Tusea

o zi ună
să îi dorim şi omului din lună! o zi
ună în care să care sandale în plasa
de pescuit a
steroizi ce l-ar putea pietrifica (?!)
o zi ună
omului cu greutate scăzută
cât o tuse ce nu răsună
în spaţiu
decât ca o stea
pitică albă pe o măsea
în coliziune cu terra! cu
atmosfera - puţin
încordată

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ouă moi

câteva cranii în furt
ună... ce mai furtună
ce zâmbitoare

gheare umede, pluviale (?!) – ce aere aere aere

trecute-n lumile de
dincolo: vaiere şi
ouă de grindină. moi

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E o minu­ne, pentru mi­ne, că am alături o fe­me­­ie ca Ioana. Când ve­nea la ce­na­clul pe ca­re-l con­duceam... îmi spu­­neam me­reu în si­ne, oftând: "Nu e de na­sul meu..." şi o evitam cât pu­team, ca să nu mai simt inu­tila strân­gere de inimă de câte ori o vedeam. Acum sun­­tem îm­pre­­ună de ani de zi­­le, avem şi un co­pil bun şi iu­bi­tor.

citat din Mircea Cărtărescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Putem să comparăm aura cu atmosfera care înconjoară pământul. Da, e extraordinar! Pământul posedă o perdea de protecţie, pielea sa. Ea e un pic mai îngroşată ca a noastră, e adevărat, dar joacă exact acelaşi rol. Graţie atmosferei sale, pământul evită multe pericole în cursa sa prin spaţiu! Toate corpurile ce vin din spaţiu şi care ar putea produce catastrofe dacă ar ajunge pe pământ, sunt obligate să intre mai întâi în contact cu atmosfera unde sunt, în general, dezintegrate. Atmosfera ne protejează de asemenea de alte pericole cum ar fi anumite radiaţii cosmice, care ar fi mortale pentru noi, dar care traversând atmosfera sunt neutralizate de elementele chimice cu care e impregnată.

Omraam Mikhael Aivanhov în Centrii şi corpuri subtile
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

ŞEDEREA OMULUI PE TERRA ESTE NUMAI SIMPLU VIS
Şederea Omului pe Terra este numai simplu vis
Ce se înfiripează-n clipa-n care ochii i-a deschis,
Dar vremuri trec şi vremuri vin cu fapte rupte din real
Şi-l vor urma ca umbra până-n al pământului abis.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub minus

sunt nouă grade afară
cât lunile facerii omului
din mai multe pământuri (?!)
coborâte din pom
frunză cu... frunză

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încordarea

arăţi prea bine ca să dispari
bine
nu te mai omor cu poezia câştigătoare în care
pare că-ţi cânt frumuseţea netrecătoare
bine
nu te mai omor cu gălăgia
pe care, oricum
nu o fac decât ca
să te sufere ea
încordată

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi să scrii poezie bună decât cât de cât; eşti pe moarte puţin.

aforism de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerii convertesc abisul dintre Dumnezeu şi om într-un spaţiu al comunicării. Ei dau consistenţă şi viaţă acestui spaţiu, transmiţând omului semnele lui Dumnezeu şi lui Dumnezeu rugăciunile omului.

Andrei Pleşu în Despre îngeri
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin

Spun artizanii tragicelor ţeluri
Să nu-i dai, Doamne, care eşti în ceruri,
Tu, omului, cât ar putea să-ndure,
Românului, cât ar putea să fure.

epigramă de Corneliu Sofronie din Fericirea de a fi cal
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

August... Ultima lună de vară, pe Terra. La bordul navei lor, o lună ca oricare alta, cu zile identice, din orice punct de vedere, parcă şi mai şi decât pe suprafaţa planetei Proxima, unde puteau măcar ieşi prin marele oraş de sub cupolă, mare cât o emisferă terestră, sau plimba pe suprafaţa albă şi pustie a imensei planete, prin aerul cel dens şi alb... Parcă le lipseau toate astea. Dar încercau să nu se gândească; nu avea rost să se indispună cu astfel de gânduri. Erau tot ei, împreună, în marea lor familie, înţelegându-se cât de bine se putea, fără certuri sau supărări inutile, asta, bineînţeles şi datorită comandantului lor. Iar zilele treceau, una după alta, nu grăbindu-se, ci în mod normal, rapotat metodelor de măsurare cunoscute celor de pe Terra. Aşa că ei se raportau calendarului lor, cu zile, nopţi, săptămâni, luni, ani, care treceau, nu în sens invers...

citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Statuia libertăţii la terra

prin sala mare cu ouă de lut
dar şi pui de zbor către steme
le de teracotă ale hoinarilor
am trecut
şi eu cu puterile mele (?!) – şi eu
şi armatele de copii cu mirare –
şi au căzut
câteva statui: printre ele statuia
libertăţii de exaltare! – cu torţa
dând foc tineresc la sandale

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Construcţie de minore

am cunoscut o femeie de 18
dar nu avea nici atât
părul tăiat cu ascuţitoarea
pentru creioane hb

nu au trecut prin maşina
de trasat carne
decât arhitecturile viitorului (?!) suitor
al omului foarte nou... mi

nor, am cunoscut o femeie la cheie
de 18 - era
parcă puţin prea înaltă
parcă prea posedat procuror

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

apometrele trec
presiunea rămâne
scăzută pe azi
leşinată pe mâine

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

CÂT TIMP TRĂIM, SUNTEM AICI ÎNLĂNŢUIŢI PE TERRA-Rubaiat
Cât timp trăim, suntem aici înlănţuiţi pe Terra,
Urmaşii noştri cred că va veni-n curând şi era
În care Omul-spirit liber ar putea să plece
Oriunde în astral şi să ignore atmosfera.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupta omului împotriva propriului destin este cel puţin amuzantă, dacă nu chiar ridicolă. Nu poţi lupta împotriva unui "dat", împotriva a ceva ce trebuie în mod necesar să se înfăptuiască. Lupta însăşi este predestinată, ea face parte din scenariu. Nu înţeleg prin asta adoptarea unei atitudini defetiste, de abandon şi resemnare în faţa fatalităţii. Doar că "fatalitatea", înţeleasă ca finalitate obligatorie, puţin se sinchiseşte de strădania omului de a i se opune, strădanie care nu reprezintă altceva decât o etapă intermediară în drumul cu o singură direcţie. E un fel de luptă a destinului cu sine însuşi, din care tot el iese învingător.

Mihail Mataringa (5 septembrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desprinderea

balonarea de sărbători
încă din era păgână a dus

la prima tentativă a omului de-a se... desprinde (?!)

prin mijloace proprii de pântec
de solul credinţei cu bălării

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceruleum

sandale maro, unghii albastre -
cât ceruleum
în bătăturile noastre! pietre
semipreţioase... în inelul lugubru
de logodnă voi monta probabil insolent
toată preţiozitatea gratuită
la pungă de hârtie (?!) numai bună
de spart - cu fruntea
la peretele pe care se circulă
în nuanţe de-albastru
sub lovirurile nu foarte pornite
să cutreiere cerul

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba pârlită

ceţurile dinspre mare, puţin
temătoare, cu braţele atârnând
cu genunchii de sare
fac pasul spre nisipul din gând: este o
dimineaţă ca oricare suspin...
alta
totuşi ar fi - sau n-ai şti - ziua pe care
unii îndrăgostiţi - cum am fi - supuşi năuciţi
ai furtunii, o aşteaptă în visele lor
desenate în clar (?!) de
o lună puţin eclipsată
de spumele sclipitoare-ale cerului
gurii care exclamă: eu astăzi nu pun
limba pârlită pe plajă!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt convins că adevărata prietenie, aceea care e întemeiată pe un înalt respect, îi este necesară omului, spre a-l reţine de la anumite porniri josnice. Prietenia conferă sufletului şi un oarecare sens poetic, acele puteri sublime, fără de care cu mare greutate s-ar putea ridica deasupra nămolosului teren al egoismului.

citat din Silvio Pellico
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pantofii de carton

nu poţi să scrii poezie bună decât
cât de cât
eşti pe moarte puţin
(?!) –
una bună se va trage cu tine
de şireturile pantofilor de carton de
unică-nmormântare

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!