public

Public...

Cosaşa, curioasă, dacă m-am mai îngrăşat
dacă m-a lăsat memoria să cred
că un dincolo va fi mai blând mie
pe seama neputinţelor de dincoace

placenta uscată pe gardul hienelor
m-a lepădat între
clipa de intensă iubire şi spaimă -
o caut şi din păcate i-am crescut peste măsură

vin puzderie de zei reciclaţi să-mi atribuie sarcini
demoni să-mi sporească ispita pe care
tot eu o uneltesc, ei doar ţinând de ecou
şi la ceasul bilanţului jucăm la remiză

unica mea consolare ar trebui să fie
incredulitatea ta
mă tot supui la teste imposibile cum ar fi să
recunosc public că te iubesc - eu, docil, mă supun

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

Marea se aseamănă cu un
poet pastelist
care a murit
de infarct într-un
closet public.
Duhul lui încă
bântuie printre pisoare.
Noaptea poate
fi auzit prin împrejurimi
cutreierând
desculţ în beznă.
Cineva i-a furat
pantofii.

poezie clasică de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

După-amiază caldă

Căci Dumnezeu
Mi-a dat să scriu
Aceste rânduri.
Credeam,
Numai să privesc.
Le public,
Şi poate,
Din umbra unei terase,
Într-o după-amiază
Tăcută, cu soare,
Va trece o pasăre,
Departe,
Ca printr-un parc...
Gândeşte-te atunci
La fastuosul basm.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce nu public

M-a întrebat mai de curând
Chiar cel mai sincer cititor
Era aşa, ispititor
Şi i-am răspuns cu-acelaşi gând:
- Ce rost mai are să îngroş
Rândurile de scriitori
Când sunt mai mulţi compozitori
Decât ascultători?!
Avem biblioteci întregi
De capodopere uitate
Care se cer a fi curtate
Cum poţi să le renegi?

O viaţă de om e prea scurtă
Ca să citeşti doar nestemate
Şi-atunci, ce bun să public alte
Cărţi mediocre, nu insultă?
Dacă-s atâtea cărţi perfecte
Gândeşte-te la cele care
Au ca pecete, fiecare,

[...] Citeşte tot

poezie de Petrică Conceatu din Volum în lucru - "Noua Geneză" (7 noiembrie 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Originea vorbirii se află în cântec

Opinia lui intimă, pe care n-o exprimă public,
este că originea vorbirii se află-n cântec,
iar originile cântecului în nevoia de a umple cu sunet
sufletul omenesc, prea mare şi prea gol.

poezie de J.M. Coetzee din Dezonoare, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Martor sub acoperire

Poetul a murit!

o vreme
Poezia a rămas cu el –
singurul martor sub acoperire
care denunţă public dramele
şi nefericirile lui şi îi mai ţine
de urât
în nopţile sumbre

dar şi Poezia pleacă
la un moment dat
în viaţa şi în moartea
altui Poet

poezie de Emilian Mirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soluţie radicală

Parlamentu-i competent
Face legi permanent
De e soare sau eclipsă
Se votează chiar şi-n lipsă

Îi mână interesul
Ce-i mai presus de toate
Dar toţi se jură-n public
C-au mâinile curate

Soluţii am găsit
La criza românească
Parlamentarii toţi să-i coasem
Cu aţă chinezească!

poezie de Maftei Ticu (29 octombrie 2008)
Adăugat de Maftei Ticu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu Nimeni sunt! Tu cine eşti?

Eu Nimeni sunt! Tu cine eşti? Se ştie?
Ori poate Nimeni eşti asemeni Mie?
Suntem deci o pereche? Taci, nu spune!
Pe dată ar afla o întreagă lume -

Ce jalnic este - Cineva - să fii!
Ce public - ca un Brotac - în zarvă multă
Orăcăindu-şi numele - pe când
În admirare - o Mlaştină îl ascultă!

poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Ileana Mihai-Ştefănescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt Nimeni! Tu cine eşti?

Eu sunt Nimeni! Tu cine eşti?
Eşti – Nimeni – Şi tu? Ca şi mine?
Atunci, iată, suntem o pereche!
Nu spune! Ne vor pedepsi – iar tu ştii asta bine!

Ce trist – să fii – Cineva!
Atât de public – ca o broască –
Să repeţi numele cuiva – toată Vara –
În faţa unei mlaştini pline de-admiraţie prostească!

poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avea un început

de sfârşit şi ţinea mult la el
nici nu-l afişa în public
era ca o iarnă humoreană
cu zăpadă grea pe străzile
oraşului cu degetele îngheţate
în moldova se termina subit
acest sfârşit
care mai mult era un început
de lepră şi războaie
şi mă uitam sfios adunând
dureri în colţul buzelor

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!