omului cu-nvatatura

Rochia de Voroneţ

(Lui A. I. Cuza)

Din întunericul ce coboară în noapte
Atâtea minţi în plină sănătate,
Neştiutoare până şi de carte,
Doar de nevoi şi umilinţă-ndestulate.

Un Făt-Frumos – rază de soare –
A apărut cu crezul său cel mare,
Un luminat, pe el stăpân,
Unind voinţa a două principate, în comun.

L-a întâmpinat românca din Carpaţi,
În rochia de Voroneţ cea liberă şi nouă,
Cu chip senin şi ochii-nrouraţi
Şi-ncinsă-n brâul carpatin, i-ntinse mâinile-amândouă.

Pe fruntea ei a coborât lumina
Cu-nvăţătură şi cu bucurie numind-o ROMÂNIA.

sonet de Constantin Iordache din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul (după un aforism al Elenei Stan)

Dacă ar putea vorbi,
Multe ar mai povesti,
Despre-a omului micime
Şi de-a omului cruzime.

poezie de George Budoi din Cugetări versificate (14 ianuarie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm

Binecuvântate fie
mâinile omului
care au sădit un pom.

Binecuvântate fie
mâinile omului
care au construit o casă.

Binecuvântate fie
mâinile omului
care au îngrijit o floare.

Binecuvântate fie
mâinile omului
care au creat o stradă.

Străzile
se exprimă prin noi,
străzile
ne exprimă pe noi.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câine

Cu ochii aţintiţi îşi priveşte-n ochi stăpânul,
Gardă omului bogat şi prieten omului sărman:
Bucuria, consolarea şi completarea fiinţei tale,
Singurul suflet credincios în acest veac viclean.

poezie de George Crabbe, 1754-1832, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căderea în iubire...

Lucrurile pe care ochiul omului nu le-a văzut
Urechea omului nu le-a auzit
Şi la inima omului nu au urcat nicicând
Le-am pregătit pentru tine, iubito, iubind,
Eu am căzut în groapa cu iubire
Nu cădea niciodată în iubire, îmi spuneai tu,
Ridică-te în iubire, mi-ai strigat cu ochii furişaţi ai dragostei
Când roata dinţată se oprise pe inima mea,
Daţi ploaia lumii mai încet, ai spintecat tu orizontul
Întinzându-mi un umăr să fim martori veşniciei
Auziţi, doar un poet poate aprinde lumina între ploi...
Spui tu, cu un poem pe braţe legănând...

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tusea

o zi ună
să îi dorim şi omului din lună! o zi
ună în care să care sandale în plasa
de pescuit a
steroizi ce l-ar putea pietrifica (?!)
o zi ună
omului cu greutate scăzută
cât o tuse ce nu răsună
în spaţiu
decât ca o stea
pitică albă pe o măsea
în coliziune cu terra! cu
atmosfera - puţin
încordată

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu o treziţi din vis, cât vis sunteţi

Să n-aşezaţi pe trupul de femeie
decât căuşul palmei, jucăuş,
desfaceţi braţele de curcubeie
când pielea ei, pe piele vă e tuş.

Să n-o strigaţi, cântaţi încetişor,
un murmur ca o şoaptă nesfârşită,
la-ncheietura ultimului dor,
vă faceţi trup. În trupu-i de ispită.

Nu vă-ncruntaţi, rostiţi o poezie,
pe care ea, oricum, n-o mai aude,
fiindcă'n parfum, de flori de iasomie,
se-aşterne vers. În aşternuturi mute.

Nu o treziţi din vis, ci vis vă ţeseţi,
veghind-o'n starea ei, de-adâncă veghe,
purtaţi-o'ntr-un ocean de frumuseţi
să piardă conştienţa-n mii de leghe.

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joaca de-a timpul

se dedică omului de la putere

El s-a dat rapid de-a dura,
doamne cât s-a dat;
Timpu-şi respecta măsura,
nicicum n-a cedat...

S-a rostogolit făptura,
fuga de păcat;;
Folosise cotitura,
n-a mai aşteptat...

S-a ascuns crezând, figura
să-l fi protejat;
Doar atât că partitura
altul i-a cântat...

Şi de-aici harababura;
ştiţi ce a urmat?...
Foloseşte impostura

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cânt

Vrei sau nu a mă iubi, eu cânt
Balada omului îndrăgostit,
Umblând prin anotimpuri, travestit
În ploi, zăpezi şi iarbă pe pământ

Şi botezată-n sacru legământ
De păsări care m-au adăpostit,
Vrei sau nu a mă iubi, eu cânt
Balada omului îndrăgostit,

În zgomotul de ram sub talpă frânt,
A vântului ce-n zări a năpustit
Chilia cu călugări ce-au postit...
Pe patul din licheni, loc de frământ,

Vrei sau nu a mă iubi, eu cânt!

rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jocul omului cu sine

pe sub senin mirarea e destulă
mistere-n duh de umbră să existe
la jocul omului cu sine-asiste
zdrobind în închinare-a sa rotulă.

erau morminte-n destinaţii triste,
mai curge timp din rana din pendulă
o zeamă care-mbată stea credulă
ce în destin îţi plouă în batiste.

când lutul îşi îmbracă straiul ludic
abia un abur, teatru de păpuşi,
eternitatea bate pe la uşi
cerşind umanităţii danţul pudic.

pe scena omenească-actor e viul;
cortina cade, moartea-i muşteriul...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Grimm
Comentează! | Votează! | Copiază!