În iatacul de safir
Luna mă ademeneşte
Cu agheasmă din potir
Trupul mi-l tămăduieşte.

catren de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi tăinuiesc durerea...
În cuibul nopţii-mi tăinuiesc durerea
Luna îmi e părtaşă la surghiun
Doar amintirea mai este averea
Inimii oropsite ce se preface-n scrum.

gogyohka de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi aminteşti, iubite, de sfântul legământ
Când luna mi-ai ţesut-o inel pe mâna stângă,
Când inimile vibrau sub acelaşi acoperământ
Când îmi cântai iubirea-ntr-o notă prelungă?

catren de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul bărbatului cu ochi de safir

Iubesc bărbatul cu ochi de safir;
De-l întâlnesc mi-e firea tulburată.
Simt vii fiori, ca aripi de zefir,-
Inima-n piept, tresare speriată.

Mă-nvăluie un cântec de clavir.
Rămân pentru o clipă siderată.
Iubesc bărbatul cu ochi de safir;
De-l întâlnesc mi-e firea tulburată.

Voi bea cu el al dragostei potir.
L-aştept tânjind, cu faţa-mbujorată.
De voi afla un tâlc vorbei plezir,
Sunt muritoarea cea mai răsfăţată.

Iubesc bărbatul cu ochi de safir;
De-l întâlnesc mi-e firea tulburată

rondel de Mihaela Banu (2019)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbuciumul din vis

Tropăie amintirea în ritmu-i cadenţat
Podeaua minţii se zguduie din temelii,
Povara vremii privirea mi-a înceţoşat
Prin pacla deasă nu văd când ai să vii.

Trupul vibrează când pe aripi de vânt
În vis te furişezi şi somnul mi-l sugrumi,
Ca o copilă naivă în prăpastie mă avânt
Rătăcind haotic pe drumul dintre lumi.

La-ncheietura fină a muntelui cu marea
Semnez în condici vechi, de mult uitate,
Aud cum piscul îşi urlă lung chemarea
Iar valurile mă trag cu unde zbuciumate.

Se-afundă talpa adânc în ţărâna moale
Necunoscutul mă atrage-n ritm zglobiu,
Tot universul mi se-ntinde la picioare
Mărşăluind sub polata cerului azuriu.

Spasmele îmi cuprind trupul încovoiat
Sudorii îmi brăzdează pielea catifelată,
Strigătul meu în noapte răsună sfâşiat
Pecetluindu-mi soarta de femeie înşelată.

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai fost, eşti şi vei fi...

Din teiul tău, Emine, mi-am fabricat condeiul,
Frunzele de pe ram ca pergament le-am folosit,
Darnice muze ai trimis să-mi zidească temeiul
În arta scrierii unde cu paşi timizi am poposit.

Cu crengile-mâini la pieptu-ţi m-ai îmbrăţişat
În sângele prelins pe scoarţă tocul mi-l înmoi,
Slovele dansează romantic într-un stil încrucişat
Apoi se depun pe hârtie supuse, cu pasul greoi.

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mironosiţele sunt purtătoarele de mir, cele trei femei (Maria Magdalena, Maria lui Iacob şi Salomeea), care s-au dus să ungă trupul lui Iisus în mormânt.

citat celebru din Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te perinzi printre suspine
Dor nebun şi-alambicat
Mă bântui cu-amărăciune
Fluviul vieţii mi-ai secat.

catren de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cor de îngeri se adună
Smeriţi pe-o rază de lună
Cântă melodia noastră
Zguduind zarea albastră.

catren de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luminează-mi, Doamne, mintea
Să aleg calea cea bună
Presară-mi cu raze puntea
Să înfrunt orice furtună!

catren de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt primăvara din privirea
Verii ce dogorăşte-a toamnă
Când ploaia spală nemurirea
Ce-ngheaţă-ntr-un apus de iarnă.

catren de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie de stele invadează omenirea
Îndrăgostiţii-şi pun dorinţe pe ascuns
Eu nu pot decât să îmi plâng menirea
De-a fi părtaşa dorului de nepătruns.

catren de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria Magdalena

Maria Magdalena. Mântuirea prin voluptate.

definiţie aforistică de Valeriu Butulescu din Noroi aurifer
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi timpul plânge despărţirea noastră
Secundele sunt îngheţate pe cadran
Tic-tac-uri mute te-aşteaptă la fereastră
Sclave-n reduta dorului suveran.

catren de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebuni fără păcate pe drumuri diferite
Cândva în armonie cu-ntregul Univers
Azi umbre ponosite cu suflete spoite
Trofee pe altarul destinului pervers.

catren de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elixirul lumii de safir

Îşi scuturase cerul albastrul de safir
În apele curate şi-n liniştea deplină
A lacului de munte cu-adâncuri elixir
Pe care îngeri stranii îl beau şi îl suspină.

Ei vin din zări pătrunse de-al nopţilor mister
Atunci când din străfunduri răzbate o lumină
Asemeni licăririi tristeţilor din cer
Când cad, ascunse-n taină de-o ultimă cortină.

Apare dintre ape, strălucitoare, zeea
Şi îşi întoarce faţa spre lacul liniştit
În care-şi duce viaţa şi-n care e aceea
Slăvită în adâncul din care a ieşit.

C-un deget ca un murmur al unui vechi descântec,
Atinge-oglinda calmă a celui desemnat
Din unde să pornească al îngerilor cântec
Sub mantia de stele din care au plecat.

Pe maluri, aripi negre se luminează-ndată
Cuprinse de lumină şi se înălţă-n cer
În zbor pe vechea cale, aceea de-altădată,
Pierdută într-o vreme ascunsă în mister.

Pe lacul ce-şi cuprinde iubita-n mâini de ape
Şi unduiri ce-o poartă în inima-i potir,
Doar Luna mai pluteşte şi-ncearcă să se-adape
Cu elixirul tainic din lumea de safir.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu umbla desculţ...

Am văzut un înger pe stradă
Părând că păşeşte pe nori de agheasmă
Răsfirând din privire a ei miresmă
Nebunia noastră mi-l înhaţă
Fiindcă talpa ii era desculţă
Şi-n cazan de ospiciu mi-l bagă...
Mă iau de cap mi-l izbesc de zid
şi de copac...
Gândind... în lumea noastră
e mai bine să fii drac cu tocuri copite
Nu poţi umbla cu picioare desculţe
Căci imediat de noi eşti răstignit...
Şi sa schimbat ceva de la Golgota încoace
Vă întreb pe voi, pe mine...
Suntem chiar cu toţii Caifa şi Pilat
Cu Barabas mereu rege să ne conducă...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum aş putea să mi-l mai ţin în mine sufletul când mi-l mângâi tu?

citat din Rainer Maria Rilke
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

In noptile

În nopţile în care mor încet,
închid iatacul, nime să nu intre
şi-aştept ecou, să-mi vălurească printre
umbre subţiri, cu feţe de ascet.

Furtuni se trag aproape, înadins,
din trupul alb se-nfruptă, nu au milă,
amurgul se preface în argilă,
untos, văzduhu-i pe pământ prelins.

Învinsă de ninsoare şi de ploi,
aud foşnind sub platoşă cuvinte,
închid iatacul, cu luare-aminte,
şi-alung departe ceţuri şi noroi.

În nopţile în care mor prea lent,
vreme mai am să fac din stih torent.

poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani, bunicule!

Bunicule, în salba vieţii
Ai mai prins un trandafir
Şi la vârsta bătrâneţii
Împarţi miere din potir.

Eşti om bun, cu judecată,
Drept ai fost de când te ştiu
Deşi inima-ţi ferecată
Sângerează-n ritm zglobiu.

Ai crescut patru fecioare
Cu trudă le-ai educat
Pe-ale vieţii ulicioare
Paşii lor le-ai îndrumat.

Ai crezut c-ai rămas singur
Când cuibul l-au părăsit
Dar te-mbogăţeai c-un mugur
Când nepoţi ţi-au oferit.

Ne iubeşti pe fiecare
Fiice, gineri şi nepoţi
La zile de sărbătoare
Îţi trecem pragul noi toţi.

Te privesc cum îţi apare
Câte-un rid la colţ de ochi
Ghioceii-ţi sunt în floare
Ptiu, să nu fii de deochi!

Picioarele nu te-ascultă
Te rezemi într-un baston
Dar privirea ta ocultă
Nu trădează vreun canon.

Azi, la zi aniversară,
Îţi doresc să ai de toate,
Soare-n suflet să-ţi răsară
Cu belşug şi sănătate!

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împreună pe cărarea sorţii

Când inima-mi tânjea după iubire
Şi credeam că norocul m-a părăsit,
Ai apărut în viaţa mea ca o sclipire
Menită să-mi tresalte sufletul ponosit.

Destinul ne-a purtat în aceeaşi luntre
Pe apele limpezi legănându-ne uşor,
Din inima gliei către a piscului frunte
Scăldaţi în al dragostei foc mistuitor.

Tainele lumii le căram în desăgile grele
Sub povara lor trupul ni se încovoia,
Dar nu am renunţat nicicând la ele
Căci farmecul lor din plin ne fericea.

Şi-am străbătut ani buni cărarea sorţii
Mângâiaţi de soare sau bătuţi de vânt,
Iubindu-ne cu patos şi la anii bătrâneţii
Îngemănaţi în suflet, în cuget şi-n cuvânt.

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!