sinea

Râd în sinea ta

o tristeţe cu chirie
mă învăluie pieziş
şi nu e cine să ştie
Morţii cum se cere-un bis!

mi-e amarul albăstrui
şi aş râde-n sinea mea
dar prefer a nimănui
poate fi a ta sau... ba!

când mă vezi aşa năuc
şi cum râd fără motiv
iau tristeţea şi o duc
nisipului... adeziv

var sau clei, orice lipici
să ridice acoperiş
cerurilor ăstea mici
râsul Morţii pe furiş

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea scribului începător

Mă întreb în sinea mea de ce poeţii tac
De ce a fost
Să vin
Să scriu
Chiar nevoind în sinea mea s-o fac
Dar undeva acolo sus s-a hotărât
Să fiu poet
Şi nu doar surd, şi nu doar bâlbâit
Şi restul zilelor lăsate pentru-acest pământ
Să fie chin
Să fie vers
Să fie cânt
Să fie numai adevărul pur
Şoptit în albăstrimea cerului de guri

Mă întreb în sinea mea de ce poeţii tac
Când ţara este scoasă la mezat
De ce citesc în ochii lor -
În loc de adevăr
Ceva ce strigă numai pentru cer

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (22 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când fiecare
Nu-i ce pare
El în sinea lui
Va părea ce nu-i.

catren de David Boia (11 august 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitei

chiar dacă printre mii şi mii te-am căutat
şi te-am găsit
iar tu iubire mi-ai jurat
şi te-am crezut, fiind lulea îndrăgostit
oricum, mă închid în sinea mea netălmăcit
mă închid aşa, în sinea mea şi tac
dar nu pentru că eu te cred
sau că-i adevărat
ci pentru că iubesc şi sunt bărbat
sunt robul sentimentului ciudat -
iubirii astea scoase la mezat
în lumea asta plină de veniţi şi de plecaţi
mai buni ca mine şi mai talentaţi
mai tineri, mai perfecţi, mai degajaţi
mai îndrazneţi şi mai sofisticaţi
într-un cuvânt mai - mai că l-am uitat...
- şi încă una, înca vreau ca tu să ştii
- când vei pleca, promite-mi să mai vii
chiar dacă e minciună, tu să-mi scrii
în telefonul meu

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (16 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor

tot ce e frumos
în sinea mea
trece în zbor fiindcă îl iubesc

mi se lungesc picioarele de
mă dau cu capul de pragul cerului
tot nu mă învăţ minte

de curând mi s-a întâmplat
să mă urc în timp
şi el m-a dus cu preşul

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcere la viaţa normală

Am călcat pe sinea mea cu greutatea gândului,
Conştiinţa a ţipat din profunde, trecute istorii,
Mi-a amintit că Decebal a fost Regele Pământului
Şi că urmaşii lui au dovedit măreţie de glorii.

Am călcat pe demnitatea mea acceptând prezentul
Purtător de speranţă şi bună înţelegere, bună
Mărire în zarea lumii unde se pune accentul
Pe pace şi lumină înmugurind din inima străbună.

Porumbeii s-au speriat şi-au zburat la-ntuneric,
Copiii au adunat fulgi şi-au împărţit lalele,
Jandarmii-au mulţumit, la zidul lor puternic
Au îngenuncheat, momentan, hoardele rebele.

Cine-i însetat de sângele, de puterea poporului
Încredinţată prin vot printr-o alegere legală?
Am călcat pe sinea mea, prin vadul izvorului,
Strivindu-mi cu ştiinţă coloana vertebrală.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Octogenarul pe plajă, la nudişti

Pe plajă, fetele, la mare,
Sunt goale puşcă, stau la soare;
Moşnegul cel cu ani destui
Şi-a spus cu ciudă-n sinea lui:
Nu m-a lăsat numai puterea,
Dar m-a lăsat, văd, şi vederea.

pamflet de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (1 august 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi dacă...

Şi dacă fost-am la Mizil
Cu Daniela, diva,
E ca în mintea mea, subtil,
Să gust retrospectiva!

Şi dacă fete, berechet,
Au fost, de data asta,
E să mă facă să regret
Că m-a-nsoţit nevasta!

Şi dacă voia bună, hazul
Îmi îndulciră sinea
E să-mi reamintesc de prazul
Directorului Minea!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt nemărginit

Strigi la marginea lumii
subţire ca o pasăre scursă de călători
pe meridianele pământului ai întins marea la uscat prinsă cu nori de valuri
în sinea ta te strecori
şi strigi la marginea lumii
deşi nu mai ştii după ce sau de ce
ai strigat!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indiferenta...

Cum sa privesc in ochii tai, pradati de un fior ce trece?
Si cum s-ascult tacerea lor cand ma privesc atat de rece...
Cat sa pasesc in urma ta, cand tu mereu te-ndepartezi?
Si oare cum sa cred in noi, cand tu nu crezi...

Dar cum sa plang la pieptul tau cand sunt doar singura si trista
Si tu ai vrea sa sper, mereu ce nu exista
Cum sa pastrez in sinea mea atatea rani ce urme lasa
Cand tu te-afunzi in viata grea si nici nu-ti pasa...

Cat sa astept sa ma iubesti si sa tot iert greseli ce vin
Cand tu mereu te ratacesti lasandu-mi dulce chin
Si cum sa-nvat sa mai zambesc cand au ramas la tine toate
Tu ai plecat pe drumul tau... si le-ai facut uitate

Dar astazi toate sunt trecute si focul meu domol s-a stins
Cum am putut cu-atatea lacrimi sa-l tin aprins?
Si tu oftezi in sinea ta caci nu mai sunt sa te ador
Decat sa ma-njosesc din nou... mai bine mor...
De ce ma lasi in visul greu? m-ai intrebat candva in soapte

[...] Citeşte tot

poezie de Andreea Palasescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!