În iatacul de safir
Luna mă ademenește
Cu agheasmă din potir
Trupul mi-l tămăduiește.
catren de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citate similare
Îmi tăinuiesc durerea...
În cuibul nopții-mi tăinuiesc durerea
Luna îmi e părtașă la surghiun
Doar amintirea mai este averea
Inimii oropsite ce se preface-n scrum.
gogyohka de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îți amintești, iubite, de sfântul legământ
Când luna mi-ai țesut-o inel pe mâna stângă,
Când inimile vibrau sub același acoperământ
Când îmi cântai iubirea-ntr-o notă prelungă?
catren de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Rondelul bărbatului cu ochi de safir
Iubesc bărbatul cu ochi de safir;
De-l întâlnesc mi-e firea tulburată.
Simt vii fiori, ca aripi de zefir,-
Inima-n piept, tresare speriată.
Mă-nvăluie un cântec de clavir.
Rămân pentru o clipă siderată.
Iubesc bărbatul cu ochi de safir;
De-l întâlnesc mi-e firea tulburată.
Voi bea cu el al dragostei potir.
L-aștept tânjind, cu fața-mbujorată.
De voi afla un tâlc vorbei plezir,
Sunt muritoarea cea mai răsfățată.
Iubesc bărbatul cu ochi de safir;
De-l întâlnesc mi-e firea tulburată
rondel de Mihaela Banu (2019)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbuciumul din vis
Tropăie amintirea în ritmu-i cadențat
Podeaua minții se zguduie din temelii,
Povara vremii privirea mi-a încețoșat
Prin pacla deasă nu văd când ai să vii.
Trupul vibrează când pe aripi de vânt
În vis te furișezi și somnul mi-l sugrumi,
Ca o copilă naivă în prăpastie mă avânt
Rătăcind haotic pe drumul dintre lumi.
La-ncheietura fină a muntelui cu marea
Semnez în condici vechi, de mult uitate,
Aud cum piscul își urlă lung chemarea
Iar valurile mă trag cu unde zbuciumate.
Se-afundă talpa adânc în țărâna moale
Necunoscutul mă atrage-n ritm zglobiu,
Tot universul mi se-ntinde la picioare
Mărșăluind sub polata cerului azuriu.
Spasmele îmi cuprind trupul încovoiat
Sudorii îmi brăzdează pielea catifelată,
Strigătul meu în noapte răsună sfâșiat
Pecetluindu-mi soarta de femeie înșelată.
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai fost, ești și vei fi...
Din teiul tău, Emine, mi-am fabricat condeiul,
Frunzele de pe ram ca pergament le-am folosit,
Darnice muze ai trimis să-mi zidească temeiul
În arta scrierii unde cu pași timizi am poposit.
Cu crengile-mâini la pieptu-ți m-ai îmbrățișat
În sângele prelins pe scoarță tocul mi-l înmoi,
Slovele dansează romantic într-un stil încrucișat
Apoi se depun pe hârtie supuse, cu pasul greoi.
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Mironosițele sunt purtătoarele de mir, cele trei femei (Maria Magdalena, Maria lui Iacob și Salomeea), care s-au dus să ungă trupul lui Iisus în mormânt.
citat celebru din Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te perinzi printre suspine
Dor nebun și-alambicat
Mă bântui cu-amărăciune
Fluviul vieții mi-ai secat.
catren de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cor de îngeri se adună
Smeriți pe-o rază de lună
Cântă melodia noastră
Zguduind zarea albastră.
catren de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luminează-mi, Doamne, mintea
Să aleg calea cea bună
Presară-mi cu raze puntea
Să înfrunt orice furtună!
catren de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt primăvara din privirea
Verii ce dogorăște-a toamnă
Când ploaia spală nemurirea
Ce-ngheață-ntr-un apus de iarnă.
catren de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie de stele invadează omenirea
Îndrăgostiții-și pun dorințe pe ascuns
Eu nu pot decât să îmi plâng menirea
De-a fi părtașa dorului de nepătruns.
catren de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


- Maria Magdalena
- Maria Magdalena. Mântuirea prin voluptate.
definiție aforistică de Valeriu Butulescu din Noroi aurifer
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sunt disponibile și traduceri în spaniolă, catalană și italiană.


40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Și timpul plânge despărțirea noastră
Secundele sunt înghețate pe cadran
Tic-tac-uri mute te-așteaptă la fereastră
Sclave-n reduta dorului suveran.
catren de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebuni fără păcate pe drumuri diferite
Cândva în armonie cu-ntregul Univers
Azi umbre ponosite cu suflete spoite
Trofee pe altarul destinului pervers.
catren de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Elixirul lumii de safir
Își scuturase cerul albastrul de safir
În apele curate și-n liniștea deplină
A lacului de munte cu-adâncuri elixir
Pe care îngeri stranii îl beau și îl suspină.
Ei vin din zări pătrunse de-al nopților mister
Atunci când din străfunduri răzbate o lumină
Asemeni licăririi tristeților din cer
Când cad, ascunse-n taină de-o ultimă cortină.
Apare dintre ape, strălucitoare, zeea
Și își întoarce fața spre lacul liniștit
În care-și duce viața și-n care e aceea
Slăvită în adâncul din care a ieșit.
C-un deget ca un murmur al unui vechi descântec,
Atinge-oglinda calmă a celui desemnat
Din unde să pornească al îngerilor cântec
Sub mantia de stele din care au plecat.
Pe maluri, aripi negre se luminează-ndată
Cuprinse de lumină și se înălță-n cer
În zbor pe vechea cale, aceea de-altădată,
Pierdută într-o vreme ascunsă în mister.
Pe lacul ce-și cuprinde iubita-n mâini de ape
Și unduiri ce-o poartă în inima-i potir,
Doar Luna mai plutește și-ncearcă să se-adape
Cu elixirul tainic din lumea de safir.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Nu umbla desculț...
Am văzut un înger pe stradă
Părând că pășește pe nori de agheasmă
Răsfirând din privire a ei miresmă
Nebunia noastră mi-l înhață
Fiindcă talpa ii era desculță
Și-n cazan de ospiciu mi-l bagă...
Mă iau de cap mi-l izbesc de zid
și de copac...
Gândind... în lumea noastră
e mai bine să fii drac cu tocuri copite
Nu poți umbla cu picioare desculțe
Căci imediat de noi ești răstignit...
Și sa schimbat ceva de la Golgota încoace
Vă întreb pe voi, pe mine...
Suntem chiar cu toții Caifa și Pilat
Cu Barabas mereu rege să ne conducă...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum aș putea să mi-l mai țin în mine sufletul când mi-l mângâi tu?
citat din Rainer Maria Rilke
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



In noptile
În nopțile în care mor încet,
închid iatacul, nime să nu intre
și-aștept ecou, să-mi vălurească printre
umbre subțiri, cu fețe de ascet.
Furtuni se trag aproape, înadins,
din trupul alb se-nfruptă, nu au milă,
amurgul se preface în argilă,
untos, văzduhu-i pe pământ prelins.
Învinsă de ninsoare și de ploi,
aud foșnind sub platoșă cuvinte,
închid iatacul, cu luare-aminte,
și-alung departe cețuri și noroi.
În nopțile în care mor prea lent,
vreme mai am să fac din stih torent.
poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulți ani, bunicule!
Bunicule, în salba vieții
Ai mai prins un trandafir
Și la vârsta bătrâneții
Împarți miere din potir.
Ești om bun, cu judecată,
Drept ai fost de când te știu
Deși inima-ți ferecată
Sângerează-n ritm zglobiu.
Ai crescut patru fecioare
Cu trudă le-ai educat
Pe-ale vieții ulicioare
Pașii lor le-ai îndrumat.
Ai crezut c-ai rămas singur
Când cuibul l-au părăsit
Dar te-mbogățeai c-un mugur
Când nepoți ți-au oferit.
Ne iubești pe fiecare
Fiice, gineri și nepoți
La zile de sărbătoare
Îți trecem pragul noi toți.
Te privesc cum îți apare
Câte-un rid la colț de ochi
Ghioceii-ți sunt în floare
Ptiu, să nu fii de deochi!
Picioarele nu te-ascultă
Te rezemi într-un baston
Dar privirea ta ocultă
Nu trădează vreun canon.
Azi, la zi aniversară,
Îți doresc să ai de toate,
Soare-n suflet să-ți răsară
Cu belșug și sănătate!
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împreună pe cărarea sorții
Când inima-mi tânjea după iubire
Și credeam că norocul m-a părăsit,
Ai apărut în viața mea ca o sclipire
Menită să-mi tresalte sufletul ponosit.
Destinul ne-a purtat în aceeași luntre
Pe apele limpezi legănându-ne ușor,
Din inima gliei către a piscului frunte
Scăldați în al dragostei foc mistuitor.
Tainele lumii le căram în desăgile grele
Sub povara lor trupul ni se încovoia,
Dar nu am renunțat nicicând la ele
Căci farmecul lor din plin ne fericea.
Și-am străbătut ani buni cărarea sorții
Mângâiați de soare sau bătuți de vânt,
Iubindu-ne cu patos și la anii bătrâneții
Îngemănați în suflet, în cuget și-n cuvânt.
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
