogiul infinit risipei
seminţelor de dragoste-aruncate,

furându-i fetei dragi din frăgezime,
din afunzime,-apoi din netezime,
ieşi din delir şi-njură, în... Cetate,

De Metafizică şi de... Angelitate!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!