sapat

Despre vin

_Măi, verică, bun vin ai.
Dar, destul de rar îl dai.
_Ţi-l dau rar că n-ai săpat.
În schimb eu am asudat.
Toată vara am transpirat.
Cu greu via am săpat.
Şi... de aceea rar ţi-am dat.

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie

Ai săpat un ţărmuraş
Şi-ai albit în vie,
La amurguri să mă ştii,
Legănat de glie.

Ca să uiţi de lumea rea,
Care-şi varsă focul,
Ai săpat un ţărmuraş
Să-ţi dezgropi norocul...

Mi te mângâie în zori,
Până-n geana serii,
Merii rupţi de subţiori,
Prin căldura verii.

Mamă dragă, te-am uitat,
Curăţind la vie,
Să faci vin de mângâiat,
Viaţa ruginie!...

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ion Păun din Calvarul năzuinţelor (2009)
Adăugat de Gheorghe Ion Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

de disperare -
excavator la săpat
gropi în cimitir

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am săpat fântâni prin minte

Nu mi-am făcut niciun altar să sacrific gândurile,
au rămas bolnave de curiozitate
şi nu mai ajung să le stăpânesc,
tu-mi spui să las pornirile să curgă de la sine
şi eu le ucid în cuvinte.
Cum aş putea să uit uşile deschise
când am o casă în care dorm stafiile
şi nopţile le plimbă de păr.

Am săpat fântâni prin minte,
cred că n-am găsit niciun izvor
doar o umbră moştenită din vechime
cu straturi groase de întâmplări ciudate
care nu spun la prima vedere nimic,
deşi au urme de locuire.

Nici nu pot să le descriu,
le las acolo în letargie latentă
până-mi vor veni minţile acasă.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fântâna lui Panait

Între sat şi cimitir
a fost o fântână
fântâna lui Panait
săpată de acest om
pe care nimeni nu l-a văzut niciodată
nimeni nu-şi aminteşte cine a fost
se ştie doar că a săpat
o fântână
să îşi spele păcatul
sugrumat de durere
că şi-a omorât fratele

a săpat fântâna
la marginea drumului
şi pentru vii
şi pentru morţi
ca dar de împăcare
răcorind trupurile oamenilor
însetaţi de oboseală
şi lăsau închinăciuni

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Şerban Drincea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În noaptea sufletului meu,
De-a lungul unui drum îngust,
Am săpat: şi Lumina a ţâşnit.
O întindere nesfârşită de Lumină.

catren de Rumi din Căutarea mistică (1273)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi este inima amară

Fie zi, sau fie seară,
Tot la voi îmi şade gândul.
Îmi este inima amară
Că vindeţi casa şi pământul.
Că vindeţi munca mea de-o viaţă.
Nici ce-i al vostru nu păstraţi.
În voi nu am nicio speranţă.
Voi tot ce-aveţi, înstrăinaţi.
Pe voi nu vă doare burta.
Pe câmp voi n-aţi asudat.
Nu ştiţi s-adunaţi cu furca,
Apă la vite n-aţi dat.
În curte, păsări n-aţi crescut.
Mâncaţi doar de cumpărat.
Grija casei n-aţi avut,
De săpat, nu aţi săpat.
Sunteţi copii de bani gata,
Staţi cu tehnica în cap.
Voi luaţi totul de-a gata
La greu, băgaţi capul în sac

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

Trece pe lângă mine,
Paşii mă poartă
Pe cărări de munţi înalţi
Am săpat în piatră numele ei,
Am luat floarea dragostei,
Pierzându-mă în noaptea fără de întoarcere
Şi m-am înălţat spre stele
În casa tatălui nostru,
Aici îngerii
Nu mor niciodată.

poezie de Sorin George Vidoe din Floare de colţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestemul Faraonului

Cine genele-mi închise
Cu balsam de vină grea
Şi-mi ascunse sarcofagul
În căuş de mână rea?

Hieroglifa să-mi citească
Ce-am săpat în cărămidă
Şi-un mileniu de uitare
Să-nnopteze-n Piramidă!...

Poate astfel va-nţelege
Pentru care legământ
Am clădit o Piramidă
De slăvire pe pământ...

poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aura

Mire, văzut ca femeiea,
Cu părul săpat în volute,
De Mercur cumpănit, nu de Geea,
Căi lungi înapoi revolute;

La conul acesta de seară,
Când sufletul meu a căzut
Şi cald, aplecatul tău scut
Îl supse, ca pata de ceară,

Crescut, între mâini ca de apă,
Ce lucru al tainei cercai?
Sub verdele lumilor plai
Arai o lumină mioapă.

poezie celebră de Ion Barbu din Joc secund (1930)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!