Amintiri
Amprente încrustate
în pelicula memoriei
amintiri mai vechi
sau mai noi
dureroase până la sinucidere
sau plăcute până la extaz
urme fantomatice
distorsionate de timp
chipuri
întâmplări
emoții
toate adunate
sau șterse de creier
dintr-un capriciu numit supraviețuire
rămân doar imaginile
care contează.
Oare amintirile mor
odată cu noi?
Sau supraviețuiesc
ființei noastre
în spațiul eteric
ca o promisiune
făcută veșniciei.
poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre supraviețuire
- poezii despre amintiri
- poezii despre timp
- poezii despre spațiu și timp
- poezii despre promisiuni
- poezii despre moarte
- poezii despre imagine
- poezii despre durere
- poezii despre creier
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.