potir

Glas de potir

Tuşul mi-e otrav mercur
Hoinărindu-mă prin obscur,
In patru zări fad mă răsfir
Să aud glasul de potir!

Dar mă adună înapoi
In călimara de abis...
Şi-n fiecare strop sunt ucis!
In versul jertfit pentru noi..

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

SORBIŢI VOI OAMENI DIN AL ÎNŢELEGERII SFINŢIT POTIR
Sorbiţi voi Oameni din al înţelegerii sfinţit potir,
Spovezi să faceţi sub al conştiinţei voastre patrafir,
Ca viaţa să vă fie fără de prihană, liniştită
Şi caldă veşnicia sub ţărâna rece-n cimitir.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

poezie (vezi şi poem)

Poezia - trandafirul ce creşte în potir de aur, sufletul frumos.

definiţie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

copac desfrunzit―
spre cer se înalţă gol
cuibul ca un potir

haiku de Adjei Agyei-Baah din Afriku (Haiku and Senryu from Ghana) (2016), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

căusul palmei
e sfântul potir dorit
de noi căutat

haiku de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea este lumina care creşte într-un potir de taine îngereşti.

aforism de Alexandra Mihalache din Între expresie şi adevăr (Cugetări şi definiţii aforistice), Lumina expresiei (2016)
Adăugat de Alexandra Mihalache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În iatacul de safir
Luna mă ademeneşte
Cu agheasmă din potir
Trupul mi-l tămăduieşte.

catren de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa

Viaţa-i un potir de aur,
Făurit cu mare zel
De un tainic Meşter Faur;
Ai grijă ce pui în el!

epigramă de Marian Cioacă (1987)
Adăugat de Marian Cioacă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima se împărtăşeste din Potir si ochiul din Icoană.

citat din Ioan Selejan
Adăugat de andreea93
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când m-a creat Dumnezeu

Dumnezeu, când m-a creat,
a zis -drăguţul de el- că ar fi bine ca,
lutul meu să aibă o plămadă cât mai consistentă!
Aşa că, înainte de a trece la frământatul divin,
a chivernisit în covată, cu multă râvnă,
Cutia Pandorei, cu trei căpeţele de speranţă:
un cântar pentru jumătăţi de măsură,
un cuţit cu două tăişuri
şi un potir pentru fericire, cu gura în jos!
Dar, din lipsa obiectului muncii,
-norocul- aceste odoare sfinţite, vor fi rivalizat
atât de mult între ele, încât, după încăierare,
din fiecare au rămas numai nişte cioturi:
din jumătăţile de măsură, doar măsura;
din cuţit doar partea care secţionează fericirea;
şi, din potir, doar un ciob!
Dumneazeu, când m-a creat...

pamflet de Iulia Mirancea (15 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!