sinea

Nedumerire

Se-ntreabă-n sinea lui flecarul,
Privind cu milă înspre oi:
"De ce învinuiţi măgarul,
Când sunt berbecii între voi?!"

epigramă de Vlad Cernea-Jerca din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La consult

M-a consultat, palpat la lingurică
O asistentă blondă, tinerică
Mi-a luat şi tensiunea: "e cam mică"
Da-n sinea mea simţeam că... se ridică!

epigramă de Gheorghe Gurău (martie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constatare

Doamne, ce destin banal,
Gândi femeia-n sinea ei -
Ţin, la găini, cocoşi vre-o trei,
Şi-n casă doar... un papagal!

epigramă de Vlad Cernea-Jerca din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nea Mărin pe litoral

Privind pogonul de nudiste-şi spune
Mărin, în sinea lui, pe olteneşte:
"De ce aceste dame se prăjeşte,
Chiar şi când crude e la fel de bune".

epigramă de Dan-Radu Ionescu din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urarea preşedintelui Traian Băsescu

Când ne-a urat "Să trăiţi bine",
Gândea Băsescu-n sinea lui:
- Urarea nu-i pentru oricine!
Voi să vă puneţi pofta-n cui!

epigramă de Virgil Petcu
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celui ce-mi stârneşte compasiunea

Când îl văd cu mutra asta,
Zic în sinea mea spăşit;
Ori l-a părăsit nevasta,
Ori, mai grav, s-a răzgândit.

epigramă de Mihai Batog-Bujeniţă din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezia melancoliei morgana

Nici n-au apus bine stelele lumii interioare
Şi ce mă chitesc eu în sinea mea Ia să mai dau o raită prin cele vise
Poate n-oi da bot în bot cu vreo nimfă două
Că tot se lauda singurătatea că mi-ar fi căzut hodoronc-tronc
Măi să fie D-apoi treabă-i asta
Să mă perpelesc eu de-a moaca pe jăraticul melancoliei absolute
Fără nici un ghişăft acolo

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

De ce cad frunzele din pom
Şi zilele din bietul om?
De ce mâncăm ca să trăim?
De ce trăim, ca să murim?
De ce ne înmulţim prin sex?
De ce e totul aşa complex?
Când viaţa e atât de scurtă,
De ce, atunci, atâta luptă?
De ce cad ploile din cer?
De ce în jur e-atât mister?
De ce e viaţa un tumult?
De ce iubim atât de mult?
De ce e Universul infinit
Şi viaţa are un sfârşit?
De ce nu-i viaţă fără moarte?
De ce citim atâta carte?
De ce dorim să ştim atât de multe,
În loc să stăm cuminţi în curte?
De ce nu-s frunzele şi iarna verzi?
De ce în Dumnezeu să crezi?

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândirea ţăranului

Pe ogorul dintre dealuri
Nu departe de pădure,
Unde câmpul pare-n valuri
Şi porumbu-i plin cu mure,
Un ţăran stă şi priveşte
Cu securea într-o mână.
El porumbul îşi păzeşte
De mistreţi ce vin în turmă.
Deodată ce zăreşte?
Vine-o scroafă cu purcei
Ce porumbul îl striveşte,
Fărmând tot în urma ei.
Se apropie de turmă
Strigând vrute şi nevrute.
Însă porcu-i porc şi râmă
Şi nu vrea ca să-l asculte.
El securea o învârteşte
Şi-o aruncă către turmă.
Un purcel cu ea loveşte
Ce rănit, rămâne-n urmă.

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei (2017)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Non sens

Dac-ar fi să credem toate câte biblia ne spune,
Am ajunge la concluzii, drept vorbind, nu tocmai bune.
Să luăm Facerea Lumii, uite-aşa, la întâmplare;
Se poate ca subiectul să producă consternare.
Îmi cer scuze, dar să zicem, un roşu sau arăpel,
Un peon sau un pigmeu, ar vorbi în acest fel:
De pleci hai-hui de la Adam şi urci genealogia,
Mergând pe drumu-ntortocheat ce l-a trasat religia,
Trecând prin zeci de mii de neamuri şi generaţii fără număr
Şi dacă mai forţezi puţin veşnicia cu-al tău umăr,
Undeva-n eternitate, te vei întâlni cu mine.
Nu-i poveste, nici minciună, poate controla oricine,
Rudă sunt direct cu Noe şi prin el sunt cu Adam,
Iar în vinele-mi de gumă, sânge de la dânşii am,
Însă... nu ştiu după cine; după mamă, după tată...
Iată veşnica problemă ce n-aţi pus-o niciodată.

Cam aşa vorbea odată un june cu multă limbă,
Care cu închipuirea rânduirea lumii schimbă.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din Viforniţa (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!