Public...
Cosașa, curioasă, dacă m-am mai îngrășat
dacă m-a lăsat memoria să cred
că un dincolo va fi mai blând mie
pe seama neputințelor de dincoace
placenta uscată pe gardul hienelor
m-a lepădat între
clipa de intensă iubire și spaimă -
o caut și din păcate i-am crescut peste măsură
vin puzderie de zei reciclați să-mi atribuie sarcini
demoni să-mi sporească ispita pe care
tot eu o uneltesc, ei doar ținând de ecou
și la ceasul bilanțului jucăm la remiză
unica mea consolare ar trebui să fie
incredulitatea ta
mă tot supui la teste imposibile cum ar fi să
recunosc public că te iubesc - eu, docil, mă supun
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre spaimă
- poezii despre jocuri
- poezii despre imposibilitate
- poezii despre hiene
- poezii despre creștere
- poezii despre ceas
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.